Vestea Cea Bună

[Anca Tanase]

În acel miez de noapte, oamenii s-au trezit toţi deodată, cu feţele ca floarea crinului. Se priveau în oglindă, nedumeriţi, întrebându-se de unde izvora lumina. Au auzit apoi cum se bucurau primele 40 de generaţii, şi au ieşit afară, ca un val de mare, umplând străzile, uliţele, câmpiile. Cerul s-a deschis şi un înger a spintecat tăriile, coborând spre pământ; fiecare auzea în el o voce, aceeaşi, spunând “Slavă ţie, celei Preacurate”. Fecioara numită din veci Maria s-a înclinat, primind Vestea şi, odată cu ea, sabia despre care încă nu ştia, în inimă. Atunci au înţeles de unde izvora lumina şi în noaptea aceea, oamenii nu s-au mai aplecat asupra întrebărilor.

[Anca Tanase]

Multumesc pentru trecere si semn, comentariul dv. a infrumusetat ziua (de fapt, seara).

O seara frumoasa

Cu prietenie,

Anca Tanase

[Vasilisia Lazăr]

Atunci au înţeles de unde izvora lumina şi în noaptea aceea, oamenii nu s-au mai aplecat asupra întrebărilor.

Un fragmenţel care a adus lumină în suflet.

[Anca Tanase]

Multumesc!