Talk-show

[Ana C. Ronescu]

        Generic pe melodia Și-altădată, și-altădată, o s-o facem și mai lată. În prim-plan tocșo’aica*, cu mâna stângă-n buzunar, cea dreaptă deznodându-se rapid, în urma unui mesaj digital prietenos adresat regizorului de platou. Își privește cu un aer încruntat vârfurile pantofilor, apoi trece brusc în spatele pupitrului; pe pupitru, o nuia de cireș, un pistol cu bile și o bâtă de baseball, urmând a fi folosite aleatoriu sau funcție de invitat. După ultimul acord al melodiei, nasul străpunge ecranul, cameramanul se retrage dintr-un salt vreo doi metri, ca în fața unui pericol iminent, tunetul nefiind precedat de nimic…

        – BUNĂ ZIUA! Doamnelor și domnilor, sunt atât de nervoasă, încât habar n-am unde sunt, în ce scop,  dacă e soare sau lună, dacă sunt la televizor, în vizită la soacră-mea sau la ultima ședința cu părinții. A-pro-po! Doamna educatoare, sper ca aerul din Dindeștiu Mic, unde v-ați cerut subit transferul, să vă priască. Vă pup!
Sunt nervoasă pentru că este im-po-si-bil să trăiești în țara asta, dacă ești zdravăn la cap. Înțelegeți unde bat? Per-fect!
        Mi-am început ziua cu un telefon de la mama, ma-ma doamnelor și domnilor – toți avem o mamă, nu-i așa? – care mi s-a plâns de calitatea piureului din cartofii românești și lipsa oricărei legislații în domeniul combaterii coruptului  Gândac de Colorado. Cine este acest Colorado și cine-l protejează nu e greu de imaginat, având în vedere că numele lui real este, atenție, Lep-ti-no-tar-sa decemlineata. E cât se poate de evident. Și e cât se poate de evident că viitorul copiilor noștri este în pe-ri-col, doamnelor și domnilor, în lipsa neaoșului și sănătosului piu-re. Vom reveni în zilele următoare cu o amplă anchetă jurnalistică privind încrengăturile artropode ale acestuia la nivel mondial și, cu puțin noroc, poate îl avem în platou pe Lep-ti-no-tar-sa însuși…
        Dar, să întrebăm și invitații (privire-laser, zâmbet subțire, cu buza de sus zvâcnind dezordonat), poate au ei răspuns la această problemă. Vă rog, domnilor, aveți… fix 38 de secunde fiecare…a, mi se spune-n cască că – cacofonia e intenționată și direcționată, ieși afară domnule ministru, nu mă corectezi dumneata pe mine! Spuneam, deci, că timpul a expirat. Vă mai așteptăm la emisiunea noastră, într-o dezbatere sinceră, principială, argumentată, așa cum v-am obișnuit. La revedere! (ge-ne-ric).

*Acesta este un pamflet, orice asemănare cu vreo persoană reală ar fi ireală.

[Mihaela Suciu]

Ano, m-ai făcut piure! :)) Puțintel, să-mi revin... și revin!

[Mihaela Suciu]

Scurt și atât de spumos! Personajele capătă viață într-un mod inedit, poți să le vizualizezi, nu să ți le închipui. Această tocșo’aică are tot arsenalul să dețină controlul, face și desface, invită și dă afară, povestește nimicuri, le ridică, le duce în derizoriu... Nu-i de mirare acel ,,nas care străpunge ecranul”, nici „aerul din Dindeștiu Mic”... Un deliciu! Am depășit 38 de secunde...

 A-pro-po! Nu vrei să-l aduci la proză?

[Ana C. Ronescu]

Mulțumesc, Mihaela! Mă bucur că te-a amuzat textulețul meu. Să-l trec la proză? Nuștiuzăucesăzic. E-cam-a-na-cro-nic. :))

Mihaela Suciu a spus :

Scurt și atât de spumos! Personajele capătă viață într-un mod inedit, poți să le vizualizezi, nu să ți le închipui. Această tocșo’aică are tot arsenalul să dețină controlul, face și desface, invită și dă afară, povestește nimicuri, le ridică, le duce în derizoriu... Nu-i de mirare acel ,,nas care străpunge ecranul”, nici „aerul din Dindeștiu Mic”... Un deliciu! Am depășit 38 de secunde...

 A-pro-po! Nu vrei să-l aduci la proză?

[Mihaela Suciu]

Curaj, Ano, nu fi timidă! Adu-l în față, ce-i dacă e anacronic? Dacă nu-l păzești devine cronic! :))

Ana C. Ronescu a spus :

Mulțumesc, Mihaela! Mă bucur că te-a amuzat textulețul meu. Să-l trec la proză? Nuștiuzăucesăzic. E-cam-a-na-cro-nic. :))

Mihaela Suciu a spus :

Scurt și atât de spumos! Personajele capătă viață într-un mod inedit, poți să le vizualizezi, nu să ți le închipui. Această tocșo’aică are tot arsenalul să dețină controlul, face și desface, invită și dă afară, povestește nimicuri, le ridică, le duce în derizoriu... Nu-i de mirare acel ,,nas care străpunge ecranul”, nici „aerul din Dindeștiu Mic”... Un deliciu! Am depășit 38 de secunde...

 A-pro-po! Nu vrei să-l aduci la proză?