Teatrul este o opera in care actorii isi joaca propriul rol pe scena , dar oare nu suntem toti actori 

nu avem cu totii de jucat un rol important in aceasta scena a vietii .

Dupa cum spunea si Marele nostru poet Mihai Eminescu 

Privitor ca la teatru tu in lume sa te -nchipui 

Caci ce e val ca valul trece 

Tu te -ndeamna si te cheama 

Caci ce e val ca valul trece 

Tu ramai la toate rece 

Vizualizări: 94

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Iara "lumea e o scena si toti oamenii-s actori" (W. Shakespeare)

ARTISTUL

 

 

          Masca...

Da, masca...Nu vă fie de mirare, dar involuntar purtăm cu toţii o mască şi simţim acut nevoia ca s-o dăm jos, din când în când măcar. Ei bine, din punctul ăsta de vedere artistul poate fi considerat un fericit căci el şi  numai el se poate dezlănţui, poate rupe chingile lumii ipocrite, făţarnice şi se poate manifesta liber, nonconformist prin arta sa: literatură, pictură, sculptură, muzică... Creaţiile sale nu sunt altceva decât expresia frământărilor, a luptelor sale interioare, a eu-lui sufocat în goana avidă după absolut, în continua căutare a sinelui pierdut, expresia luptei sale continue cu masca. Pentru că lucrările artistice, fie ele poeme, picturi, sculpturi, simfonii scot la iveală adevărul, dau jos masca. Poleiala este dată cu desăvârşire la o parte şi eu-l se dezvăluie frust, gol, nefardat, nepomădat,  în toată splendoarea şi chiar ne înspăimântă cât poate fi de tulburat. Este dureros să porţi mereu o mască şi chiar simţi nevoia descătuşării, a eliberării. Artistul are acest har. Acesta este, de fapt, asul său din mânecă în lupta continuă cu propriul eu măcinat de incertitudini şi cu lumea prefăcută, mincinoasă, schimbătoare, de iluzii vânzătoare. Aflat într-o perpetuă căutare a propriei voci, a propriului eu rătăcit cândva, nu se ştie când, el are marea şansă de a descoperi prin arta sa noi şi noi universuri interioare şi exterioare cu scopul nobil de a le dezvălui şi semenilor. De fapt, opera sa este ofranda cea mai de preţ închinată zeilor în semn de recunoştinţă pentru darul primit la naştere. Aşadar, menirea artistului este aceea de a crea şi de a ilumina. Când a înţeles acest lucru, se poate considera cu desăvârşire împlinit. Poate da jos masca cu seninătate şi, privind lumea din Înalt, poate exclama asemenea lui Hyperyon:  „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor si rece." (Mihai Eminescu, „Luceafărul”)

 

 

 



ELENA AGIU-NEACSU a spus :

Iara "lumea e o scena si toti oamenii-s actori" (W. Shakespeare)

ARTISTUL (ultima varianta)

 

 

          Masca...

Da, masca...Nu vă fie de mirare, dar involuntar purtăm cu toţii o mască şi simţim acut nevoia ca s-o dăm jos, din când în când măcar. Ei bine, din punctul ăsta de vedere artistul poate fi considerat un fericit căci el şi  numai el se poate dezlănţui, poate rupe chingile lumii ipocrite, făţarnice şi se poate manifesta liber, nonconformist prin arta sa: literatură, pictură, sculptură, muzică... Creaţiile sale nu sunt altceva decât expresia frământărilor, a luptelor sale interioare, a eu-lui sufocat în goana avidă după absolut, în continua căutare a sinelui pierdut, expresia luptei sale continue cu masca. Pentru că lucrările artistice, fie ele poeme, picturi, sculpturi, simfonii scot la iveală adevărul, dau jos masca. Poleiala este dată cu desăvârşire la o parte şi eu-l se dezvăluie frust, gol, nefardat, nepomădat,  în toată splendoarea şi chiar ne înspăimântă cât poate fi de tulburat. Este dureros să porţi mereu o mască şi chiar simţi nevoia descătuşării, a eliberării. Artistul are acest har. Acesta este, de fapt, asul său din mânecă în lupta continuă cu propriul eu măcinat de incertitudini şi cu lumea prefăcută, mincinoasă, schimbătoare, de iluzii vânzătoare. Aflat într-o perpetuă căutare a propriei voci, a propriului eu rătăcit cândva, nu se ştie când, el are marea şansă de a descoperi prin arta sa noi şi noi universuri interioare şi exterioare cu scopul nobil de a le dezvălui şi semenilor. De fapt, opera sa este ofranda cea mai de preţ închinată zeilor în semn de recunoştinţă pentru darul primit la naştere. Aşadar, menirea artistului este aceea de a crea şi de a ilumina. Când a înţeles acest lucru, se poate considera cu desăvârşire împlinit. Poate da jos masca cu seninătate şi, privind lumea din Înalt, poate exclama asemenea lui Hyperyon:  „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor si rece." (Mihai Eminescu, „Luceafărul”)

 

 

 

Si iata un eseu despre autoapreciere!

Fişiere Anexate :

Și Shakespeare spunea că lumea e o scenă..Vasile Alecsandri spunea în Chirița în provincie"lumea e o piesă de teatru iar noi artiștii care-o jucăm n-avem dorință alta mai vie decât aplauze să merităm ". Persona înseamnă mască în limba latină, de aici persoană dar și personaj. 

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Vasile Grozav a adăugat o discuţie la grupul
cu 3 minute în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 15 minute în urmă
Utilizatorului Ionel Mony Constantin îi place postarea pe blog Nu mă chemați... răsare luna... dedic aceste versuri in memoriam Ion Lazăr da Coza a lui Rădița Răpeanu
cu 26 minute în urmă
Postări de log efectuate de Rădița Răpeanu
cu 2 ore în urmă
Rădița Răpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mă iartă Ioane... a utilizatorului bolache alexandru
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Rădița Răpeanu îi place postarea pe blog Mă iartă Ioane... a lui bolache alexandru
cu 2 ore în urmă
Rădița Răpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nu mă chemați... răsare luna... dedic aceste versuri in memoriam Ion Lazăr da Coza a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În numele nopții, de frig a utilizatorului eunescu
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Spre un alt univers a utilizatorului Lavinia Elena Niculicea
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nu mă chemați... răsare luna... dedic aceste versuri in memoriam Ion Lazăr da Coza a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Schaltiniena florilor de mac - in memoriam dragului Ion Lazăr da Coza a utilizatorului Valeria Merca
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de eunescu
cu 6 ore în urmă
Cristian Je a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Aproximativ 460 de metri /secundă a utilizatorului Cristian Je
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog la ultima carta a lui Laura Cozma
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog la ultima carta a lui Laura Cozma
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog În umbra eternei tăceri a lui Zarra
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog „A muri înseamnă, de fapt, a te muta într-o stea” a lui Ana C. Ronescu
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Am fost la Coza! a lui Tudor Cicu
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog La umbră de Vezuviu... (scriitorului Ion Lazăr da Coza, in memoriam) a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Ridică-te, Lazăre! a lui Ana Cîmpeanu
cu 15 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor