Recenzie de carte

[Sofia Sincă]

Recenzie de carte

• Postat de Angi Cristea în Septembrie 12, 2014 la 11:30am
• Trimitere mesaj   Vezi blog

Arminia Adam este un poet care pare să fi găsit timbrul universului său poetic.După lectura atentă a celor doă cărţi ale poetei, Tăcerile dintre cuvinte ( 2013) şi volumul Pierduţi prin toamnele iubirii (2014), am ajuns la concluzia că întreg universul său poetic are la bază cultul divinităţii şi polimorfismul.

Primul volum se remarcă printr-o construcţie originală a discursului poetic.Observăm diferite motive literare precum motivul luminii ca simbol al cunoaşterii:,,şi în tăcerea ta absentă ning valuri cu miros de toamnă”.(Umbra luminii)

Iubirea se împleteşte cu motivul serafic:,,Iubirea înger rătăcit prin şine”.Poeta apelează la expresii inedite, inserate în versul predominant liber.Iubirea este , în viziunea acesteia , :,,tricotată cu lebede de zăpadă”.

Marea, un element atotprezent în textele sale lirice, reprezintă limanul tuturor dorinţelor:,,marea aceea de sticlă pe care mi-o găteai cu oţet şi castane”.

Eul liric pendulează între cer şi pământ, adică între cele două planuri : celest şi teluric.Existenţa este efemeră, o simplă scenă destinată măştilor protocolare:,,Muşcaţi din actorii de fum/ Rostogolindu-vă setea de gol”.(Măşti pentru toţi)

Salvarea în faţa morţii iminente o reprezintă ,,lespedea arhetipală” a cuvintelor:,,Dacă n-am respira prin cuvinte”.Această metaforă oximoronică defineşte un poet deplin, conştient de arta sa, capabil să transceandă lumea reală (realia mundi) prin capacitatea de autoregenerare a cuvintelor în sintaxa poetică.Moartea pare o utopie , din această perspectivă a îndumnezeirii prin cuvânt:,,De-aş mai avea o moarte”.

Eul liric este conştient de acel alter ego recognoscibil în ,,apusul gândurilor rânjind la colţ de stradă".Dualitatea sacru vs profan, real vs utopic determină o suită de interogaţii retorice cu un caracter filosofico-meditativ. Aflată la vârsta maturităţii depline, Arminia Adam trăieşte în toamna cuvintelor meşteşugit aranjate în tiparul lexical.

Cel de al doilea volum al poetei intitulat sugestiv:,,Pierduţi prin toamnele iubirii" marchează o întoarcere la erosul profan, dar , surprinzător, şi o revelaţie a divinităţii deplină:,,M-ai strigat prin glasul nopţii şi Ţi-am auzit cuvîntul.”

Este reiterată ideea poetică de har sacru.Logosul aparţine genezei:,,Cuvântul născutu-s-a nud”, dar are norocul să se nască într-un ,,veac acvifer”.

Motivul serfic este redundant în ambele volume. Serafismul este însă umanizat:,,Doi îngeri albi, plăpânzi, flori de gheaţă.”

Din acest univers poetic nu putea lipsi , în acest al doilea volum scris numai în vers clasic, motivul luminii, adică cel al cunoaşterii luciferice:,,Auzi lumina care strigă departe umbra soarelui?”.

Iubirea, tratată caustic uneori (,,ne-au trimis-o ca rebut”) este proiectată în oniric.

Apare motivul sideral:,,dansez pe pieptul lunii”.Se observă o înclinaţie spre metaforizare:,,dorul pentru fluturi” şi romantism.

Arta cuvântului armonizează un univers situat între tragic şi plenitudinea artei:,,Să nu lăsaţi să moară cântecul în zori”.

Eul liric resimte tăcerea ca pe un sfîrşit existenţial.,,Tăcerilor de smoală” li se opun ,,cuvintele rotunde ca un soare”.Soarele simbolizează cunoaşterea apolinică.Într-un univers în care noi, oamenii suntem ,,de sticlă”, expuşi, fragili, efemeri, singură arta cuvantului dăruit de divinitate salvează timpul care se scurge din clepsidră, inexorabil.

Motivul modernist al zborului , al imponderabilităţii este liantul dintre cele două planuri : terestru şi celest:,,păsările alăpteză minuni”.

Concluzia lectorului despre acest univers poetic, conturat cu graţie dar şi cu forţă a penelului de către poeta Arminia Adam, este aceea că harul divin şi arta cuvantului reprezintă singurele repere stabile într-o lume lipsită de sacralitate.

În ceea ce priveşte construcţia poemelor, versul clasic impune un registru arhaizant al cuvintelor, care dau impresia de catedrală străveche.Versul alb dă libertate şi forţă artistică unei voci poetice cu un timbru original.Lectura celor două volume transferă cititorul în universul unor toamne ale maturizării în şi prin iubire de semeni.

Vizualizări: 25

[Sofia Sincă]

Comentariu publicat de Iordachescu Dragos Nicolae cu 16 ore în urmă Ştergere comentariu

Felicitări, Angi, pentru această recenzie de carte pe care o aduci la cunoştinţa cititorilor şi autorilor de pe acest site.

Îmi pare bine că prezinţi aici, pe Însemne Culturale, cărţile unei poete pentru care eu am toată consideraţia. Am avut ocazia să citesc "Pierduţi prin toamnele iubirii", poezie de dragoste în vers clasic, scrisă cu mare măiestrie literară de poetă.

Din punctul meu de vedere, Armina va ajunge un nume în poezia românească pentru maniera şi modalitatea în care scrie, fac referire aici atât la versul clasic cât şi la versul liber, cât şi pentru viziunea ei poetică. Eu sunt încântat să o citesc de fiecare dată când am ocazia. Pot spune că este unul din autorii contemporani pe care îi prefer.

Ar fi un mare câştig pentru siteul Însemne Culturale dacă Armina şi-ar posta creaţiile proprii aici.

Complimente,

[Sofia Sincă]

Comentariu publicat de Sofia Sincă cu 16 ore în urmă Ştergere comentariu

Angi, acest text se postează în grupul Evenimente Culturale. Aici este spațiul destinat doar poeziei. Prin urmare, te rog să-l transferi.

[Sofia Sincă]

Comentariu publicat de Irimia Valentin cu 1 oră în urmă Ştergere comentariu

Foarte completa si complexa conturarea ta. Felicitari tie...felicitari autoarei!

[Angi Cristea]

Recenziile de carte au rolul lor,iar un poet apartine tuturor cititorilor indiferent de grup.As scrie cu drag recenzii oricarui coleg.Eu citesc cartile Arminiei cu  placerea de a descoperi un poet deplin si un om minunat.Multumesc pentru comentarii Dragos,Valentin si  doamna Sofy (pentru repostare).