THE GODMOTHER -

[Ion Ifrim]

 

 

                                      

[Ion Lazăr da Coza]

Am rezemat pur şi simplu steagul roşu cu stema ţării (de care mi se fâlfâia), Găsesc două inadvertenţe aici:  steagul roşu cu stema ţării... Steagul roşu era al PCR şi avea stema sau mai bine zis avea simbolul acelui partid - secera, ciocanul şi cununa de lauri (pare-mi-se, şi o carte deschisă!). Stema ţării era, nu este, dar sperăm să fie într-un viitor apropiat pe tricolor. Al doilea aspect e unul de nuanţă: Am rezemat... Acest a rezema mă duce cu gândul la un gest tandru, care nu rezonează cu bravada pusă între paranteze - de care mi se fâlfâia. 

Mici greşeli de ortografie (doar două exemple):

Când ne referim la securitate, ca instituţiei, întotdeauna scriem cu S mare; 

gâci > ghici. 

Să înţelegem că această scriere (care denotă mână sigură de prozator!) e un roman?

Citit cu interes.

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

 O proză excelentă care oferă o lectură atractivă şi te face sa treci peste micile erori bine sesizate de dl da Coza.

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

„The Godmother” a fost premiat la Festivalul Internațional de Creație „Titel Constantinescu”, Râmnicu Sărat, anul 2011 cu premiul „Mircea Micu”

[Vasilisia Lazăr]

Captivant, interesant şi bine scris. Vă felicit!

[Sofia Sincă]

Superb şi inedit!

O proză, altfel, o proză care tratează lupta cu viaţa într-o lume mohorâtă. Autorul a adunat în casa femeii universale Godmother o lume pestriţă, de fapt au trecut pe acolo toate categoriile de  oameni ai comunismului: de la lupul de mare la călugăr, de la cerşetor la secretar de partid, de la femei depravate la cele cu ştanţ, pornind toţi de la simpla bază: cea de om. Cu slăbiciunile lor şi cu emfaza pe care o puteau duce, cu lipsurile şi bucuriile lor.

Ion Ifrim a creat prin personajul mamei răniţilor un personaj complex, un colos al vremii, un fel de superwoman care ştie tot, rezolvă tot, cu puteri uriaşe. Un caracter cu suflet mare, de unde i se trage şi numele de mamă a răniţilor, cu simplitatea femei pescar, cu îndemânarea moaşei care face întreruperi de avort, fără să dea greş, dar şi cu ironia cu care trata securiştii stând în faţa lor cu dedinaintea goală. Totul pentru un trai decent.

Un personaj pitoresc este securistul, cel mai umil caracter, omul obişnuit în societatea comunistă, unde fiecare se descurca cum putea. El, prin meseria de securist...

Cartea merită premii nu premiu, poate concura cu orice proză la vârf.

Am comparat autorul cu Calistrat Hogaş, cu Gogol, cu Herta Muller. Descrierile, frazele lungi dar neplictisitoare, fiecare cu noţiunea ei explicativă, au dus la o proză inedită, demnă de premiu pe care l-a obţinut şi sunt sigură că va mai obţine.

Cu deosebită preţuire, Sofy!

[Corina Militaru]

Excelent! Citit cu deosebita placere.

Cu prietenie,