SHAKESPEARE – Sonet XXVII

[Laurean Mihai Gherman]

Împovărat, zoresc spre patul meu,

Astâmpăr celui frânt de colindat;

Dar se porneşte-alt drum în capul greu

De gânduri, într-un trup epuizat:

 

Căci grija mi-e departe de unde zac,

Pelerinaj zelos voind spre tine,

Genele grele-mi stau deschise larg,

Privind în beznă, cum văd orbii bine:

 

Doar că-n imaginaru-nfăţişat,

Profilul tău mi-e dat vederii, boantă,

Odor, în noaptea hâdă, suspendat

Ce face noaptea neagră captivantă.

 

Iată cum ziua-i trudă, noaptea-i gând,

Iar tu, nici eu, nu ne-odihnim nicicând.

Weary with toil, I haste me to my bed,
The dear repose for limbs with travel tired;
But then begins a journey in my head,
To work my mind, when body's work's expired:
For then my thoughts (from far where I abide)
Intend a zealous pilgrimage to thee,
And keep my drooping eyelids open wide,
Looking on darkness which the blind do see:
Save that my soul's imaginary sight
Presents thy shadow to my sightless view,
Which, like a jewel hung in ghastly night,
Makes black night beauteous and her old face new.
   Lo, thus, by day my limbs, by night my mind,
   For thee, and for myself, no quiet find.

Varianta Eminescu:

Sătul de lucru caut noaptea patul,
Dar al meu suflet un drumet se face
Si, pe cînd trupul doarme-ntins în pace,
Pe-a tale urme l-au împins păcatul.

E noapte neagră-n ochii-mi, totul tace,
Dar mintea-mi vede genele holbate,
Ca si un orb mă simt în întuneric
Si totusi înainte-mi zi se face.

E chipul tău, lumină necrezută
De frumuseti, de taină, curătie,
Ce noptii reci lucire-i împrumută.

 

Din cauza ta, bălaia mea sotie,
Cît ziulica trupu-odihnă n-are,
Iar noaptea sufletul în cale pleacă.

[Ion Lazăr da Coza]

Rupere de ritm în v5, pare-mi-se.

Ei, ar trebui să știu engleza, ca să pot compara cele două traduceri. Oricum - un răsfăț.

da Coza

[Laurean Mihai Gherman]

iris marinov a spus :

E noapte neagră-n ochii-mi, totul tace,
Dar mintea-mi vede genele holbate,
Ca si un orb mă simt în întuneric
Si totusi înainte-mi zi se face.

Felicitări, d-le Laurean...  chiar dacă" genele holbate" sună puţin mai ciudat! :)

Mulțumesc, doamnă, dar vă rog să citiți mai sus; ceea ce ați citat este Eminescu.