PERSONAJE:

PREOTUL, 55 ani
ELENA, profesoară, 50 ani
FELIX - un pisoi de casă

TABLOUL I

DECOR

Vara pe înserate în curtea unei case de ţară, o masă de plastic înconjurată de patru scaune asemenea. În fundal casa veche cu un nivel şi pridvor pe care se caţără o viţă de vie. Uşa prin care se intră în bucătărie este deschisă, lumina din sala acesteia aprinsă.

(Elena, preot, pisoiul Felix)

Elena ( lângă masă, se apleacă să cureţe în continuare tecile de fasole de pe un vrej smuls cu arac cu tot): V-am spus doar…! Avem foarte mult de lucru…Pentru asta venim la ţară…
Preot: Nu te-am întrebat! Stai jos!
Elena: Dar acesta este un delict, părinte...
Preot: Tu să taci !
Elena: Dreptul la opinie...
Preot: Vorbe...
Elena (se aşază continuând totuşi să cureţe tecile de fasole pe care le pune într-un bol aflat pe masă): Vedeţi ! La fel gândesc şi cei de-acolo de sus, cei pe care-i condamnaţi că ne îngrădesc drepturile...Îmi pare rău, dar sunteţi la scară mică să zic aşa un... dictator...
Preot: Sst !
Elena: Trebuie să recunoaşteţi că vă supără ADEVARUL !
Preot: Pe mine !? Pe toată lumea, de când lumea, supără adevărul...
Elena: Da, dar asta nu e o scuză ca şi dumneata să faci asemenea.
Preot: Păi, eu sunt mai prejos !? Ce vrei să spui?
Elena: Îmi pare rău...Dacă vi se pare că a fi sincer înseamnă să te înjoseşti...
Preot: Într-o lume de minciună, eu de ce-aş fi mai prejos !?
Elena: Frumos, n-am ce zice...Şi aveţi pretenţia de a fi păstorul...
Preot: Păi sunt... În parohia mea sunt peste 2500 de suflete…
Elena: Şi ce vă mai mândriţi cu asta!? Vi se pare corect să manipulaţi... ?
Preot: Mama Măria e o foarte bună creştină…
Elena: Cum nu vă convine, schimbaţi subiectul...
Preot: Felix, ce mai face Felix ?
Elena (arată pisoiul de sub masă): Uite-l aici...
Preot: Nu de motanu’ tău vorbeam... Dă cotoiu-afar’ din bătătură ! Hm...
Elena: Până una-alta e la el acasă, aşa că iese numai dacă vrea...
Preot: Şi mă făceai pe mine dictator...
Elena: Vă rog, să nu amestecăm lucrurile... Una e să...
Preot: Da, în casa dumitale faci ce vrei ! În parohia mea...
Elena: Dumneata dictezi !
Preot: Nu te-am întrebat ! Stai jos...
Elena: Interesant mod de a privi lucrurile !
Preot: Eşti proprietăreasă...
Elena: Precum spuneam ! Nu vă convine, schimbaţi subiectul...
Preot: Adică susţineţi că nu este un adevăr ? Este cumva unul incomod?
Elena: Tocmai de-aia! Eu mă refeream la problema care ne frământă...
Preot: Pe dumneavoastră, o fiinţă aşa angelică, ce v-ar putea frământa?
Elena: Oho! Aparenţele înşeală...Acolo unde vedeţi miere, s-ar putea să găsiţi fiere!
Preot: Vă rog...
Elena: Acolo unde vi se pare că vedeţi un munte impunător, demn de toată admiraţia, s-ar putea să zacă un vulcan care ar putea oricând s-arunce lavă fierbinte...
Preot: O, nu...Adică vreţi să spuneţi că ceea ce văd...
Elena: Ştiţi, exact, nu sunt ce par a fi...
Preot: Parcă Blaga, da, dar să-l lăsăm în pace şi să ne vedem de-ale noastre...
Elena: Şi, mă rog, care-ar fi astea ale noastre? Ce-avem noi în comun?
Preot: Eu întotdeauna v-am admirat frumuseţea, inteligenţa...O asemenea capacitate nu poţi să nu admiri! Dar tot nu mi-ai spus ce face Felix, nefericitul...?
Elena: Ce-aţi auzit! V-a spus mai înainte soţul că a băut cu el două sticle de whisky...!?
Preot: Nesemnificativ!
Elena: Ei, nu înţeleg ce doriţi să ştiţi despre el! V-am spus, a publicat circa
20 de volume...
Preot: Cum adică!?
Elena: Aşa bine...
Preot: Şi eu să nu ştiu...!?
Elena: Este membru al USR...
Preot: Hai lasă-mă! Nu mai spune...
Elena: Şi de-aia nu mai vine la cenaclu...Aici vin începătorii sau aceia care nu au altceva mai bun de făcut!
Preot: Cum adică nu mai vine la cenaclu? Bunul-simţ...Noblesse oblige!
Elena: Time is money!
Preot: Aşa ca’ va să zică...
Elena: Exact!
Preot: Moralmente, m-ai...
Elena: Vă rog...Au fost perioade când şi eu fiind foarte ocupată, nu am trecut pe la cenaclu cu lunile...
Preot: Nu cred... Dumneata!? Cum aşa?
Elena: Aşa bine... Când ai un preşedinte care nu ştie să vorbească româneşte...
Preot: Adică a fost pus politic!?
Elena: Ai intuit foarte bine. La ce bun să te mai duci? Ca să-i asculţi inepţiile!? Să-i admiri aroganţa şi ignoranţa, să-i contabilizazi greşelile...?
Preot: Nu cred...
Elena: Ăsta este purul adevăr...Credeţi sau nu, e dreptul dumneavoastră...
Preot: Nu se poate... Într-o ţară...
Elena: Ţara lui Papură-Vodă, precum spuneam... Dacă mi-aţi fi citit poeziile...
Preot: Vă rog...
Elena: Aţi fi înţeles mesajul. România este ţara tuturor posibilităţilor!
Preot: Nu-i adevărat...
Elena: Poate-n parohia dumitale...Dar încercaţi să deschideţi ochii, mai uitaţi-vă şi peste gard... Credeţi că primarii ăştia care dau cu subsemnatul pe la DNA fac ceea ce fac de capul lor...!?
Preot: V-am prins... Vedeti că şi ‘mneavoastră v-abateţi de la subiect...!? Eu v-am întrebat de Felix şi m-aţi băgat în politică! Asta are două feţe, da’ ce zic eu, cred că are douăzeci...nu degeaba se spune că e ce mai mare curvă....
Elena: Aveţi perfectă dreptate şi tocmai de-aia ajung în vârful piramidei ipocriţii, fanfaronii, prefăcuţii pe care nu daţi două parale...
Preot: Patrioţi de trei parale, da...V-am citit cartea!
Elena: Oamenii serioşi îşi văd de treabă, muncesc, câştigă un ban cinstit...
Preot: Păi ce spuneam, că prinţul... (sesizează lipsa lui Radu) Chiar, unde e prinţul?
Elena: Din păcate s-a culcat...
Preot: Cum adică...? Aşa devreme !?
Elena: Şi-a cerut scuze, precum aţi auzit. Mâine trebuie să plece dis-de-dimineaţă...
Preot: Cum aşa...!? Mâine nu are liber ca toată lumea?
Elena: Vă rog...
Preot: Adică dom’ director...
Elena: Tocmai pentru că e director, pe umerii lui apasă întreaga răspundere şi trebuie să aibă totul în ordine...
Preot: În cazul unui control...
Elena: Nu neapărat. Controlul pică totdeauna când te aştepţi mai puţin şi de-aceea trebuie să aibă grijă.
Preot: Şi sâmbăta şi duminica la muncă...?
Elena: Ca dumneavoastră în parohie...!
Preot: La mine e altceva... Sufletele...
Elena: Cam aşa şi la dumnealui!
Preot: Adică e tot un fel de păstor...
Elena: Numai că vedeţi e o diferenţă. Oile sale nu-şi ascultă întotdeauna păstorul. Sunt personalităţi distincte cu nevoi diferite, ba mai sunt grupate şi-n bisericuţe ce ar fi în stare să se sfâşie -ntre ele...
Preot: Vreţi să spuneţi că prinţul are asemenea probleme...!? Nu se poate....
Elena: Şi asta nu-i nimic!
Preot: Adică el trebuie să menţină pacea între aceste facţiuni care ar fi-n stare să se linşeze reciproc...!? Extraordinar...nu mi-aş fi închipuit...Aşa un om delicat...
Elena: Din nefericire, acesta este ADEVĂRUL...
Preot: Mă omori cu ADEVĂRUL...
Elena: Nu pentru asta pledaţi!? Calea, adevărul şi viaţa...?
Preot: Să n-amestecăm valorile...Te rog... Nu e totuna!
Elena: Reflectaţi puţin! Dacă aceşti oameni ar fi ceea ce trebuie să fie, adică oameni cu frica lui Dumnezeu, atunci...
Preot: !?
Elena: Vedeţi, aici e problema, se rupe firul Ariadnei...
Preot: Omul s-a îndepărtat de biserică, şi-a pierdut credinţa...
Elena: Deci cunoaşteţi şi dumneavoastră această crudă realitate.
Preot: Ştiinţa l-a îndepărtat pe om de Dumnezeu. Omul a ajuns să se creadă mai presus de Creatorul său!
Elena: Omul este un ipocrit, întoarce faţa către Domnul numai atunci când este la necaz...
Preot: Adevărat grăieşti...!
Elena: Îşi lasă sufletul în voia sorţii cu bună ştiinţă...
Preot: Îndepărtându-se de Domnul nu mai ştie ce înseamnă iertare, bunătate, înţelegere...
Elena: Şi se ajunge exact la ceea ce spuneam...Homo homini lupus...Câtă dreptate avea Marx...
Preot: Pierzându-şi sufletul, omul coboară pe cea mai de jos treaptă!
Elena: Vedeţi!? Aşa cum se devorează între ele animalele în junglă, tot astfel şi oamenii...Lipsiţi de suflet sau mai degrabă lipsiţi de grija lui, de grija de a-l păstra curat, pur, nepervertit, mereu primenit, nu sunt cu nimic mai prejos decât leul ce-şi înfulecă prada pe nemestecate. Dacă ar avea conştiinţa faptelor lor...
Preot: Păi asta aţi făcut, netrebnicilor, aţi înlocuit sufletul cu conştiinţa şi v-aţi îndepărtat de biserică, de Domnul nostru Iisus Hristos...Goi pe dinăuntru, poleiţi pe dinafară, nu sunteţi într-adevăr cu nimic mai presus decât leul de care vorbeai!
Elena: Exact!
Preot: Nu te-am întrebat...!
Elena: Iar începeţi...?
Preot: Dacă omul ar fi conştient de păcatul pe care-l înfăptuieşte prin fiecare gest al său cât de neînsemnat, şi-ar depăşi cu siguranţă condiţia animalică. Dar aşa se zbate în zadar, se luptă cu sine şi cu umbrele ce-l înconjoară, cu fantasmele ce-i domină închipuirea, imaginaţia... Ajunge în cele din urmă la atacuri de panică pe la uşile doctorilor, în vreme ce Domnul este medicul tuturor. Dacă omul ar înţelege asta, nu s-ar mai lăsa sfâşiat de propriile-i închipuirii, de halucinaţiile delirante...
Elena: Aici aveţi perfectă dreptate!
Preot: Vedeţi că ajungem la un consens!?
Pisoiul Felix : Miau ...! Miau ... ! Miau... !
Preot: Zât!
Elena: Dreptul la opinie, ce vreţi...!?
Preot: Zât!
Elena: Vă rog...
Pisoiul Felix : Miaaaaau ... !
Preot: Dă-i ceva ca să tacă...
Pisoiul Felix : Miaaaaau ... !
Preot: Dar văd că e insistent...
Elena: Seamănă cu stăpâna...
Pisoiul Felix : Miaau ... !
Preot: Ei, drăcie! Zât!
Elena ( îi dă să mănânce sub masă): Aoleu, părinte, se poate...? Tocmai Sfinţia Voastră...
Preot: Acolo să stai! V-aţi luat-o-n cap cu democraţia1
Elena (involuntar izbucneşte în râs): Să fim serioşi! E un suflet nevinovat...
Preot: Al Domnului, da... Dar unde rămăsesem?
Elena: Eu mai ştiu...!?
Preot: Da’ mata ce ştii? Ia zi-i, ce-ai mai scris în ultima vreme?
Elena: Îmi pare rău dacă n-aţi înţeles fenomenul! Ca să publici azi o carte îţi trebuie milioane, iar eu, precum ştiţi...
Preot: Păi prinţul ce face?
Elena: Sunt alte priorităţi în acest moment...
Preot: Da, văd că şi-a luat maşină nouă!
Elena: Dacă n-aţi înţeles încă, vă spun eu că maşina în cazul nostru şi în general nu mai este demult un lux, ci o necesitate...
Preot: Secolul vitezei...Cunoaştem!
Elena: Eh...! Să nu răstălmăcim!
Preot: Adică e mai presus decât talentul dumitale!? Nu cred...
Elena: Ei, lăsaţi...!? Cum am ajunge să lucrăm această grădină dacă...
Preot: Nu, adică maşina e mai importantă decât o operă care ar dăinui peste veacuri!? Poate sunt eu depăşit...!?
Elena: Da, pentru că fiind expert judiciar, prinţul-cum binevoiţi a-l alinta-t, rebuie să se deplaseze la locul împricinaţilor pentru a identifica şi pentru a evalua bunurile părţilor aflate în litigiu...
Preot: Deja mă depăşeşte chestiunea...Limbajul acesta mi-e străin...
Elena: Vedeţi...!? Când mai scoateţi un porumbel, ar fi bine să fiţi în cunoştinţă de cauză, altfel...
Preot: Bine, sunt ridicol...
Elena: N-am spus-o eu...
Preot: Recunosc!
Elena: E uşor să baţi câmpii pe hârtie, dar dacă vrei crească ceva şi-n grădină e musai să sapi, să semeni, să pliveşti. Şi ca să vii la grădină... ghici? Îţi trebuie maşină!
Preot: Am înţeles, s’ trăiţi...!
Elena: Şi-apoi mai are şi alte probleme!
Preot: Să nu-mi spuneţi că prinţul are necazuri!?
Elena: M-aţi înţeles greşit! Este pe deasupra şi lichidator, evaluator, auditor...
Preot: Haide că m-ai ameţit! Adică eu sunt dezinformat...!?
Elena: Nu, cuvântul potrivit este neinformat. Ce-aţi dori, să vină şi să bată toba-n târg : „eu fac şi dreg...?”
Preot: Cunoaştem, da, nu e genul...
Elena: Şi-atunci!?

(brusc se întrerupe curentul)

Preot: Ei, poftim...!
Elena: Un moment, vă rog...

CORTINA

TABLOUL AL II-LEA

DECOR

O bucătărie de ţară cu o masă rotundă aşezată în mijloc ; de jur-împrejur patru
scaune; în fundal un aragaz şi un frigider

(Elena, preot, pisoi)

Preot: Când îţi e lumea mai dragă, na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o...Sper că ai un muc de lumânare-n casă...?
Elena: Dar se poate, părinte!? Cum nu…!? (caută cutia de chibrituri, aprinde apoi o lumânare pe care o pune într-un pahar în mijlocul mesei)
Preot: Se făcuse şi răcoare…
Elena: …E drept, dar era plăcut la aer curat…
Preot: Asta da…(întinde paharul gol) Dacă eşti drăguţă…Sper că nu deranjez…
Elena (turnându-i în pahar) : Chiar vă rog!
Preot (răstoarnă puţină ţuică jos) : Primeşte-l, Doamne, şi pe ăsta! Bine şi-aşa…Nu găseşti că puţină variaţie e binevenită ?
Elena: Cum credeţi....Din întâmplare am avut o lumânare lângă aragaz...Mai aprind de la un ochi la altul...
Preot (privind lumînarea): Şi nevastă-mea…Economie…
Elena: Mai degrabă obişnuinţa, da’ vedeţi ce bine prinde când nici nu te gândeşti...!?
Preot: Ăsta este farmecul vieţii la ţară...Nu găsiţi că e mult mai plăcut aşa....!? Mai intim, nu vi se pare?
Elena: Ce vreţi să insinuaţi, Sfinţia Voastră?
Preot: Eu, sfânt…!? Puşchea pe limbă! Ce ţi-e şi cu poeţii ăştia!? Vă gândiţi numai la limbajul subliminal în loc să vă bucuraţi de puterea de seducţie a cuvintelor asupra unor umili slujitori…
Elena: Dacă stau şi mă gândesc bine, chiar Măria voastră, preoţii, vă slujiţi din plin de această putere…Sau mă contraziceţi şi acum…!?
Preot: Iar mă răstălmăeşti…Ei, ce-ţi spuneam!?
Elena: Asta-i prea de tot…Chiar că mă scoateţi din sărite! Cred că intenţionat mă aţâţaţi numai ca să-mi disecaţi sufletul, să-mi analizaţi ideile, gândurile …
Preot: Duhul, căci cu toţii suntem duh, într-un cuvânt, SPIRIT…Şi bunul Dumnezeu v-a dărui din plin cu …
Elena (îl întrerupe): Haide, haide… Lauda de sine...
Preot: Nu miroase a bine …Aşa e… Şi totuşi ar trebui să vă apreciaţi…Gena egoistă e cea care ne guvernează, altfel ne-am sinucide cu fiecare greşeală pe care o comitem cu sau fără voia noastră în fiecare zi, da’ ce zic eu, în fiecare ceas …
Elena: Lăsaţi pe alţii să mă laude…
Preot: Vă înşelaţi amarnic dacă credeţi că ar face-o cineva dezinteresat! Cel puţin aşa văd eu lucrurile, ca un neavizat, desigur…Nu am pretenţia de a fi nici critic şi nici scriitor, cu atât mai puţin poet…
Elena: V-am mai spus şi vă repet! Încercaţi să vă notaţi ideile pe hârtie…
Preot: Pentru asta trebuie timp, ori eu…
Elena: Aveţi gâşte, aveţi raţe de hrănit…?
Preot: Mai grav, am suflete, mii de suflete…
Elena : Ar trebui să fiţi mândru de asta şi nu să vă lamentaţi ca o babă…

(se aprinde lumina)

Preot: : Ei, ce v-am spus!? Vedeţi că n-a ţinut mult!? Noi cei de - aici déjà ne-am obişnuit…
Elena : Eh…!
Preot: Şi a zis Domnul să fie lumină! Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat…
Elena: Numa’ vezi că pân’ la Domnu’ de care vorbeşti, ne mănâncă sfinţişorii de-aici de pe pământ… Pun pariu că în noaptea asta s-au dus pe apa sâmbetei câteva frigidere, televizoare şi computere, iar de mâine n-o să mai prididească băieţii deştepţi la cât or să aibă de lucru…
Preot: : Exact…
Elena: Dar dacă dumneata rămâi pasiv în faţa unei asemenea batjocuri pe faţă, nu e în ordine…
Preot: Păi, treaba lor! Eu nu m-amestec…
Elena: Grav, foarte grav că nu luaţi atitudine…
Preot: Odată ce ne-am ales acest destin trebuie să ni-l asumăm, nu!?
Elena: Cunosc placa! Dumneata nu, ăla nu, ăla nu…Suportaţi atunci consecinţele! Ah, mă omoară românul cu fatalitatea asta înnăscută…Lăsaţi-vă jumuliţi! Aşa vă trebuie!
Preot: Teorii…Speculaţii de doi lei…
Elena: Adică “Mioriţa” vi se pare…!?
Preot: Vă rog…Să nu – ncâlcim iţele…Să ne vedem lungul nasului…Eu scriitor, poet…!? Visaţi, zău aşa…! Şi-apoi pentru asta trebuie timp, or eu…Şi-poi se mai ia şi curentul, precum vedeţi…
Elena: Pretexte…Ziua, ce faceţi toată ziua? Că n-oţi fi dând de mâncare la orătănii...!?
Preot: M-a ferit Dumnezeu…Am o nevastă tare aprigă…Până ajung eu acasă le-a potolit pe toate, doar trec la masă…
Elena: Precum vă spuneam, nu sunt de acord cu această pasivitate a dumneavoastră ca fruntaş al satului…Ar trebui să fiţi un etalon de conduită morală…
Preot: Eu îmi fac datoria de preot, ...Maşina, de exemplu e o chestiune ce mă depăşeşte...
Elena: Păi vedeţi!? Acum cred c-aţi înţeles că nu este un lux pentru noi...
Preot: Adică...!?
Elena: Dumneavoastră, care faceţi doi paşi până la biserică, poate să vi se pară astfel, dar vă rog să priviţi şi din punctul nostru de vedere...

(pisoiul Felix se urcă în poala preotului)

Preot: Zât! Ia uite ce obraznic...(pisoiul sare jos)
Elena: Înseamnă că aveţi un suflet bun! Pisica nu se ataşează de oricine! Câinele dă din coadă imediat ce i-ai ieşit în cale, dar ca să câştigi afecţiunea unei pisici e mare lucru...
Preot: Că altă treabă n-am...
Elena: Şi mă rog ce treburi aveţi dumneavoastră?
Preot: Păi sufletele trebuie îndrumate pe calea cea bună...
Elena: În afara programului, mă gândeam...
Preot: Păi, acum nu sunt în afara programului?
Elena: Şi vedeţi...?
Preot: Ce să văd? Stau la o ţuică cu doamna...
Elena: Şi aţi numărat câte pahare am băut sau...?
Preot: Nu pot să-mi permit!
Elena: Puteţi s-o faceţi acum!
Preot: Dar nu văd unde vă e paharul!
Elena: Păi...!
Preot: Adică beau de unul singur...!?
Elena: Cam aşa ceva!
Preot: Nu se poate!
Elena: Şi se-apropie de miezul nopţii!
Preot: Cum aşa?
Elena: Nicio problemă! Mâine nu am programat nimic deosebit...!
Preot: Da, dar eu trebuie să merg la slujbă! Enoriaşii mei... Şi totuşi n-am elucidat o problemă! Felix...
Elena: O luăm de la început!?
Preot: Dacă nu m-ai lămurit!
Elena: Mă confundaţi! Nu ascult bârfele altora şi nici nu bârfesc! Tot ce ştiu e că a divorţat de soţie şi că e membru al Uniunii Scriitorilor, precum v-am mai spus...
Preot: Şi şi-a luat nasu’ la purtare....Nu ma vine la cenaclu!
Elena: Dar nu e obligatoriu...V-am spus că şi eu când sunt ocupată, nu mă duc... Şi-apoi sunt atâtea evenimente încât la un moment dat se crează senzaţia de suprasaturare...Un creator, un poet are nevoie de izolare, de reculegere ...
Preot: Cum adică...?
Elena: Aşa bine...Şedinţele sunt vinerea, de două ori pe lună şi de multe ori se întâmplă ca eu să vin aici, la ţară...
Preot: Reprobabil!
Elena: Re, ne-re, asta e...
Preot: Interesul...
Elena: Ne poartă fesul, exact...
Preot: Dar eu ziceam de Felix, nefericitul...
Elena: E-n tandreţuri cu una de prin vecini, mamă-mamă...!
Preot: Şi eu care credeam că e singur...
Elena: Şi dac-aţi şti ce simfonie au făcut aseară chiar în timpul slujbei dumneavoastră...
Preot: Aoleu! A fost Felix aici şi eu nu l-am văzut!? Nu se poate...!
Pisoiul Felix: Miaaaau…! Miaaaau…!
Elena: Poftim... Şi mai zici că e nefericit!? Uite-l cum se linge pe bot!
Preot: Eu vorbeam de Felix, nefericitul...
Elena: Păi şi eu tot de...
Preot: Cum adică!?
Elena: Cred că şi-a încheiat numărul...
Preot: Hai, că nu mai înţeleg nimic...
Pisoiul Felix: Miaaau…! Miaau…!
Elena: Nu ştiam că aveţi pretenţia de a-nţelege...
Preot: Eu? Eu înţeleg tot!
Elena: Atunci, traduceţi vă rog ce spune Felix!
Pisoiul Felix: Miau…! Miau…!
Preot: Mă pun eu cu dumnealui...!? Are un limbaj elevat! Oricum, eu sunt un modest preot de ţară..
Elena: Şi de ce nu !? Cred că că vă subestimaţi şi asta nu e bine deloc...
Preot: Vă rog...Nu pot avea asemenea pretenţii!
Elena: Dar parcă ziceaţi că înţelegeţi tot!
Preot: Să nu exagerăm! Mă refeream la modul general...
Pisoiul Felix: Miau…! Miau…!
Elena: Păi, i-auziţi! Asta e...
Preot (confuz): Cum adică ?
Elena: Limba lui Felix...Vă spune noapte bună!
Preot: Cum adică ? Felix e aici ?
Elena: Chiar sub masă...
Pisoiul Felix: Miau…!
Preot: E o neînţelegere! Eu vorbeam de poetul nostru, de prietenul meu, de fostul meu coleg...
Elena: Mă rog...
Preot: Am înţeles că e nefericit...
Elena: Ei şi...? Câţi oameni fericiţi cunoaşteţi sau, mai bine-zis, câţi poeţi fericiţi !?
Preot: Să nu exagerăm...
Elena: Dacă ar fi fericiţi, nu ar mai scrie asemenea opere de valoare! (către pisoi) Felix, vin’ la mama ! Pis! Pis! Pis!

(pisoiul se urcă în poala stăpânei)

Preot: Felix, aici !?
Elena: Faceţi cunoştinţă!
Preot: Adică vreţi să spuneţi că el este...
Elena: Felix ! Motanul Felix...
Preot: Adică...?
Elena: Exact !
Preot: Imposibil! A fost tot timpul aici şi eu n-am observat!?
Elena: V-a ţinut chiar isonul...
Preot: Cum adică !? Nu se poate!
Elena: Ba uite că se poate! Păcat că nu l-aţi auzit! Eraţi concentrat la slujbă...
Preot: Adică în timpul slujbei...aşa...!?
Elena: Cum aţi auzit! Dumnealui se conversa cu o pisică din vecini!
Preot: Şi eu n-am auzit !? Impardonabil...
Elena: Eraţi foarte concentrat...
Preot: Eu pun suflet în ceea ce fac!
Elena: Şi tocmai de aceea nu l-aţi auzit, dar şi el punea suflet, să ştiţi! Cum vă spuneam, v-a ţinut hangul...
Preot: Mă jigniţi!
Elena: Ba deloc...Vă spun adevărul. Ştiu că de cele mai multe ori supără, dar...
Preot: Pe mine niciodată ! Ba dimpotrivă!
Elena: Atunci trebuie să acceptaţi că şi Felix poate cânta, pe limba lui bineînţeles ! Pis! Pis!

(pisoiul se aşează mai bine făcându-se colac în poala Elenei şi închide ochii torcând uşor)

Preot: Dar şi ce limbă...! Cred că numai el se înţelege! E un mare nefericit, dar are un limbaj elevat. Numai poeţii...
Elena: O ţineţi una şi bună ! Poeţii-n sus, poeţii-n jos! Ia uitaţi-vă la pisoiaş ce frumos doarme în poala mea cu căpşorul pe mână!
Preot: Felix aici...!?
Elena: Să vi-l prezint ! (pisoiului) Dă lăbuţa lui nenea...Pis! Pis!
Preot: Nu vorbim aceeaşi limbă!
Elena: Ar fi una să vorbiţi aceeaşi limbă cu Felix...!
Preot: De ce nu !?
Elena: Aţi vrea dumneavoastră!
Preot: Omul trebuie să-şi dorească să se ridice deasupra tuturor deşertăciunilor...!
Elena: Oho...Vă rog ! Alunecăm... Ne-apucă filozofia!
Preot: Poeţii ca dumneata şi ca Felix...
Elena: La ora asta...!?
Preot: Tocmai! Acuma e ora de maximă inspiraţie! Când răsare luna şi cerul e luminat de stele...
Elena: Dacă tot ştiţi lucrurile astea, de ce nu v-apucaţi să le-aşterneţi pe hârtie, în loc să bateţi câmpii aiurea...
Preot: Ar trebui să-i bat cu graţie, pe când eu sunt un modest preot de ţară...
Elena: Când vă spun că vă subestimaţi ? O ţineţi una şi bună! Ce-are-a face!? Nu scrie nicăieri că trebuie să fii musai doctor docent ca să baţi câmpii cu graţie, precum zici!
Preot: N-am zis-o eu ! Au fost alţii-naintea mea care...
Elena: Dar poţi să-ncerci şi dumneata! În loc să pierzi vremea încercând să legi un dialog cu plebea care, precum văd, nu te-nţelege, ai putea să te apuci de scris!
Preot: Greşit! N-am talent!
Elena: Vă-nşelaţi ! E de-ajuns o foaie de hârtie şi un condei căci idei, slavă Domnului, gârlă...
Preot: Eu, poet !? Dumneata şi cu Felix...
Pisoiul Felix (se apropie de uşă): Miau... !

(Elena deschide uşa, iar pisoiul iese afară)

Elena: Şi de ce nu ? Prozator, poet, căci idei aveţi cu vârf şi-ndesat...
Preot: Vă rog...Să ne-ntindem cât ne ţine plapuma....Nu te-ntinde că te rupi, ştii vorba...
Elena: Dacă nu v-a spus-o nimeni până acum, vă spun eu că aveţi înclinaţia nativă spre filozofie şi mai ales sunteţi nefericit...
Preot: Nefericit, da...
Elena: Şi talentat...
Preot: Oho...!
Elena: Sincer, aţi încercat vreodată să notaţi măcar ceea ce vă frământă !?
Preot: Asta numai scriitorii...
Elena: Eroare! Dumneavoastră sunteţi poet din naştere şi încă nu v-aţi dat seama! Numai simplul fapt că simţiţi nevoia să discutaţi cu un poet-aşa cum mă consideraţi-, înseamnă că vorbiţi aceeaşi limbă cu poeţii...
Preot: Haide să recunoaştem... Am citit cu plăcere volumul dumneavoastră, or eu...
Elena: Puţină luciditate, vă rog...Analizaţi la rece această stare de lucruri şi cu siguranţă vă veţi da seama că nu sunteţi un om obişnuit...
Preot: Vreţi să spuneţi că de-aceea nu mă-nţeleg ceilalţi...!?
Elena: Exact!
Preot: Nu se poate...!
Elena: Aveţi şi calităţi nebănuite de dascăl...!
Preot: Nu te-am întrebat!
Elena: Stai jos...! Ca la şcoală ! Vă lipseşte o clasă de elevi pe care s-o struniţi!
Preot: Vă rog...Eu sunt umilul păstor al sufletelor din acest loc uitat de lume!
Elena: Aveţi dreptate, oile sunt mai ascultătoare decât o clasă de treizeci de ...zbânţuiţi!
Preot: Vă rog...Doamnă profesoară, dumneavoastă ştiţi mai bine şi mai ales ca poetă...
Elena: Eu nu am asemenea pretenţie...Ia acolo un mâzgălitor pe hârtie...
Preot: Dar eu da ! V-am citit cartea şi vă apreciez!
Elena: E dreptul ’mneavoastră...
Preot: Dar tot n-am înţeles, Felix chiar a divorţat ?
Elena: Credeam că v-aţi dumirit, şi-apoi este vorba de viaţa lui particulară. La urma urmei, face omul ce vrea...Cum aş putea eu să...
Preot: Păi nu vă-ntâlniţi la cenaclu !?
Elena: Încă nu v-aţi lămurit? Şi-apoi chiar dac-ar veni, cum mi-aş putea permite, hodoron-tronc, să-l întreb: “Ştii, Felix, lumea vorbeşte una-alta, e adevărat ?”
Preot: Nici chiar aşa...!
Elena: Păi atunci cum...?
Preot: Oricum, am auzit că...
Elena: Adică să plec urechea la bârfe!? Vă rog, nu-mi stă-n fire...Şi-apoi nu e creştineşte! Dumneata ştii mai bine...
Preot: Adevărat grăieşti !
Elena: Şi-apoi nici mata n-ar trebui...
Preot: Morala creştină, da...Adevărul nu ne face mai fericiţi, din păcate...
Elena: Şi ajungem de unde-am plecat !
Preot: Dar eu vă iubesc...
Elena (umple paharul): Oho! Să fie de vină Bachus ?
Preot (privind paharul plin): Sper că nu e o insultă…Eu…Adică sunteţi o creştină, nu!? Nu vreau să mă-nţelegţi greşit, dar...
Elena (luând paharul înapoi) : Dacă nu mai doriţi...!?
Preot (uitându-se insistent la paharul plin): In vino veritas, nu... !?
Elena: Dacă şi ăsta e vin...
Preot: Nu mă-ntrerupe !Ţuica e vinul nostru, da!?
Elena: Ştiu eu...!?
Preot: Iar IUBIREA este esenţa lumii, nu !? Prin iubire se ridică împărăţia lui Dumnezeu şi tot iubirea este stavilă în faţa puhoiului de ură, de violenţă şi crimă ce ne ameninţă şi care urmăreşte însăşi prăbuşirea zidirii încă de la începuturi, dacă mă-nţelegi...
Elena: Iacătă o poezie ! Minunată ! Nu trebuie să lăsaţi să zboare, să se piardă-n vânt asemenea perle...

(Se aud miorlăituri prelungi, îngânate)

Preot: I-auzi, avem şi simfonii...
Elena: Păi cum nu...!? Fiecare cu simfonia lui...Noi o avem pe-a noastră...! De ce n-ar avea-o şi ei...!?
Preot: Mda...În la minor, în sol major...!
Elena: Hm... De-ajuns că-s la miezul nopţii...
Preot: Bine zis...
Elena: Haide să nu divagăm...Chiar aţi putea să scrieţi...Voinţă să aveţi, căci idei, slavă Domnului....
Preot: Să nu luăm numele Domnului în deşert...Nu cred că e cazul să întinez măreaţia CREAŢIE Sale aruncând în vânt cuvinte care s-ar întoarece ca un bumerang împotriva mea...?
Elena: Interesantă viziune! Ce vreţi să spuneţi, de fapt ?
Preot: V-am mai spus că n-aş îndrăzni...Vă las pe dvs şi pe nefericitul să...
Elena: Nu se poate să vă irosiţi astfel...Aşterneţi pe hârtie aceste frânturi de idei, aceste gânduri fugare şi –cine ştie ?- poate cândva vor constitui miezul unei lucrări, al unei creaţii...De ce nu !?
Preot: Să ne fie cu iertare, DOMNUL este CREATORUL şi n-aş îndrăzni eu, un umil muritor, să-i întinez opera desăvârşită, divină prin ea însăşi. Ar însemna să mă consider eu asemenea lui Dumnezeu ! Asta ar fi o blasfemie...
Elena: Cu alte cuvinte, eu înseamnă că...
Preot: Vă rog! Puţini sunt cei înzestraţi cu talentul dvs.!
Elena: Mă flataţi !
Preot: Ba deloc! V-am spus, v-am citit cartea din scoarţă-n scoarţă! Şi aveţi har, iar acesta numai Dumnezeu ţi-l poate da, or eu, s-avem pardon...
Elena: Cum vă subevaluaţi…! Chiar, nu vi se pare că e păcat să se piardă aceste idei originale, interesante... » !? Cel puţin din punctul meu de vedere !
Preot: Iţi trebuie o capacitate de sinteză de care eu nu cred că sunt capabil...
Elena: Vedeţi... !? Şi când vă spuneam că nu vă apreciaţi la justa valoare... !?
Preot: Pentru asta trebuie să ai chemare, or eu niciodată n-am simţit imboldul de a mă exprima în scris... De la sublim la ridicol nu-i decât un pas, nu !?
Elena: Eh...Să-l lăsăm pe Napoleon să se odihnescă-n pace ! Vă spun deschis, nu v-aţi acordat atenţia cuvenită...
Preot: Cum adică ?
Elena: Nu v-aţi luat în serios...Abia acum înţeleg de ce veniţi la noi aproape de fiecare dată când ajungem pe-acasă -rareori, ce-i drept -. dar asta e ! Simţiţi nevoia să vă descărcaţi sufletul... Ca preot, bănuiesc că ascultaţi confesiunea a mii de suflete...
Preot: Să fim rezonabili ! Aş fi bucuros dacă aş avea atâţia preacuvioşi în parohie!
Elena: Mă rog...Nu sunt mulţi duşi la biserică ! Dar la ţară oricum se mai păstrează tradiţia...
Preot: E-adevărat…Dar puţini sunt cei smeriţi...
Elena: Omul când ajunge la ananghie...
Preot: Vă spun eu că toţi oamenii cred într-unul Dumnezeu Atoateştiutorul şi Atoatefăcătorul, cred în Domnul nostru Iisus Cristos Mântuitorul şi cu toţii se închină Lui, căci nimeni nu poate fi mai presus...
Elena: M-am întrebat adesea dacă nu cumva artistul, prin nevoia de ieşi deasupra, prin ambiţia de a fi creator nu îşi manifestă astfel egoismul, vanitatea...Ba chiar am scris şi unele eseuri pe această temă...
Preot: O personalitate puternică nu trebuie să aibă complexe şi trebuie să dea frâu liber lui Pegas...
Elena: Ce bun teoretician sunteţi...Aplicaţi şi în practică, vă rog...
Preot: Fără falsă modestie, nu pot concura cu dvs. !
Elena: Hai că asta-i prea cu ochi şi cu spâncene...!
Preot: Sau cu Felix, pot eu... !? Şi-apoi ca artist ar trebui să mă iau la întrecere-cum vă mai spuneam-, cu însuşi Dumnezeu ! Vedeţi de ce nu îndrăznesc eu !? Iertaţi-mă, v-o spun părinteşte, îţi trebuie o mare putere şi mai ales o inconştienţă vecină cu nebunia ca să te consideri...
Elena: Atunci înseamnă că geniile sfârşesc la ospiciu tocmai pentru că realizează drama curajului lor, a curajului de a se fi luat la întrecere cu creatorul...?
Preot: Mă bucur că v-aţi luminat ! Acum cred că mă înţelegeţi...
Elena: Nu, nu...Dar eu nu vreau...
Preot: Să fie clar ! Acesta vă este darul de la însuşi Dumnezeu ! V-am mai spus că nu e la înemâna oricui să scrie...
Elena: „...cuvinte goale/Ce din coadă au să sune...”, ştiu...
Preot: Aşa gândiţi acum, dar va veni o vreme când îmi veţi da dreptate! Talentul îl ai sau nu-l ai. Nu se negociază. Cu el te naşti. Este născut, iar nu făcut şi ar trebui să vă bucuraţi că aveţi asemenea noroc!
Elena: Halal noroc! Ce să vă spun! Nopţi pierdute, nervii praf...
Preot: Dar rămâne opera! Verba volant, scripta manent!
Elena: Apropo, v-am spus părerea despre volumul de poezie pe care atâta mi-l tămâiaţi!?
Preot: Eu mi-am spus-o o dată şi nu cred că mă determinaţi să mi-o schimb, dar e dreptul dvs! S-auzim...!
Elena: „Cartea dumita, surată, / Străluceşte prin erată, / Căci de n-ar fi dumneaei/ Zău că n-ar avea temei!”
Preot (aplaudă) : Felicitări! Extraordinar! Vă daţi seama că v-aţi detaşat de această carte şi veţi scrie de-acum înainte mai departe şi mult mai bine, veţi urca mult mai sus...
Elena: Hai că vă-ntreceţi cu gluma...Sunteţi mult prea generos! Cred că de la o anumită vârstă nu-ţi mai poţi permite acest răsfăţ!
Preot: Aş vrea să vă dau dreptate, dar din fericire nu pot, ba dimpotrivă vă asigur că pe măsură ce veţi înainta în vârstă, veţi scrie mai mult şi mai bine. N-aţi realizat că această „bojdeucă”-precum o numiţi-, este o oază de linişte, la o adică o veritabilă casa de creaţie...?
Elena: Dar este, părinte! Aţi intuit foarte bine...

(Pisoiul miaună la uşă, iar Elena îi dă drumul înăuntru şi după ce se aşează pe perna aflată pe un scaun se face colac şi pare a dormi)

Preot: Mă surprinde însă că-n vara asta nu prea v-am mai văzut...
Elena: Probleme cu maşina...
Preot: Grav, foarte grav...
Elena: S-au rezolvat în cele din urmă!
Preot: Asta-i bine...(ridică paharul gol pe jumătate) Trebuie să vedeţi întotdeauna jumătatea plină a paharului! Noroc!
Elena (îşi toarnă suc) : Noroc!
Preot (uitându-se atent la sticlă): Ăsta-i bun că are vitamine...
Elena: Apă colorată...
Preot: Păi...?
Elena: Dacă mi-e sete...!?
Preot: Să ştiţi că apa de aici este foarte bună...!
Elena: Ştiu, de fapt de la fântână luăm apă cât stăm aici, dar având în vedere că de fiecare dată stăm maxim o săptămână, nu cred că e semnificativ consumul acesta.
Preot: Logic...
Elena: Vedeţi cum ajungem de unde-am plecat!?
Preot: De unde, că eu m-am pierdut pe drum...?
Elena: Asta nu mai ştiu, la ora asta chiar că nu mă mai pot concentra...
Preot: Ai un ceas ? (se uită în jur) Cât o fi, că mâine....ştii, enoriaşi...
Elena: Da, enoriaşii, dar, din păcate, l-am lăsat sus, nu-l am la mână, dar dacă şi Felix doarme...
Preot (vehement revoltat): Cum adică doarme !? Poeţii nu dorm, poeţii scriu...
Elena (arătându-i-l pe scaun): Eu mă refeream la pisoi...
Preot (dumirindu-se) : Adică şi pe pisoi îl cheamă tot Felix?
Elena: Exact!
Preot: Nu se poate!
Elena: Felix, motanul...
Preot: Cel din desene animate, nu!?...Hai că m-ai zăpăcit...
Elena: Cel în carne şi oase ! Iată-l ! (îl ridică de pe scaun)
Preot: Ptiu ! Chiar că e drăgălaş... De unde a venit ?
Elena: Asta-i bună ! Doar v-am spus! E al nostru...
Preot: Adică stă aici singur cât sunteţi plecaţi la oraş...?
Elena: Vă rog... Ar fi inuman să-l lăsăm fără apă şi mâncare!
Preot: Păi şi mama Măria, o bună creştină, ce face ?
Elena: E bătrână ! Nu putem avea pretenţia să-i poarte de grijă ! Are şi-aşa destui acasă...!
Preot: Înţeleg...
Elena: Şi-apoi Felix este atât de ataşat de noi...
Preot: Parcă ziceaţi că nu l-aţi mai văzut în ultima vreme...
Elena: Vă rog, eu mă refeream la el! (arată pisoiul care se întinde răsfăţându-se cu burta în sus)
Preot: A, nu la poet...!? Adică şi ăla şi ăla, tot...
Elena: Felix!
Preot: Nu se poate !
Elena: Uite că se poate !
Preot (dă să se ridice) : Atunci am plecat...!
Pisoiul Felix: MiaSu...! Miaaau !
Elena: Vedeţi, vă salută!
Preot: Cât ziceaţi că e ora ?
Elena: Păi, nu v-am spus, ceasul e sus în casă...
Preot: Şi prinţu’... ?
Elena: S-a culcat demult...
Preot: Şi eu care credeam că a ieşit aşa puţin... Şi –l aşteptam...
Elena: Ei, hei, trage demult la aghioase...
Preot: Şi vrei să spui că noi doi aşa...
Elena: Filozofăm de mai bine de două ceasuri, dar avem şi o companie foarte aleasă....Felix!
Preot (tresare) : Este Felix aici ? Poţi să mai pui un pahar ?
Elena: Cum să nu !? Iată-l !(îi arată din nou pisoiul)
Preot: Ptiu ! Să nu-ţi fie de deochi !
Elena (turnând în pahar): Aşa-i că-i drăgălaş ? Negru-personalitate puternică!
Preot: Văd că purtaţi ochelari !
Elena: Abia acum !? Să fiţi sănătos...!
Preot: Ar trebui să faceţi ceva pentru a vă proteja vederea... Să mâncaţi cât mai mulţi morcovi, salate care conţin vitamina A...
Elena: S’trăiţi dom’ doctor ! Am înţeles !
Preot: Vă rog, eu sunt popă...!
Elena: Ştiu, da’ vă subestimaţi şi asta vă dăunează foarte mult !
Preot: Adică !?
Elena: Şi încă foarte mult. Ba chiar aveţi un complex de inferioritate de care ar trebui să încercaţi să vă eliberaţi, să vă descătuşaţi...!
Preot: Cuvinte mari ...
Elena: Ba deloc... Dacă aţi sta şi v-aţi analiza puţin, aţi înţelege că, de fapt, sunteţi un mare neînţeles ...
Preot: Prea mult pentru un boţ cu ochi...!
Elena: Exact ceea ce încercam să vă spun. Dacă vă consideraţi astfel, cum vreţi să fiţi privit de către ceilalţi !? În primul rând dumneavoastră trebuie să vă apreciaţi ca personalitate. Să vă impuneţi punctul de vedere! Abia apoi puteţi avea pretenţia de a fi apreciaţi şi de ceilalţi...
Preot: Eu...!?
Elena: Ziceţi de Felix că e un nefericit ! Din păcate, nefericele sunteţi domnia
voastră !
Preot: Bine zis...
Elena: Mereu vedem mai degrabă paiul din ochiul altuia decât bârna din ochiul nostru...
Preot: Aveţi dreptate !
Elena: Vedeţi că până la urmă am căzut de acord !?
Preot: Păi, dacă-i aşa...Aş fi ipocrit dacă n-aş recunoaşte...
Elena: Luptaţi, zbateţi-vă pentru a vă depăşi condiţia !
Preot: De muritor, niciodată...Cu toţii suntem trecători !
Elena: Luptaţi! Pentru că sunteţi un mare OM, un filozof în adevăratul înţeles al cuvântului...
Preot: Chiar mă flataţi...! Vedeţi să nu mi-o iau în cap...!
Elena: Aşterneţi-vă gândurile pe hârtie şi data viitoare când mai vin la ţară, sunteţi invitatul meu la cenaclu!
Preot: La oraş..!?
Elena: Facem cenaclul aici ! Eu citesc ce am mai scris, mata asemenea, analizăm, discutăm...Poate o chemăm şi pe doamna Boboacă...
Preot: E o idee , dar...Hm! Nu ştiu...! Să mai reflectăm...
Elena: Niciun dar...Decât să staţi în bodegă şi să bateţi câmpii cu nea Ion şi nea Gheo’, care oricum nu pricep o iotă din ce vorbiţi, luaţi mai bine o hârtie şi-un condei şi spor la treabă, măi Matei !
Preot: Un condei de-al lui Vodă, da...
Elena: Vorba vine, un pix, un creion...
Preot: !?
Elena: Aşterneţi pe hârtie aceste gânduri şi veţi vedea că vă veţi elibera şi, cine ştie, poate-l veţi ajunge din urmă pe Felix...
Preot: Nefericitul !? Nu...Eu sunt un biet muritor...
Elena: Pentru că aşa doriţi, şi mai ales pentru că nu v-a spus nimeni la momentul potrivit că aveţi talent... Vă spun eu acum şi, dacă mă veţi asculta şi veţi nota ceea ce simţiţi, ceea ce trăiţi în loc să vă plângeţi de milă, veţi ajunge mare... Nu veţi avea decât de câştigat!
Preot: Prea târziu...
Elena: Niciodată nu e prea târziu...
Preot: Mă îndoiesc...
Elena: Îndoiala nu-şi are locul aici ! Vă trebuie încredere, voinţă, putere...Dar mai ales trebuie să scrieţi...!
Preot: Eu !?
Elena: Data viitoare vreau să-mi arătaţi ce-aţi scris....
Preot: Tot ce-mi trece prin cap !?
Elena: Exact !
Preot: E un ordin ? Atunci, m-am executat !
Elena: Cum doriţi, dar acţionaţi !
Preot: Nu te-am întrebat...Ordinul se execută, nu se discută...!
Elena: Data viitoare vreau să-mi aduceţi caietul...
Preot: La corectat !?
Elena: Fie şi-aşa...
Preot: !?
Elena: Dixit...N-aţi zis că ordinul...!?
Preot: Se execută, da...O să mă gândesc serios, o să analizez cestiunea...Şi totuşi uitaţi un lucru moralmente esenţial...Eu am în grijă două mii cin’ sute de suflete …Nu, chiar…? Credeţi că e aşa de uşor?
Elena : O ţineţi una şi bună…Nu se poate să nu aveţi timp şi pentru domnia voastră, pentru sufletul dumneavoastră…
Preot: Noaptea, precum vedeţi, se mai întrerupe şi lumina…
Elena (se ridică) : Sper că n-o luăm da capo...
Preot (se ridică asemenea Elenei): Oricum, mi-a făcut o deosebită plăcere! Noapte bună ! Şi prinţului... ! Săru’ mâna ! (se îndreaptă spre ieşire aplecându-se pentru a nu se lovi cu capul de pragul de sus al bucătăriei joase)
Elena: (încet ca pentru sine): Mare ţi-e grădina, Doamne…!
Preot (întorcându-se în prag): Gradina Maicii Domnului, te rog...Fiţi binecuvânaţi!
(face semnul crucii şi iese pe uşă)
Elena : Doamne ajută!
Preot: Am zis!

(pisoiul tresare şi iese glonţ printre picioarele preotului)

Preot: Na pe dracu’ ! Zât! Ptiu! Ce m-am speriat! (iese)
Elena: (din prag) : Doamne apără şi păzeşte! ( îşi face cruce, ia cheile de pe masă şi iese în urma preotului, încuind uşa)

CORTINA

Vizualizări: 7

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Rămân Anna Frank a utilizatorului Costel Zăgan
cu 5 minute în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog In(clean)are a utilizatorului Lidia Pervu
cu 13 minute în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cu părul tău vântură stele a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 28 minute în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Niştotă a lui Ada Nemescu
cu 59 minute în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Niştotă a utilizatorului Ada Nemescu
cu 59 minute în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog melopee a utilizatorului Djamal mahmoud
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog PS a utilizatorului Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog PS a lui Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Străinul din mine a utilizatorului Cristian Je
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Străinul din mine a lui Cristian Je
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog corul morții a utilizatorului Djamal mahmoud
cu 1 oră în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Autocunoașterea se numește Anna Frank a utilizatorului Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog corul morții a lui Djamal mahmoud
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Lumina a utilizatorului Cristian Je
cu 1 oră în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vine o vreme a utilizatorului Agafia Drăgan
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Unei dudui care n-avea loc de parcare (Mormântu-i gata, ea nu moare…) a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 1 oră în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pilda fluturelui a utilizatorului Cristian Je
cu 1 oră în urmă
Denisa Curea Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Unei dudui care n-avea loc de parcare (Mormântu-i gata, ea nu moare…) a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Batmindru Lucia
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Lumina a lui Cristian Je
cu 5 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor