Povestea Mărului buclucaș

[Elena Mititelu]

 

                ( După „Povestea Mărului buclucaş”de V. Suteev )

 

Într-o toamnă mai târzie,

Prin pădure, la plimbare,

Ţup – codiţă brumărie,

A plecat după mâncare.

Şi, privind ceru-n răspăr,

Trist, printre copacii goi,

A zărit un singur măr,

Ce stătea-n vârf ţonţoroi.

Iepurilă se gândi:

„Simt că foamea mă doboară!”

Când, deodată auzi:

„Crra – crra – crra, râzând o cioară!”

 

Atunci Ţup rugă frumos,

Punând planul în atac:

- Cioară, te rog să-mi dai jos,

Mărul din vârf de copac!

Cioara rupse măru-n cioc,

Vrând să-l ţină pentru ea,

Dar, uf, îl scăpă şi… poc,

A căzut ca o ghiulea!

Iepurilă ţopăia,

Măru-n frunze sâsâi,

Însă, când a vrut să-l ia,

Pe cărare o porni.

 

De sub măr, un ghem de scai,

Dintr-un somn adânc trezit,

Aricilă-şi spuse: vai,

Cum de-n ţepi m-a nimerit?!

Ţup striga că partea-şi vrea,

Fiindcă primul l-a văzut,

Cioara-ntr-una  croncănea:

- Din pom codiţa i-am rupt!

Nici Ariciul nu ceda,

Speriat, ţipa la ei,

Fructul în ţepi îl ţinea:

- Nu vi-l dau, sunteţi mişei!

Lovi cioara-ariciu-n nas,

Acesta-nţepă codiţa

Lui Ţup care, fără glas,

Duse ciorii-n cioc lăbuţa.

 

Când era cearta în toi,

Toţi voiau mărul să-l ia,

Paşi grei se-auzi prin foi,

Moş Martin se-apropia…

- Spuneţi ce se-ntâmplă-aici?

Eu de asta am venit!

Cioară, Ţup şi tu, Arici,

Ce aveţi de împărţit?!

- Eu am văzut primul mărul,

Plângând Iepurilă spune!

- Eu l-am rupt, vreau adevărul,

Zise Cioara-ariciul ţine…

- Vrem o împărţeală dreaptă,

Moş Martin eşti înţelept,

Toţi îl vor, toţi îl aşteaptă,

Judecă-ne, te rog, drept!

 

Moşul sta şi socoti,

După urechi scărpinând,

- Mărul toţi ar trebui,

Să-l aveţi, dar nu pe rând!

După judecata mea,

Spuse Moş Martin agale,

Ţepoşilă va tăia

Mărul în trei părţi egale.

Dar Ariciul hotărî,

Ca în patru să-l împartă:

Prima Ţup o şi primi,

Ciorii-a doua-i dă pe dată,

Cea de-a treia deoparte

Ariciul şi-a pus-o lui,

Iar a patra o împarte,

Cu mare drag Ursului,

 

Plin de-nţelepciune zice,

Moş Martin, cinstit din neam:

- Mie de ce-mi dai, amice,

Eu aici merite n-am!

- Ba ai parte, bun unchiaş,

Făcând judecata dreaptă,

Pentru Mărul buclucaş,

Ai oprit cumplita ceartă!

 

            * * *

Şi povestea s-a sfârşit,

Nimeni nu s-a mai certat,

Părţi egale au primit,

Fiindcă toţi au meritat!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Corina Militaru]

Foarte frumos! :)

[Elena Mititelu]

Mulțumesc, Corina!!

Corina Militaru a spus :

Foarte frumos! :)

[Bonnie Mihali]

Felicitari, Elena! Copilul din tine n-a murit! Foarte frumoasa poezia!

[Elena Mititelu]

Minunată constatare... dacă moare copilul din noi, murim odată cu el! 

Prețuire!

Bonnie Mihali a spus :

Felicitari, Elena! Copilul din tine n-a murit! Foarte frumoasa poezia!

[Vasilisia Lazăr]

„Crra – crra – crra, râzând o cioară!”

Cred că ghilimelele trebuiau închise după „crra”.

Cioara-ntr-una / Cioara-ntruna 

Am citit cu mare plăcere, Elena. Felicitări!

[Valeria Merca]

Frumos, frumos!!

Felicitari!