Femeia înşelată

Acţiunea se petrece în sufrageria unui apartament.
Personajele: femeia înşelată, Sorina şi soţul femeii înşelate

-De ce te-ai culcat cu soţul meu?!

-Nu ştiu.

-Ţi-a plăcut că-i brunet şi are păr cârlionţat?

-Poate.

-Că arată bine?

-Poat

-Că nu-i al tău?!

-Cu siguranţă.

Femeia jignită se pregătea să ridice ceva deasupra capului. Sorina se uita îngrozită.

-Mă dispreţuieşti, dacă ţi-ai permis aşa ceva! continua femeia înşelată.

-Nu, din contră, te văd o persoană reuşită, realizată profesional dar mai presus, o handbalistă de performanţă, cu un trup de invidiat.

-Vrei să spui că din invidie faţă de mine, te-ai culcat cu soţul meu?!

-Ţi-am spus, nu ştiu cum s-a întâmplat… dar în tot ce spui, ai mare dreptate.

-Mă surprinde comportamentul tău.

-Şi pe mine la fel.

Femeia înşelată a aşezat perina pe pat şi în locul ei, a ridicat un pantof. Unul dintre cei doi cu care a venit de la ţară, de la părinţi, de la lucrul câmpului, plini de noroi. Sorina se uita îngrozită la noroiul de pe talpă.

-De când vă culcaţi voi împreună?!

-Ooo, numai odată s-a întâmplat!

-Odată?! Destul! Şi ce te-a mânat? Curiozitatea?

-Poate.

-Vroiai să-mi faci rău?

-Nici pe departe!

-Vroiai să-mi amăgeşti soţul?

-Nu am ajuns cu gândurile până acolo.

-Vroiai să-ţi faci rău ţie însăţi?

-Nu exclud această variantă. Oricum ea a funcţionat în subconştient.

-Deci vrei să spui că nu răspunzi pentru fapta ta?

-O, ba da.

Atunci, femeia înşelată a aruncat pantoful murdar de ţărâna satului pe parchetul din sufragerie, de la oraş, de se împrăştia noroiul în toate părţile şi a înşfăcat fierul de călcat. Sorina se uita îngrozită.

-Doar ne-am cunoscut pe plajă.

-Aşa-i.

-Şi ai venit în cercul nostru să joci volei.

-Aşa a fost.

-Şi noi te-am primit cu generozitate.

-Nu pot să neg.

-Şi te-ai simţit bine cu noi şi am legat o relaţie de prietenie.

-Acesta-i adevărul.

-Şi am jucat volei zi de zi, până ai devenit prietena prietenului nostru.

-Cu care am băut câteva cafele şi beri.

-Şi păreaţi un cuplu potrivit.

-Şi suntem.

-Şi acum?

-În acest moment, cred că nu!

-Dar cu cine eşti prietenă? Doar nu cu soţul meu?!

-A, nu!

-Şi atunci de ce te-ai culcat cu el? Ia, spune-mi!

-Ţi-aş spune dacă aş şti.

-Deci, nu ştii?

Femeia înşelată flutura călcătorul spre ea. Sorina se uita îngrozită.

-Şi ce va zice prietenul tău, prietenul nostru, de fapt, dacă îi spun despre cele întâmplate?!

-Poate nu-i vei spune.

-Dar meriţi tu să te menajez?

-Nu.

-Ai văzut? Şi scutura călcătorul ameninţător. Sorina se uita îngrozită.

-Deci, până când eu m-am dus la ţară să-mi ajut părinţii să sape, să sădească, să dea de mâncare la animale, voi v-aţi bălăcit aici, după chefurile voastre?!

-Nu tocmai.

-Dar spune-mi tu cum ai numi ce aţi făcut aici?

-Nu ştiu.

-Nu ştii?! E posibil?! Dar erai cu ochii închişi, cu sinapsele suspendate?! Erai pe o insulă izolată?

-Pe o insulă, da...

-Cu iarbă verde?

-Da, cu iarbă verde.

-Şi cer senin.

-Da, cerul era senin până nu s-a tulburat...

-Şi voi vă simţeaţi ca pe plajă, întinşi la soare?

-Da, întinşi la soare.

-Şi soarele v-a mângâiat?