Până mă voi naşte iar

Animal copac ori liturghie

Să-mi faci din oasele tale ziar

Să-mi publici în el o poezie

În după-amiezi reci de iarnă

Să umblu cu el în mână tăcut

Zăpada din urmă s-aştearnă

Peste mine piele albă de mamut

Loviţi-mă acum voi spune

Cu pietre în pulpe sau pântec

Pe urmă să vină s-adune

Urmele de ziar versuri din cântec

(3 din cele 100 de strofe ale poemului)

Jertfind pe puntea dintre lumi un miel

Al năzuinţelor din dragostea primordială

Se ospătau din el feroce animale

Şi zei încătuşaţi în hainele de blană

Se răsucea prin coaste suflul

Din nările bătrânului mamut

Când sângele cel negru înierbat

Se întindea la nesfârşit

Pe coapsa Universului străvechi

O poate s-a sfârşit de-atunci

Dâra lăsată între…

Când paşii te-au adus spre mine
Cu-acelaşi mers ca de cândva
Nu-mi rămânea nimic mai bun
Decât îmbrăţişarea ta?

Ne-am pricopsit unul cu altul
Îmi tot spuneam iară şi iar,
Dar ai scăpat din mâna cerul
Cum scapă sticla un hoinar.

Şi s-a vărsat pe mine luna
Cu tot cu râsetul din ea.
De-mi ajungea până la piele...
Noroc cu-mbrăţişarea ta.

Visam oraşe şi oameni desculţi ce alergau

fără sens prin ele

tramvaie aglomerate şi elevi fugiţi de prin şcoli

cu feţele pline de vinovăţie lipite de geamurile

autobuzelor cu şoferi bucuroşi să înjure

fiecare semafor în parte



Ploua şi ţi-am zis să-ţi desfaci umbrela

pe lângă noi treceau oameni mărunţi

iar tu credeai că vor încerca

să te judece

Eşti una de-a lor ţi-am zis

doar că tu nu te grăbeşti

ia te rog totuşi umbrela…

Şi-am avut din nou dreptate

Căci simţisem mai demult

C-a rămas tot fără parte

Cântecul de popă mut.

Trec alene crocodilii

Îmbrăcaţi în Crişti bolnavi

Uită-te la ei hazlii

Licărind din ochi grozavi.

Şi-am rămas tot fără tine

Maxilar de înger viu

Hai revino lângă mine

C-am să plec şi n-am să viu.

Şi din urmă se făcuse

Botul cel de câine ud

Prins în lanţuri,…