O casă pe roţi nu-i o rulotă - Cronică de Ion Lazăr da Coza la volumul "Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri" autor Culiţă Ioan Uşurelu

[Ion Lazăr da Coza]

O casă pe roţi nu-i o rulotă

Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri

autor Culiţă Ioan UŞURELU

   

           Un personaj din literatura română s-a apucat să-şi construiască o casă (ori un cuptor – memoria îmi joacă feste!). Cum toţi vecinii şi trecătorii îi sugerau noi şi noi poziţii de a aşeza casa (rămân la părerea că era vorba despre o casă – e mai balcanic, mai absurd… iar dacă e absurd trebuie să credem!), ba că e cu faţa la nord, ba că e cu spatele spre drum, ba că e cu uşa în gura crivăţului etc., etc., gospodarul nostru a sfârşit prin a-i pune roţi construcţiei, pentru a putea fi pe placul tuturor.

            Avem sub ochi o carte – Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri, 436 de pagini, apărută la Editura Ateneul Scriitorilor-Bacău, în anul 2012, semnată de scriitorul de înaltă ţinută morală şi culturală Culiţă Ioan UŞURELU – care impresionează din mai multe puncte de vedere. Încă din proiect, i s-a spus autorului, cu un scepticism anevoie camuflat, că o astfel de aventură spirituală e greu de dus la capăt, dacă nu cumva imposibil. Într-adevăr, să poţi aduna între două coperte frumoase şaizeci de persoane, personaje şi personalităţi din domeniul culturii scrise dintr-un judeţ, fiecare cu felul lui de a fi, de a se manifesta, trebuie considerată o reuşită în sine. Afli, la prima mână, experienţe de viaţă, întâmplări de răspântie în carieră, personalităţi cu rol hotărâtor în evoluţia literară şi socială a intervievatului, stiluri de a concepe şi de a concretiza lucrări, toate acestea în răspunsuri ample (vezi cazul scriitorilor Ioan Dumitru Denciu, Gheorghe Mocanu ş.a.) ori succinte (Costel Alexandru Drilea, Gheorghe Sucoverschi…) trădând astfel temperamentul fiecăruia, autorul proiectului reuşind să nu ducă în derizoriu, prin întrebări de cancan, demersul său, urzind parcă o discretă plasă de păianjen în care, de cele mai multe ori, intervievatul s-a dedulcit.

            Pentru a realiza dimensiunea efortului depus, vă propun să întocmim, fiecare în parte, un chestionar cu un număr egal cu intervievaţii din această carte şi se va observa că nu-i „bagatel lucru”. Ţinând cont că media pe intervievat e cam de cincisprezece întrebări, un calcul simplu ne duce spre cifra nouă sute. Nouă sute de întrebări, pe cât este omeneşte posibil, originale, personalizate, dovedind că autorul îşi cunoaşte întotdeauna „victima” foarte bine: „Puţină lume ştie că poeta, prozatoarea şi eseista Ştefania Oproescu este de fapt medicul Dorina Cristea. Face parte dintr-o galerie celebră: aceea a doctorilor scriitori, galerie care a dat acestei ţări o elită în fruntea căreia a stat de veghe vindecătorul de trupuri şi de suflete Vasile Voiculescu, marele sonetist şi romancier. Şi tu, ca şi el, te-ai născut în partea muntoasă a Buzăului. Cât datorezi medicinei, Buzăului şi Vrancei în formarea ta ca om, ca scriitor?”. Alteori, întrebările sunt subtile, autorul dovedindu-se un fin psiholog: „Poeziile tale – întrebare adresată poetului Paul Spirescu – sunt adevărate bijuterii în filigran… Rezonanţa lor este puternică în sufletul cititorilor… Consideri că acel catharsis atât de căutat este posibil, fie ca poet, fie ca un cititor fidel?”

           Ştiind că şi în Vrancea, ca în orice judeţ al ţării de altfel, există spiritul de gaşcă literară (dar nu neapărat în sens peiorativ!), autorul – şi aici e încă unul din meritele sale de netăgăduit – a găsit de fiecare dată puterea de a-şi călca pe inimă dar şi tenacitatea de a „intra pe sub pielea” interlocutorului, uitând vechi ranchiune, întemeiate sau nu, iar greu-iertătorii au încercat, încălcând voit regulile, să răspundă cu întrebări la întrebări (vezi interviul cu scriitorul şi criticul literar Mircea Dinutz), făcând astfel foarte vie această scriere.

           Parcurgând Cuprinsul cărţii, nu se poate să nu remarci absenţa unor personalităţi născute în Vrancea şi care nu ar fi trebuit să lipsească dintr-o astfel de lucrare ce s-a vrut cât mai cuprinzătoare: scriitorul, jurnalistul şi istoricul Ion Cristoiu, poeta Cherciu Lucia – profesor universitar titular în Statele Unite ale Americii, cazuri de noi ştiute, plus alte câteva de care nu mai pomenim aici. Din varii motive, însă nicidecum din rea-voinţă, aceste nume nu au fost cuprinse în lucrarea de faţă, totuşi ele ar fi putut fi menţionate într-o notă de final.

Pe de altă parte sunt incluşi scriitori aduşi de vânturile vieţii pe malurile Milcovului când deja erau nişte nume în judeţele lor de baştină, în ţară chiar, aici continuând admirabil să urce pe bolta literaturii – scriitorul şi întemeietorul de reviste, Gheorghe Andrei Neagu, de exemplu. Peste unii a dat daimonul creaţiei, acel nichitastănescian daimon – personificare a curajului, a răzvrătirii, geniu al neliniştii creatoare – şi s-au apucat de scris după ce hazardul i-a adus vremelnic, sperau ei, pe aceste coclauri. Un caz fericit, printre alte câteva, este cel al literatului şi editorului de carte, prof. Valeriu Anghel. Avem, spre mândria noastră, şi mari creatori revendicaţi de mai multe centre culturale, în special de Capitală, cu toate acestea, credem noi, dânşii simţindu-se numai în Vrancea „la ei acasă”: academicianul Valeriu D. Cotea, Liviu Ioan Stoiciu – poetul care a marcat o generaţie întreagă prin poezia sa –, memorialistul şi economistul Varujan Vosganian ş.a. Am întâlnit şi nume care au prea mică tangenţă cu judeţul nostru, ori cel puţin aşa reiese din prezentarea lor, pentru a ni-i revendica.

           Înţelegând pe deplin intenţia autorului de a include numai scriitori contemporani, zicem noi că existenţa unei addenda, în care să fi fost prezentaţi cu scurte biobibliografii creatorii care nu mai sunt astăzi printre noi, afiliaţi Vrancei, ar fi fost benefică. Astfel, autorul ar fi obţinut cel puţin două lucruri: scriitorii contemporani vrânceni nu s-ar fi simţit ai nimănui şi-apoi mulţi dintre noi ne-am fi dat seama că ar fi trebuit să fim mai modeşti în aceste interviuri.

             Se vor găsi şi demolatori de profesie, ori ad-hoc, ce se vor strădui să desfiinţeze acest împlinit demers. Se vor găsi poate şi câţiva să le dea dreptate. Însă nimic nu va mai fi ca înainte – cartea lui Culiţă Ioan UŞURELU, Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri, devine o bornă pe harta literară a Vrancei şi, vrând-nevrând, viitoarele întreprinderi asemănătoare se vor raporta la ea. De asemenea, un Călinescu local, s-ar putea ajuta, actualizând biobibliografia scriitorilor cuprinşi aici, în realizarea unei Istorii literare vrâncene.

             Revenind la pilda dintru început a acestor rânduri, i s-ar putea sugera creatorului să pună „roţi” proiectului său, adică să posteze manuscrisul în format electronic pe internet şi astfel să-l ţină „la zi”, atent fiind la toate sugestiile „vecinilor şi trecătorilor”, întotdeauna binevoitoare. Părerea noastră e că o casă pe roţi nu e totuşi o rulotă.

 

                                                                       Ion Lazăr da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări cronicarului! Nu în ultimul rând, felicitări domnului Culiţă Uşurelu! Am citit majoritatea interviurilor şi pot spune că volumul este o reuşită.

      Cu admiraţie pentru ambii autori,

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

  „(...) cartea lui Culiţă Ioan UŞURELU, Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri, devine o bornă pe harta literară a Vrancei(...) un Călinescu local, s-ar putea ajuta, actualizând biobibliografia scriitorilor cuprinşi aici, în realizarea unei Istorii literare vrâncene.”  Subscriu!

Ceva  nu am înțeles :„Avem sub ochi o carte(...) 436 de pagini... Cine? Câți vor ajunge să  o citească? Eu unul am avut noroc și Dvs, dar...

semn de lectură, teo cabel

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Teo, dacă un autor şi-ar plasa tirajul în librării, ar fi considerat cel mai ticălos evazionist al ţării! Aşa că...

CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL) a spus :

  „(...) cartea lui Culiţă Ioan UŞURELU, Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri, devine o bornă pe harta literară a Vrancei(...) un Călinescu local, s-ar putea ajuta, actualizând biobibliografia scriitorilor cuprinşi aici, în realizarea unei Istorii literare vrâncene.”  Subscriu!

Ceva  nu am înțeles :„Avem sub ochi o carte(...) 436 de pagini... Cine? Câți vor ajunge să  o citească? Eu unul am avut noroc și Dvs, dar...

semn de lectură, teo cabel

[Ion Lazăr da Coza]

Duble mulţumiri, dna Lazăr!

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Felicitări cronicarului! Nu în ultimul rând, felicitări domnului Culiţă Uşurelu! Am citit majoritatea interviurilor şi pot spune că volumul este o reuşită.

      Cu admiraţie pentru ambii autori,