„Crucea umbrelor” (de Ion Lazăr da Coza) - lectură de carte

[Tudor Cicu]

Lumea „umbrelor” din proza lui Ion Lazăr da Coza

 

    Pe „tărâm literar” l-am întâlnit pe autorul din ținuturile Vrancei, Ion Lazăr da Coza din volumul de povestiri „Crucea umbrelor” (Ed. Pallas, 2008), la răspântia dintre proza lui M. Sadoveanu și V. Voiculecu cu acel cântec sadovenian despre o tristeţe lirică a sufletului și transferul telepatic al influenţei voiculesciene din acele stări de meditaţie, transă, hipnoză sau experienţe mitice. Însă drumul prozatorului vrâncean se desparte de cei doi înaintași prin imaginile proprii formației sale de muntean, convertite în idei ce îl legitimează în a-şi oferi decizia pertinentă de la finalul fiecărei povestiri și situaţia de a prezenta oikumenicos (în sens de universal) spiritul, fiinţa celui analizat. Iar ceea ce-i apropie pe toţi trei, în accepţiunea noastră, este atmosfera, misterul și căutările fiecăruia, scormonelile lingvistice, taina rostirii şi modul de a atinge veşnicia din absolut.

    În ansamblul acestui volum, ce însumează un număr de douăsprezece povestiri, Ion Lazăr da Coza e interesat deopotrivă de procedeele povestirii psihanalitice şi caracterul personajelor, deşi pare să-şi concentreze proza scurtă în termeni uimitor de firești asupra personajelor care distonează în cadrul narativ, iar sensul întâmplărilor provocate de acestea se finalizează doar prin deducţie. Cititorii vor avea prilejul să constate ei înşişi prin aceste povestiri de faţă că atmosfera, sensibilitatea, uneori şi tematica îl apropie pe autorul vrâncean de universul prozei lui George Băiculescu (alt autor familiar cu muntele, pădurea și taciturnii lor locuitori) şi le vor atribui un elan moral după amânarea sentinţei finale din aceste povestiri.

   Ileana, eroina din povestirea „Porunca”, o munteancă hotărâtă, sigur că nu cunoaște deasupra capului decât judecata lui Dumnezeu. Dacă va veni. Până atunci, liniștea femeii care se tot gândea serile, în căsuța ei, cum are ea să se strângă de pe drumuri, avea să-i fie tulburată chiar de fostul soț fugit în brațele alteia și care umbla să o determine să se învoiască a se prezenta la tribunal, pentru divorț, îndemnat de concubina lui cu țintă spre pensia de urmaș cât și la bănișorii obținuți prin partajul locuinței. Vizita nocturnă pe care i-o va face unu' Sărăcitu, cu mesaj din partea soțului care-și cerea banii pe casă, se va încheia cu o crimă. Doar lumina tot mai scăzută a becului din arestul postului unde își declarase crima avea să-i vegheze ultima noapte, cât o luminiță de candelă, dar Ileana nu avea cum să nu mulțumească Cerului „că ajunsese să-și ridice Pomul pentru grijanie”.

   Ștefan, alt oropsit al soartei, din povestirea „Caisul” (ca personaj), îi va oferi cititorului o perspectivă asupra dramatismului condiției umane privită la nivelul întregului, dar și al indivizilor care o compun. Cu cât ochiul scrutător al autorului, de a pătrunde cruda realitate cu un dar vădit spre a povesti şi răstălmăci văzutele și nevăzutele, întâmplarea chiar va curge fluent şi firesc în povestire, cu atât mai mult cititorul (pe de o parte) se va descoperi în lumea singurătăţilor mereu amânate dar şi în „trăirile înăbuşite” ale personajelor, pe de altă parte. Cu această povestire, despre Ion Lazăr da Coza se poate spune că a scris o nuvelă existențialistă, construită ca o alegorie ale cărei semnificații se dezvăluie treptat, încă de la început... Povestirea aceasta aduce într-o ramă verosimilă, încadrabilă în realism, aspecte care asigură o apropire a lui de literatura fantastică. Aș zice eu, una magică: a unei lumi așteptate dar neprevăzute.

    „Cotul lui Manea”, „Olarul” și „Comoara” sunt trei povestiri care amintesc de atmosfera fantastică a prozelor lui Mircea Eliade, însă realismul autorului vrâncean ni-l scoate din lumea magiei pentru a-i deconspira ținta spre mister. Mister care nu se lasă înțeles, ci numai adâncit. Adevărate miniaturi ale unor proze descoperitoare de un alt spațiu sufletesc contopit cu spațiul naturii, în care nu atât sentimentul misterios e cel care ne cucerește cât mai degrabă conștiința bergsoniană a unei realități atemporale. Dacă la Mircea Eliade, în naraţiune, nucleul mitic era situat în plan central, iar elementele de basm sau de mitologie pătrundeau nestingherite în cadrul obişnuit al prozei, la Ion Lazăr da Coza personajele capătă pe parcurs o identitate firească în această continuă fugă narativă din real în ireal şi au o taină a percepţiei informaţiei primite.

  „Moș Pavel”, „Pragul” și „Fântâna” sunt alte bijuterii în proză, având ca temă centrală tema morții, iar sensul întâmplărilor provocate de aceste personaje, care ne acaparează cu destinele lor, se finalizează doar prin deducţie. Pesemne, doar să fii în locul lui Zaharia Stancu, din relatarea Sânzianei Pop, cel care fugea de moarte cu tot cerul deasupra sa: „Nu ştii? Mă caută moartea. Dacă nu fug, mă prinde imediat.” Moartea prin metafora morţii, prin hiperbola morţii, prin parabola morţii, moartea însă se opune şi cere să joace pokerul vieţii ei, jocul pe care ştie că îl va câştiga, fiind ultima care va rămâne la masa de joc. Citind și aceste povestiri, dintr-odată ai revelaţia bătrânului Lev Nicolaevici Tolstoi, la miezul nopţii, strigând prin pădurea de la Iasnaia Poliana: „Nu există moarte, nu există moarte!” – ca un ţipăt disperat ţâşnit peste un continent pustiu. Un continent al celor care nu citesc. De aceea nici nu vom trece la a da noi amănunte despre epicul și frumusețea acestor scrieri, nedorind a-i fura și cititorului plăcerea lecturii lor. Vom aminti doar una dintre remarcile noastre la autorul de față: observațiile atente asupra fiecărui mediu social în care (vrând-nevrând) îi cad pradă personajele sale, scoțând în evidență că pe tot parcursul unei vieți de umilință în care sunt  lovite, rănite, abuzate... autorul ne face impresia că victima e vinovată de ceea ce i se întâmplă, câtă vreme îi creează celuilalt condițiile de a acționa contra ei.

    Închei întrebând: ce trebuie să înţeleagă cititorul nostru din această carte? Cei care vin după noi vor trebui să viseze mai departe lumea, în sensul că, prin scrisul sincer, curajos, vom crea lumea pe care ne-o dorim. Şi, ca în parabola cu prinţul ce fusese închis între zidurile palatului, ascunzându-i-se bătrâneţea, boala şi moartea, pentru a nu şti că pe lume există suferinţă (auzită de la Mircea Dinutz, unul dintre cronicarii vrânceni de seamă) te invit și eu, cititorule, la meditaţie.

 

                                                            Tudor Cicu

 

[Veronica Pavel Lerner]

Multumesc, Tudor Cicu, pentru aceasta cronica elcoventa si felicitari dv, dar si autorului.

PS:  La inceputul paragrafului al doilea, in fraza : "Ion Lazăr da Coza e interesat deopotrivă, de procedeele povestirii...(etc)", nu stiu daca prezenta virgulei e necesara. Ma gandeam ca ar fi putut lipsi sau, eventual, pus intre virgule adverbul "deopotriva". Scuze pentru interventie, sunt plecata din tara de multi ani si poate ca ma insel... 

[Tudor Cicu]

Doamnă Veronica Pavel Lerner: fără virgula aia mi se pare corect. O primă cititoare?! Sunt încântat că ne urmăriți și dincolo de granițele țării. Minunat!

[Mihaela Chitic]

citind aceasta cronica, mi/am amintit de valorosul continut al cartii.

FELICITTARI.

[Ion Lazăr da Coza]

Draga noastră Veronica, nici n-o să-i mărturisesc domnului Tudor Cicu cât de mare și de plăcută a fost surpriza făcută cu această minunată cronică...

Mă ajuți să țin acest secret, da?

Veronica Pavel Lerner a spus :

Multumesc, Tudor Cicu, pentru aceasta cronica elcoventa si felicitari dv, dar si autorului.

PS:  La inceputul paragrafului al doilea, in fraza : "Ion Lazăr da Coza e interesat deopotrivă, de procedeele povestirii...(etc)", nu stiu daca prezenta virgulei e necesara. Ma gandeam ca ar fi putut lipsi sau, eventual, pus intre virgule adverbul "deopotriva". Scuze pentru interventie, sunt plecata din tara de multi ani si poate ca ma insel... 

[Valeria Merca]

Felicitări,  dle, Tudor Cicu!

Felicitări, drag da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumiri, draga noastră Valeria!

Valeria Merca a spus :

Felicitări,  dle, Tudor Cicu!

Felicitări, drag da Coza!