A mai trecut o zi

ascultând ploaia căzând

pe drumul dinspre mal,

respiram greu

sub zgomotul câtorva paşi

şipotind la fereastră

făcând liniştea lacului

să o simt mai aproape ca niciodată,

că vântul mirosea a stânci umede,

a pâraie sălbatice

şi a pământ aburind.

A mai trecut o zi

şi tremurând

mă aflu cu gândul

la ziua ce va sa vină

uitând cum de…

Mi-am rupt picioarele

să nu pot păşi

pe oase de întuneric,

mi-am tăiat urechea

să nu mai aud strada,

mi-am scos ochii

să nu mai vad,

mi-am ars degetele

să nu pot scrie,

mi-am ucis trăirea.

                                      Viermi de furie

                                      colcăie-n mine

                                      ca jarul…

Lăsaţi în timp ce plouă

Nebunii să umble pe străzi

Căci ei sunt cei ce caută

O lume mai albă,

Lăsaţi-i liberi

Şi libertatea îi va sugruma,

Lăsaţi-i şi ei ne vor lăsa

Fără-a fi fost

Ziua ce va să vină

Cu ploile ce şterg obositele scripte,

Lăsaţi nebunii să trăiască

Şi singuri viaţa-şi vor da

Crezând în voi -

Nebunii zilei de mâine.

Viaţa - o înlănţuire de vicii,

dorinţe şi plăceri necunoscute

ale trupurilor noastre plăpânde.

Trupul  - o cochilie-n care

sunt ascunse vise deşarte

ale minţii noastre putrede.

Creierul  - sălaşul gândurilor

ce bântuie în liniştea absurdă

a lumii create de noi.

Lumea -  spectacol de marionete

în care după al ei rol,

figuranţi-s aruncaţi la…

Mi-e foame.

Mă caut în buzunare

şi găsesc

un codru de pâine

de-un verde mucegai,

îmi cumpăr

un borcan de iaurt

cu miros de speranţă,

beau

şi-un gust de viaţă-mpuţită

se aşează pe limbă...

îl scuip

ş-aştept mai bine

să mor

într-o grevă râncedă... de tranziţie.

                     Mi-am cumpărat seminţe.

                     Le-am sădit

                     în huma trupului

                     aşteptând să răsară ceva.

                     Din păcate

                     toate au fost seci

                     şi pe deasupra sărate.

                     N-am cules decât…

                     lacrimi amare.

Sprijinim privirile

De şoapte arse,

De setea întrebărilor

Vorbele respiră greu,

În viforul vieţii răscumpărând

Ale tinereţii păcate…

În depărtarea dintre gânduri

Ce clipa le desparte,

Sorbim, respirăm, gustăm

Ale lumii păcate.

                    Eram condamnat

                    la tristeţe,

                    am fost prins furând

                    sentimente.

                    Acum sunt închis

                    într-un lagăr

                    de instrucţie de prostie

                    alături de alţi şi alte

                    ranguri de … maimuţe.

De dor

de libertate,

de dor

de iubire,

de dor

de tine

mă închid

în lagărul

durerii.

               Am vrut să abdic

               de la puterea

               de a-mi trăi viaţa.

               Am fost obligat

               să dau examen

               de maturitate pentru abdicare.

               L-am picat…

                  Pentru a nu mai vedea

                  în jurul meu,

                  mi-am pus ochelari

                  să văd distanţa

                  dintre mine şi aproape.

Prin noaptea lungă, de tăcere unsă,

Nu vreau să ştiu vreodată

Cum lacrimile ard

Trecând în veşnicie orice clipă,

Când spaima depărtării m-a suspendat pe vânt

Să risipesc uitarea şi teama s-o înfrâng

În ochiul dinspre mine fără pleoapă…

În şansa mea de dincolo de vreme,

Imaginând o curgere spre soare

În zboru-mi ce nu vrea

În umbre să coboare

Sărutul depărtării pe buzele de…

                          Mi-am învelit sentimentele

                          În trupul cuvintelor goale

                          Să nu-mi pierd şirul… gândurilor.

                            Plouă. Plouă şiroaie

                            peste sufletul meu

                            şi lacrimile fierbinţi

                            apasă tot mai greu.

                            El moare,

                            eu… trăiesc.

Înzidiri de ceaţă-mi cuprind ochii

Şi-asemenea durerii ce urcă dintr-o rană,

Din noaptea grea, când umbrele mai ard pereţii,

Un strigăt de chemare în mine te adună.

Adorm şi gândul mi-e cu totul în derivă,

Temple de ceaţă în juru-mi se ridică.

Plecarea ta, chiar scurtă, cu rana ei mă doare –

Averea mea de suflet rămâne-n… ipotecă.

                                Straniu gând

                                s-a pierdut printre rânduri,

                                eu -

                                mi-am pierdut degetele

                                în sângele timp

                                izvorât peste tocul minţii

                                ce-l putea… scrie.

Sprijinim privirile de şoapte arse.

De setea întrebărilor

Vorbele respiră greu

În viforul păcatului lumii.

Rămaşi la două gânduri depărtare

Bem din apa răspunsului privind vorbele

Respirând,

Sprijinind,

Gustând păcatul lumii.

Întârzie

clipele să cadă,

eu te gândesc

în fiecare undă

ca un răspuns rănit

de întrebare.

Obosit de rătăciri
pe cărările vieţii,
mi-am aşezat sufletul
la trunchiul trupului
lăsându-mi umbra strajă
să nu mi-l fure somnul.

Mi-e viaţa

corabie

purtată departe

şi uitată

în derivă.