Femeia înşelată

[Suzana Deac]

 

Acţiunea se petrece în sufrageria unui apartament.
Personajele: femeia înşelată, Sorina şi soţul femeii înşelate

 

            -De ce te-ai culcat cu soţul meu?!

            -Nu ştiu.

            -Ţi-a plăcut că-i brunet şi are păr cârlionţat?

            -Poate.

            -Că arată bine?

            -Poat

            -Că nu-i al tău?!

            -Cu siguranţă.

Femeia jignită se pregătea să ridice ceva deasupra capului. Sorina se uita îngrozită.

            -Mă dispreţuieşti, dacă ţi-ai permis aşa ceva! continua femeia înşelată.

            -Nu, din contră, te văd o persoană reuşită, realizată profesional dar mai presus, o handbalistă de performanţă, cu un trup de invidiat.

            -Vrei să spui că din invidie faţă de mine, te-ai culcat cu soţul meu?!

            -Ţi-am spus, nu ştiu cum s-a întâmplat… dar în tot ce spui, ai mare dreptate.

            -Mă surprinde comportamentul tău.

            -Şi pe mine la fel.

Femeia înşelată a aşezat perina pe pat şi în locul ei, a ridicat un pantof. Unul dintre cei doi cu care a venit de la ţară, de la părinţi, de la lucrul câmpului, plini de noroi. Sorina se uita îngrozită la noroiul de pe talpă.

            -De când vă culcaţi voi împreună?!

            -Ooo, numai odată s-a întâmplat!

            -Odată?! Destul! Şi ce te-a mânat? Curiozitatea?

            -Poate.

            -Vroiai să-mi faci rău?

            -Nici pe departe!

            -Vroiai să-mi amăgeşti soţul?

            -Nu am ajuns cu gândurile până acolo.

            -Vroiai să-ţi faci rău ţie însăţi?

            -Nu exclud această variantă. Oricum ea a funcţionat în subconştient.

            -Deci vrei să spui că nu răspunzi pentru fapta ta?

            -O, ba da.

Atunci, femeia înşelată a aruncat pantoful murdar de ţărâna satului pe parchetul din sufragerie, de la oraş, de se împrăştia noroiul în toate părţile şi a înşfăcat fierul de călcat. Sorina se uita îngrozită.

            -Doar ne-am cunoscut pe plajă.

            -Aşa-i.

            -Şi ai venit în cercul nostru să joci volei.

            -Aşa a fost.

            -Şi noi te-am primit cu generozitate.

            -Nu pot să neg.

            -Şi te-ai simţit bine cu noi şi am legat o relaţie de prietenie.

            -Acesta-i adevărul.

            -Şi am jucat volei zi de zi, până ai devenit prietena prietenului nostru.

            -Cu care am băut câteva cafele şi beri.

            -Şi păreaţi un cuplu potrivit.

            -Şi suntem.

            -Şi acum?

            -În acest moment, cred că nu!

            -Dar cu cine eşti prietenă? Doar nu cu soţul meu?!

            -A, nu!

            -Şi atunci de ce te-ai culcat cu el? Ia, spune-mi!

            -Ţi-aş spune dacă aş şti.

            -Deci, nu ştii?

Femeia înşelată flutura călcătorul spre ea. Sorina se uita îngrozită.

            -Şi ce va zice prietenul tău, prietenul nostru, de fapt, dacă îi spun despre cele întâmplate?!

            -Poate nu-i vei spune.

            -Dar meriţi tu să te menajez?

            -Nu.

            -Ai văzut? Şi scutura călcătorul ameninţător. Sorina se uita îngrozită.

            -Deci, până când eu m-am dus la ţară să-mi ajut părinţii să sape, să sădească, să dea de mâncare la animale, voi v-aţi bălăcit aici, după chefurile voastre?!

            -Nu tocmai.

            -Dar spune-mi tu cum ai numi ce aţi făcut aici?

            -Nu ştiu.

            -Nu ştii?! E posibil?! Dar erai cu ochii închişi, cu sinapsele suspendate?! Erai pe o insulă izolată?

            -Pe o insulă, da...

            -Cu iarbă verde?

            -Da, cu iarbă verde.

            -Şi cer senin.

            -Da, cerul era senin până nu s-a tulburat...

            -Şi voi vă simţeaţi ca pe plajă, întinşi la soare?

            -Da, întinşi la soare.

            -Şi soarele v-a mângâiat?

            -În toate părţile.

            -Şi în cele intime!

            -Soarele pătrunde în toate colţurile.

            -Iar voi ardeaţi de atâta soare!

            -Ne durea atâta soare.

            -Şi trebuia să scăpaţi de căldura asta supradimensionată!

            -Parcă...

            -Şi nu puteai să te bronzezi, numai cu soţul meu, în patul conjugal, în casa mea?!

            -Nu ştiu ce caut eu aici.

În acest moment intră şi soţul în cameră:

            -Dar mai las-o pe Sorina, ce o chinui cu atâtea întrebări?!

În momentul acela călcătorul s-a eliberat din mâna frenetică a femeii înşelate şi a luat o traiectorie bine ţintită către bărbat.

Sorina se uita îngrozită.