Viața dintr-o celulă

[chindea maria elena]

 

*POȚI PUNE ÎN COLIVIE PASĂREA, NICIODATĂ ZBORUL*

                                                                                                                 

M-am întrebat uneori cum o vedea viața, cu toată multitudinea ei de manifestări, un pușcăriaș! Cum o fi să nu poți vedea cerul când vrei, să privești pasărea cum zboară spre soare și sufletul tău să se înalțe mai presus de ceruri? Apoi mi-am dat seama că un pușcăriaș poate evada din celulă oricând vrea! Își lasă trupul în urmă și poate călători oriunde îl duce dorul! Nu aceasta este celula cea mai cumplită! Există o alta! Una din cele mai parșive câte a putut inventa mintea umană: cea a specializării! În ceva! Orice! În orice activitate umană! Nu ea în sine e distructivă, cât culisele ei! Siguranța că știi totul despre acea activitate, că totul este ordonat, împachetat și pus bine în cutiuța lui! Nimic nu poate scăpa controlului nostru! Pentru că noi suntem ”specialiștii”! Și universul nu se poate întinde nici cu o respirație înafara tiparelor noastre!  Îndrăznește cineva să întindă aripa visului înafara șabloanelor? Aduceți bisturiul, tăiați, tăiați… Vrea cineva să picteze altfel tabloul acelei fărâme de magie care este ”specializarea” noastră? Luați-i culorile, nu are voie să îmbâcsească tiparnița noastră cu nuanțe neaprobate! Orice intră în acest imperiu și nu respectă normele tăiați, șmigheluiți, piliți, radeți! Astfel devenim perfecți! Perfecți, rotunzi și … MORȚI! Pentru că mortificat este spiritul ce pune pe alții-n cofraje neștind că odată cu-aceștia pe el însuși se-ncarcerează!

Viața pulsează – nu acceptă fruntarii pentru că este EXPANSIUNE! Nu călcăm de două ori în aceeași apă curgătoare dar vrem ca magia unei acțiuni umane să se desfășoare în aceleași tipare deși fiecare unic respiră-n pupilă universul! Uităm că-n viața reală nu putem nici căderea fulgului de nea s-o dirijăm darmite curgerea unui spirit în cromatica propriului gest, unic! Și dacă cei ce mereu vor s-ajusteze lumina din tine au iluzia că pot să te pună-n celulă, este doar pentru că tu accepți și colaborezi la propria întemnițare!  

Să fim specialiști în ceva, orice, ca maeștri sau ca discipoli, profesioniști sau aspiranți, dar să nu uităm nicicând că vibrația vieții nu se divide, că miracolul doar întreg poate alchimiza metalul din tine, că cerul nu se cucerește cu aripa-n hamuri! Să nu uităm nicicând că-n adn – ul nostru infinitul scrie mirifică poveste în vocală unică! Că ecoul poate lovi pereți de ureche comuni dar sunetului tău nimeni nu-i poate vibra magia! Când cineva vă spune că sunteți nimica – doar pe el se privește și nicăierea nu se descoperă! Ocupați-vă demn locul în lume – codul luminii în voi se găsește nu în metrul ce ridicol întind specialiștii zborul să îl măsoare! Cu puterea iubirii am fost investiți de la întîiul respir al Întregului ca să FIM mai mult chiar decât visul ce ne-a creat!

   

Cine are curajul să fie ZBOR indiferent de controlorii de zbor?

 

[Sofia Sincă]

Nimeni nu poate oprima trăirea interioară, indiferent câte gratii te închid fizic. Sentimentul libertăţii sufleteşti există în orice suflare şi orizont nelimitat, deasemenea. Desigur faptul de a fi izolat cu forţa diminuează puterea de concentrare şi limitează şi orizontul pentru că preocuparea muritului este legată de prezent.

Sunt etape ale vieţii care pot fi interpretate şi drept acelea de tortură, atât pentru cei care trec prin ea sau au trecut. Revenirea la normal ţine de puterea de concentrare a fiecăruia.

Desigur nu mă pun cu puterea ta de concentrare şi cu fenomenul de a gândi pozitiv în orice moment.

Am citit cu interes, Sofy!

[Corina Militaru]

Traiul in cutie ori in afara ei, limitare ori libertate, zbucium ori echilibru, ce alegem? Ne supunem in transa tiparelor sau le punem sub semnul intrebarii pentru a ne recunoaste esenta? 

"Și dacă cei ce mereu vor s-ajusteze lumina din tine au iluzia că pot să te pună-n celulă, este doar pentru că tu accepți și colaborezi la propria întemnițare!" Mi-a placut!  

Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Hazardul n-a produs niciodată opere monumentale, ci doar curiozități.

da Coza