mi-am luat-o cu mine

să răsune

ecoul din paşii ei

în pauzele de respiraţie

dintre cuvintele

ce strigă

prin vene să mă doară

dorul (cu)prins

în flagrantul invaziei

din noaptea ce bate

la uşa din capătul tunelului

cu lumina

din pofta de gogoşi

şi vin,

vin roşu de port…o

mansardă plină

de…

cu totul

când am deschis ochii.

Alergam

cu privirea

de la o floare la alt

copac ce-şi aşterne

frunzele covor coborât

din munţi cu izvoare,

râuri ce se pierd în marea

de parfumul anotimpurilor

repetate-n zborul păsărilor

pe faleza cu şezlongul

din picioarele mele făcut

şi nu mai vroiau să plece.

Simţeau

ploaia venind

de…

trupul

impasibil

la durere,

mi-am tras

o mască la suflet.

L-am

lăsat

să iasă

la plimbare.

Nu

mi-a spus

că s-a aplecat

să simtă parfumul

unei flori.

S- a înţepat

în spinii

din preajmă.

Sângera

sub mască

de dor.

Eram…

sufletul în trup

să nu mai zboare.  

I-am lăsat ochii

drept fereastră

să ciugulească

firimiturile

de dorul

de afară,

să-l preţuiască atunci

când trupul

obosit de acest

dute-vino

al gândului

spre tine,

îl va elibera.  

05.02.2014, ora 16’35’’

noaptea

cu o singură stea pe cer

ce lumina poarta

în care

ţi-am furat sufletul.

L-am luat

ca să nu fie singur

al meu

şi te-am lăsat

să crezi că

tu eşti Eu,

dar n-ai simţit dimineaţa

când ţi l-am furişat

în buzunarul de la piept.

Era siguranţa mea

că-i va fi…

cu şoaptele

şi tu

nici nu vezi

cum

urechea mea

e pâlnie aşezată

peste gura ta

să-mi ascult

bătăile inimii

când

le vine timpul

şi le asez

de jur-mprejurul meu

să-mi încălzească  

noaptea

cu tine. 

05.02.2014, ora 11’42’’

între cer şi pământ,

mi s-a cumpărat un loc.

Nu mai era

niciunde în altă parte.

Iubeam pământul,

dar priveam spre cer.

Am intrat

în jocul vânzărilor

şi am învăţat să (mă) vând.

Îmi ziceam

că poate voi găsi

vreun cumpărător de loc,

locul meu, dar

viaţa mi-a arătat schimbul,

mi-a oferit o frântură pe pământ

şi…

întreg eram

până când mi-am dat seama

că mintea era plecată,

dar nu i-am simţit lipsa.

Aveam trupul,

aveam sufletul,

păream un tot

cu mamă şi tată.

Mi-a trebuit

o clipă cât o viaţă,

să mă simt orfan

de sufletul plecat

să se umple

cu sufletul pitit,

ascuns în tine

departe de mine

şi doar firul…

pentru o altă zi,

doar semne aglomerate

de îmbrăţişări

fără cuvinte

de tine  

şi eu mă-ntreb

vorbele

unde sunt lăsate

pe paginile căror cărţi

sistematic aranjate

în biblioteca

minţii de noi ştiută

şi-n al căror limbi,

alfabetul lor,

nu poate fi citit

cu ochii…

glacial(ă)

în jur,

doar înlăuntrul meu

îşi făcea de cap

ecuatorul dorului

de tine

şi izbucnea

în vulcanice pete

de roşu

pe cerul de alb

cu stele ce-nfloreau

pe geamul

din ochii cu care

priveam

urmele lavei din inimă

lăsate să mă poarte

încătuşat la poarta

cu…

în dimineaţa amiezii

fără gândul

plecat de aseară.

Îmi spuneam că

iarăşi

îmi voi bea cafeaua singur,

fără să am taifasul cu el

despre tine.

O fi rămas înzăpezit

pe undeva că nu mai ştiu

de avea aripi sau nu

să zboare,

dar pe timpul ăsta parcă,

îi dădusem o haină

să…

de hârtie şi pixul

stau pe cearceaf

lângă mine

ciocolata

şi ceva de ronţăit

idei

în lumina

unui televizor

şi e 4 din zori

şi somnul nu vine.

E

perioada

când ştii că

trebuie să aşezi

cuvintele ce ard mocnit

în tine

şi nu ies

din gândul dus,

plecat la ea

şi…

o himeră

cu himera-n noaptea

din poarta

cu sărutul furat

de gerul

aspru de fierbinte

când

în zori

mă trezesc

bezmetic

şi

simt

ruptura

din limba dură

a vieţii.

01.02.2014, ora 15’53’’

timpul e timp

pentru o recuperare

(fie ea şi) mentală

dacă din suflet porneşte

şi e curat

în mocirla gândului 

din dimineaţa

cu porţia de empatie

încifrată

în ocazia

de albastru.  

01.02.2014, ora 13’40’’

m-am deşurubat

în dimineaţa asta,

să plec,

să mă caut,

să mă găsesc,

să mă aflu în cuibul

de tine lăsat undeva

ca o închisoare

cu zăbrele de cer

într-o senzaţie de liber

(con)strâns de aripile

ce nu vor

să se mai deschidă,

să zboare decât

în albastrul tău

necuprins de mine

şi albul covor…

 îngheţat

cocoţat pe streaşina

unui şanţ



mai adânc



când m-am tăiat

la un deget şi roşu curgea



şi aşteptam

cu ochii lung pe stradă



să nu mă transform

într-o stalactită (şi tu)



într-un tic şi tac

de bătăi ale inimii,



să mă găseşti



(pe…

să mă cunosc

dinainte de a mă naşte

şi tot alerg cu mintea

împrejurul sufletului

să mă descopăr chiar

dacă ştiam că-n poarta vieţii,

voi da de tine şi doar atunci,

acoperit de îmbrăţişările nopţii,

voi privi prin ochii

palmelor tale să mă ştiu.

Am hotărât s-aştept

alergând spre tine.

Ştiu acum că şi tu mă aştepţi.…

nu trebuie

să-ţi fie teamă

că sărutul nostru

e prea fierbinte

şi

toata zăpada

dintre noi

s-ar topi

şi

şuvoaie

curgând

pe obraji,

s-ar umple

pământul de ape,

nu inundaţiile ne vor pune

stavilă sufletului nostru

să plutească

spre punctul acela…

era sufletul

în marea de alb

şi rece bătea

vântul pe creasta

din munte

cu flăcări ieşite

prin gândul dorinţă

să-mi topească

amintirea de mine,

să mă umple

cu visul de tine

troienit pe cărări

de cerul necer

m-aşez

în genunchi,

privirea ridic

din timpul trecut

în clipa

ce-şi…

m-a trezit înotând

printre cuvinte

pe un întins de cer

cu banchize răzleţ aşezate

ici şi colo

între

pauzele de respiraţie

ale braţelor

să le prind,

să-mi odihnesc picioarele

obosite de alergatul gândului

pe lanţul ce mă trage

la capătul lumii

ţi-ai găsit să-mi laşi

jumătatea mea de suflet

să rabd,

să…