S-a oprit,

două nopţi

şi o zi m-a inundat

ploaia cu tine.

Acum,

acum aştept

să mă primească

să-mi rad pieptul

să-mi poată

fixa mai bine

cateterul

să mă taie,

să-mi scoată

cheagul, cheagul de sânge,

de mine, plămânul să poată respira

aerul de tine,

aerul pe care l-am…

Plouă,

plouă continuu

de aseară

şi eu

şi eu

dorm printre fumuri de ţigară

şi aburi de cafea.

Azi

urma să semnez

un contract

prin care de acord mă pun

cu doctorii

să-mi taie pieptul

să mă respir

pe mine cu tine

din aerul (pe care

împreună l-am) respirat

pentru câteva ore

şi înghiţituri de…

Prins

în discuţii despre viaţă,

nu ţi-am răspuns.

Am tăcut

să pot vorbi cu mine.

A fost noaptea

dinaintea pregătirii

ieşirii mele

în lume.

Acum

dorm pe mine,

în mine

cu tine-n gând

sperând

să-mi primesc incizia

mai repede, în plămân

să pot

să mai respir clipa,

clipa din…

Contracţiile

de tine, mă dor

în aşteptarea

albastră din noaptea

ce-mi (cu)prinde

sufletul

lăsat hoinar

în poarta

de stele.

Sprijin

spitalul

aşteptând să vină seara

să pot

să-mi odihnesc leşul

pentru mâine

când de la capăt o iau

să merg

pe la uşi, doctori

să-mi deschidă plămânul

să-mi scoată chisturile pline de mine,

să le aşez sub ochii sufletului,

să-mi clătesc privirea cu tine

şi loc să-mi fac,

să mai intre…

vin

şi m-aşez pe banca

din curtea spitalului.

Îmi aştept

ora de vizită

la "propriul eu"

din camera

(re)animării.

Stabilisem cu doctorul

ca să ies în lume să inspir

şi apoi să revin

la mine, la traheostomia din mine,

să respir aerul cu tine

închis în…

În târziul clipei,

m-am născut mai devreme

să pot să prind

examenul de capacitate

din iubire.

În afara sălii,

toţi aşteptau

cu emoţiile urcate-n gat,

rezultatul

din “greşeala”

intenţionat lăsată

să pot

să mai trec,

să mai simt

clipa

(re) întâlnirii

cu tine.

Mi-a fost dată viaţa

într-o eprubetă

cu pereţii ce-mi arătau privirea

din frumuseţea grădinii de flori.

Printre ele,

te-am aflat pe tine

udându-le cu apa sufletului.

Am vrut

să te strig,

să te aud vorbindu-le,

să te ating,

dar

glasul

se oprea în pereţii

sticlei din juru-mi.

Nu mai…

E miez de noapte

şi e cald,

e sufocant de cald.

Mă zvârcol

şi mă caut

în braţe să-mi cuprind

îmbrăţişarea

albastră de stele

să-şi coboare

adânc în mine

dorul de tine.

Îti simt atingerea

ca pe o durere

transformată-n dependenţă,

dependenţă

care mă tine-n viaţă

pentru celelalte “legume”

ce se perindă ca la piaţă,

udate cu furtunul cu apă

din abundenţă.

Doar eu

mă pun sub jetul de aer

de tine,

fără apă

să nu fiu vândut

în căldura ce mă sufocă

şiroaie să-mi curgă pe…

Mi-am blocat

un plămân

să te inspir

doar pe tine.

Din când în când,

îi mai dau drumul

să respir

aerul tău

când mă atingi

cu gândul.

Atunci

nu mai sunt

legumă .