Premiul al II-lea, secțiunea poezie (din partea membrilor) - „Lăsata Secului”, de Nicolae Rolea

[Vasilisia Lazăr]

Lăsata Secului

Stau furtunile flâmânde în pridvor de calendare

Și privesc în patru colțuri prăzile ce vor veni,

Lebăda iernii sfioasă și-a pus aripi de plecare

Vărsând lacrimi de tristețe în râs vesel de copii.

 

Soarele și-aruncă nada cu miros de primăvară

Și prin strunga de pădure vine-al brazilor sinod,

Toarce muntele-n adâncuri visul tainic de fecioară

Și din resturi de zăpadă la cravată-și face nod.

 

Sub sumanul de tăcere doarme salcia rotată,

Visătoare pleata-i cade pe obraz de lac umbros,

Iar un plop uitat de glie cu-a lui frunte zvăpăiată

Gâdilă pe botul umed un boldei de nor pufos.

 

Galben urcă, melancolic, peste zările flămânde

Fumul care-și duce-n slavă evadarea din scântei,

În amiaza fără patimi zâmbind razelor plăpânde

La cojoc, iarna-și deschide, nasturii de brebenei.

 

Râul de sub stânca rece nu mai poate să-și îndure

Trista-i tânguire smulsă din al timpului oftat,

Îmbătate de lumină, lângă buza de pădure,

Fetele, de prin narcise, fustele și-au ridicat.

 

Și când postul se coboară vin din fund de cimitire

Oasele, să se-ncălzească, lângă focul de la porți,

Din cristelnița iubirii, chiar pe ram de răzvrătire,

Mugurii aprind, în taină, felinare pentru morți.

[Nikol MerBreM]

Felicitări!

[Nădejde Angelina]

Las și aici felicitările și prețuirea mea! Multă inspirație în continuare!

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări, Nicolae!