niciodată să văd cum e construit

de aproape

cuibul braţelor tale

sau dacă-n rotundul stărilor

ai aşezat destule culori

am crezut că voi face faţă migraţiei

dacă mă voi hrăni cu metafore

dar toamna e-n mine

în fiecare dimineaţă

în care nu-mi eşti poezie

uit să-mi pun aripile

scutur brume pe vise

şi m-acopăr cu nori

din fericire

sunt sigură că ştii şi tu jocul 

doar l-am încercat de-atâtea ori

în vara în care făceam schimb

de albe metafore

pe sub masa parabolei

de vânturi îndoite cu  zâmbet

şi de valsuri în ploi

din nefericire

în culisele vorbelor

tremură încă povestea

pentru că noi

nehotărâţii cu aripi de colibri

zburăm mai puţin înainte

şi mai mult în zigzag

şi-napoi

întâlnirile sporadice

din subsolul dimineţilor

acurateţea rândurilor

scrise cu font de lumină amabilă

va rămâne doar în prim-planul jurnalelor noastre

încorsetate de vânt

ca să rămâi consecvent

cu orizontul de la capătul stărilor

abreviază atingerile altora

( coerenţa vine doar din folosirea prezentului)

şi renunţă să mai regizezi

filme ale căror scenarii

au fost scrise într-o pauză de…

în zona verde a sălbăticiei din tine

toţi văd

cum avalanşa de gânduri

rostogoleşte perpetuu

bulgării de lumină

şi cum trezeşti

avatarele străine din sfera parabolei

doar curbându-ţi metafora zâmbetului

peste dimineţi

îţi plouă grădina cuvintelor

cu fluturi neîncovoiaţi de rutină

de pe fiecare ţanc al poeziei

aruncă-te

ai încă nouă vieţi

lucrurile albe cu nume negre

chiar dacă pare o joacă

îmi şlefuiesc minuţios

fiecare piatră de vers

pe care-o aşez ca preambul de risipă

de timp şi de mine

la căpătâiul poemului

trăiesc din încercări

ştiu ce pot şi ce sunt

tulpină de gând  

ce nu se ascunde după degete de ură

nici măcar de dragul edenului

nicio adiere de râs

nu clintea trestiile de gând

iar sălciile despletite în nerăbdare

adulmecau apele alterate  ale ne-însemnării

descriau ( pentru cine avea ochi să vadă)

în cercuri concentrice şi cu font de-ntuneric

stângăciile verii

şi niciun ţipăt descleiat de rutină

n-ar fi trădat întregul

ciobit şi peticit pe furiş

cu liant de culoare

n-ar fi bănuit nimeni

că înrămată-n…

să traversez niagara cuvintelor

chiar dacă ştiu

că pot experimenta înecul

într-o străfulgerare de gând

graniţa dinspre sudul descrierii

şi nordul parabolelor

stă doar

într-o cratimă de încredere

pentru alţii - firească

originea cataractei metaforelor mele

porneşte cu şi de la eroziuni

şi-adesea mă tem

dar pentru că te am pe tine de mână

tranzitez zâmbind

această zonă…

decupez dimineţile din calendarul unei veri

în care macii şi-au croit drum sângeriu

prin inima cuvintelor

iar în colajul meu

femeia de fum

pentru tine

sculptează poeme şi-şi înteţeşte zborul

printre zmeie de râs şi senin

curbele de sacrificiu

încă se scriu cu majuscule

la umbra poveştilor

deşi sunt nenumărate dovezi că existăm unul într-altul

în fiecare zi ne exersăm…

Tot mi-eşti în gânduri… Fluviul meu de vină

Cu vraja ta, croită pe cuvânt.

Zilele-mi curg grăbite în rutină

Când nu-mi adii măcar c-un singur vânt

Din franjuri de culoare-ntâmplătoare

Mi-ai scris poeme-n trestii aurii

Dar litere boldite pe schimbare

Dau iar poveştii-accente ruginii

Şi-ncremenesc într-o tăcere-adâncă

Pun semne lotcilor, pe ţărm ridat

Strâng nuferii şi urc mereu o stâncă

De vis…

nu haşurile

de pe cubul de lumină amabilă

mi-au atras atenţia

- la prima vedere -

atunci când ţi-am văzut degetele înfrigurate

atacând clapele poeziei

cu sensibilităţi de jazz-man

pasionat de incursiuni rebele

în lumea eficienţei

şi n-am luat seama prea bine

nici la mătăsurile vorbei

cu care înfăşai pruncii primejdiei de a fi altfel

abandonaţi cândva în idei

pentru…

nu te-am încurajat

să mă desenezi în iarba viselor

atât de frumoasă

şi nu ţi-am pozat senzual şi lasciv

între stele

dar te-am lăsat să îţi imaginezi

cum ar  înflori lumea

cu zâmbetul meu-curcubeu

la-ncheietura unui cer transparent

de cuvinte

şi ţi-am făcut loc

pentru un veac de-ncercări

în cuibul braţelor mele

de vise

nu vor fi niciodată un întreg

dacă zimţii de lumină ai unuia

nu se potrivesc

în angrenajul de strălucire

al celuilalt

şi tot timpul îşi vor potoli setea de culoare

în curcubeie vecine

căutând altceva

îşi vor putea fi aripi pe-un trup de rutină

prelungindu-se

doar pe axa slăbiciunilor

pentru un veac de-ncercare

dar niciodată în acelaşi balon de săpun

spre…

                     …Roxanei

plămădită din lut de duminică

n-am timp şi nici chef

să muşc din mărul renunţărilor

şi să arunc seminţele de înalt

la voia întâmplării

curbura zicerilor

încă se pliază pe zbor

în contratimp cu mustrările toamnei

o brumă de încredere şi-un suflu blând

îmi îmbracă tăcerile

nici  furcile caudine

rezemate de iadul…

ai putea să-ţi închipui

că dispariţia mea din poveste

s-ar putea datora câmpurilor energetice fluctuante

ce s-au pus de-a curmezişul emoţiilor

şi că am cedat la primul impuls

care a răvăşit certitudinile

şi mi-a lăsat la alegere

antagonice drumuri spre o altă lumină

dar nu de tine îmi ascund clişeele

şi nu-mi îngrop în repaus reperele

doar ca să scap de convenţii

ramurile nevrotice îşi tratează…

ca un torent de închipuire

în şabloanele abstracte din relieful mimei

oferi upgrade-uri gratuite

stărilor de fapt

ce nu implică responsabilităţi

în acolade drepte

redefineşti încrâncenarea furtunilor

asezonând fulgere de cuvânt

acolo unde ivoriul ascunde-n depresii

nesiguranţă şi tunet

şi prinzi în corzi nebunii ce-şi lasă reginele libere

conştient de eficacitatea mutărilor

din penumbra…

dar nici nu ţin cu tot dinadinsul

să-mi amestec sideful

în tuşele îngroşate ale altor poveşti

ca să remodelez graniţe

şi să-mi aşez şabloanele ştiinţelor exacte

exacerbate de simţuri năstruşnice

asupra singurei ţări ne-vasale

din vecinătatea cuvintelor

ce nu catadicseşte să-mi încredinţeze secretele

nu trag concluzii pripite

şi-mi cântăresc raiul si iadul din curbura întâmplării

cu aceeaşi unitate de…

cealaltă doar bănuieşte

ce se ascunde dincolo de lumina frappé

a gândurilor tale

câte alternative pot avea culorile

să se amestece în reflexii de nod

sau tuşe de subînţeles

pe aceeaşi pânză albastră

de-mprumut

emoţii stilizate

faimoase fonturi în memoria verii

şi…peste tot zâmbete

amândouă vor să definească înaltul

cu trecerea ta

prin raiul ştiut

Adorm pe-un pat de ferigi… În lumină

Se îmbăiază cerul altei veri

Visez că-n pumni ţin apă cristalină

Şi beau izvorul tău de mângâieri

Privirea ta-mblânzeşte adevărul

Zăpezi de vorbe ning din zori în zori

Cât fluturi albi spre linişti îşi iau zborul

Şi duc pe aripi pulberea din flori

Seminţele de râs, în lutul firii

Ne încolţesc pe rând! Printre culori

În paşi mărunţi prind dansul fericirii

Şi…

Mi-e teamă...Să-ţi dezvălui adevărul?

Şi-aşa mă vezi într-o altă lumină

Am vrut schimbare şi mi-am tăiat părul

Puterea-mi e de-un timp doar o ruină.

Mă recunoaşte lumea…La paradă,

Văd degetele îndreptându-se spre mine.

Rumori desculţe-mi spun: viaţa e fadă

Dacă-i ţii zboru-ascuns printre rutine!

Şi mă-nchistez…În braţe ţin tăcerea

Şi-i leagăn tremurul uşor de pleoape.

În paşi grăbiţi pun drumul şi…

să înţeleg

de ce încă mai faci bumpy-jumping

din două în două duminici

printre stelele mele plictisite

dacă încerci să  aprinzi ochii altei comete

cu lampioane de râs

între malurile de tandreţe

ai lăsat să curgă un râu învolburat de confuzii

dar n-am nici un drept

ca să te trag de mânecă

aşa că-mi iau cerul

şi-o să-mi fumez singurătatea

la umbra altei istorii

departe de tot şi de…