în grabă

să ajung acasa

dorului plecat

în calea ta cu gândul

primenit de potecile norilor,

cu picioarele lăsate-ntr-o baie

fierbinte de nisip,

să-mi sfârâie călcâiele minţii

uitate

de tine.

Aşteptam.  

 14.02.2014, ora 17’57’’

e goală iarna,

doar noi

ne îmbrăcăm sufletul

(în haine)

când iubirea

o vedem

în toate anotimpurile

cum înfloreşte

şi frunzele

şi florile

cresc

şi ne-mbată

şi noi

goi,

ne pitulăm

în razele soarelui.  

 14.02.2014, ora 13’16’’

să-mi zăresc urmele

pe care am pornit

în urmă cu ani.

Nu le vedeam.

Ploaia a spălat nisipul,

soarele a uscat pietrele

şi cerul părea că aleargă.

Vântul mă lovea

peste faţa plină

de timpul încrustat

cu paşii tăi

şi sângele

nici nu mai ştiu

ce culoare a avut.

S-a uscat.

Aştept…

nu l-am văzut niciodată

de la început

pe pagină.

Doar de la jumătate

îmi începe viaţa

si azi,

trezit de spasmele ochilor

într-o singură culoare,

mi-am programat

lentile cilindrice

la un ochi

să-mi comand,

(la celălalt

prindeam rosul)

să prind albastrul.…

o priveam

şi număram

intersecţiile cu

linia vieţii.

Adunam

an cu an

până unde

întâlneam

acea linie curbă

a norocului

din calea

realizată

cu tine

pe muntele

Venus.     

 12.02.2014, ora 18’09’’

urechea

pe piept

să-mi aud

bătăile inimii

de teamă

să nu fac zgomot

în liniştea din mine

când

alerg printre jaloanele furate

ale vieţii cu tine

şi vreau să cresc

înapoi

să simt bubuiturile

din toţi porii

cum

te strigă.

12.02.2014, ora…

să echilibrez balanţa.

Adam şi Eva

aveau grădină

şi el

a muşcat din măr.

Luceafărul

avea pe Cătălina.

Eu nu aveam nimic.

Am mers la piaţă

şi mi-am cumpărat mere,

(în dimineaţa asta)

le-am aşezat în coş

şi le-am pus lângă mine.

Erau

date în pârg, roşii

şi un pui de…

aprig

cu mine

dezertarea

trupului

când

obosit de alergatul

gândului

prin văzduhul

de dincolo de tine,

s-a aşezat dormind

la trunchiul de vişin

din mine.

În completul de judecată

al minţii,

a fost

condamnat la topire.

Mai

trebuia

ales călăul

care să-l…

masca

somnului din gene,

mă trage

ochiul să pornesc

(ca-n viaţă)

drumuri lungi, încrucişate,

pietre, gropi

şi furtuni stavilă puse

râuri cu doruri ascunse

în păduri, susur izvorul

dintr-un cânt de păsărea,

cerbu-n cornu(te)-i sună

adunarea de flori multe,

albăstrele şi fragi dulci

la…

de îngrămădite

sunt gândurile

că atunci

când vreau

să le aşez pe hârtie,

îmi ies (parcă sunt)

muşuroaie toate

şi goale pe dinăutru.

Furnicile

nu ştiu unde sunt,

deşi

e iarnă.

Îmi aprind

o ţigară

şi trimit fumul

spre ele,

poate

vor ieşi

din ascunzişul…

întortocheate stau

pe acoperiş,

la case

şi se uită după soare,

se-ntreabă  

dacă vine

să se topească.

Să le dea virgula

în cap

la oameni

când aleargă

din colţ în colţ

pe hârtia

desfăşurată lung

la calculator

cu inimioare- balast

din restul rămas

de aseară,

când se credeau

doar…

ploua de aseară

cu mintea ce îmi transpira  

gândurile împreunate

de un lătrat de câine

(n-aveam cocoş la bloc)

în zori

reconstituiam istoria

cu tine şi erai în vieţile

dinainte.

Nu reuşisem să-ţi atrag atenţia

până acum când m-ai văzut,

dar ploua atât de des încât

perdeaua era aşa de groasă

că nu puteam

să…

nu are

nevoie de noi

fără suflet”

spunea cineva

şi eu

m-am curentat atunci

când

mă ştiam că am

conflicte cu ea

dar

nu m-a luat nicicum.

Stau

acum

în block-start.

Gândesc cum să alerg

să-mi aduc sufletul înapoi,

să am

iubirea cu mine,

să nu…

nu am crezut

că dacă pui faină

într-o cană cu apă

la dospit

şi o prăjeşti bine,

te poţi îndrăgosti

de rumeneala obrajilor

ei

când o pudrezi cu

zahăr dar,

ajungi la mijlocul ei

şi vezi că e goală,

fără suflet.

A plecat în căutarea

întregului ce îi lipsea.

Doar eu,

(ca un…

în vis

nu mai pot să dorm.

Mă ridic

din pat,

îmi scot Murgul

din Exerciţiul funcţiunii

şi plec călare

două străzi de mine

mai încolo,

pe Oituz

la cârciuma cuvintelor.

Priveam

bărbaţii dinlăuntru

cum îşi aruncau sticlele

peste biliardul vieţii

şi geamuri sparte

de la jocurile unei…

mi-a pus

în încurcătură

mintea

cu sentimentele

ce vroiau

să se exprime

libere

prin pronume personal

atribu(i)t în pădurea

de substantive comune

aşezate static în (ne)mişcarea

compl(i)ementelor de caz

fortuit în trecut

prin viitorul prezentului

cu tine.…

curgeau

din mine

în afară

şi

se luau

la ceartă

între ele

cu balta

de ideile ascunse

în mintea jucăuşă

când

din ochi

izvorau albe

peste cele roşii

şi

mergeam

la ruletă

să le joc,

(poate) mă aleg

dintr-o singură culoare

cu…

mi-am pus

în ziua când lacul

s-a dezgheţat atât cât

îmi trebuia

să spăl zăpada

ce s-a murdărit

pe mine

cu gândul

că nu pot schia

pe pârtia

aşternută fals

între noi.

În altarul

sufletului întind

braţele prin mir…ul iubirii

să pot

aluneca

pe valul dorului

de…

a sosit,

se odihneşte-n braţele mele.

Mă uit

la el şi-mi (a)pare ca o carte

cu toate anotimpurile vieţii.

Se întinde

foaie după foaie

cu lunile din an.

N-am ştiut niciodată

de ce a zăbovit în mai

mai mult.

O fi ştiut că-mi plac

vişinele, dar ele apar

mai târziu,

prin iunie, iulie şi…

e porţia mea de somn

din timpul zilei.

Mi-o servesc

dimineaţa, la prânz şi seara

neuitând de cea dintre mese.

Cu ea,

visez cu ochii deschişi,

noaptea în care alerg

spre tine să facem dragoste

nebună de noi

detaşaţi

de trup.

Doar sufletele împreunate

în dorul adunat peste ziua

plină de tăcerile…