Dansând cu focul

[Adrian Mondea]

Am ajuns la locul intervenţiei. Cobor din maşină. Îmi pun casca pe cap, mă uit împrejur. Văd o femeie ce plânge căzută-n genunchi. Ridic accesoriile din bancheţi. Îmi verific ţinuta de intervenţie. Trag cu putere furtunul de înaltă presiune. "Ia tu partea dreptă!" Mă apropii de flăcări. Aştept. Incendiul mistuie grinzile şi acoperişul. Trosneşte. Dau drumul la apă. Mă întorc spre fereastră. Mă opresc. Sub pat o siluetă se mişcă în căutarea parcă a ceva pierdut. Se uită la mine. Un joc de-a v-aţi ascunselea. "Nu-mi găsesc copilul! Ajutaţi-mă!" Las ţeava pe pământ. Echipez aparatul cu aer comprimat. Pătrund. Un ciob de la ferestră mă zgârâie la încheietură. "L-am văzut! E în camera de zi! Mă descurc! Am nevoie de o ţeavă de însoţire!" Flăcările mistuie încet tavanul aşteptând. Lupta e gata să înceapă. Văd o grindă ce-i gata să cadă. Mă culc la pământ. Fumul mă învăluie tăindu-mi vederea. O perdea de apă se luptă să-mi elibereze calea. "Sunt lângă tine!" Înaintez. Mă uit la tavanul ce începe să trosnescă. Merg înainte târâş. O grindă arzând îmi taie calea. Încerc s-o ridic. Este prea grea. Mă frig mâinile. Trec în revistă clipele frumoase petrecute alături de Mihai. Îmi surâde din braţele soţiei. Mă sprijin în tălpi. Cu un ultim efort grinda cedează. Simt sângele cum se prelinge pe cot. Mai sunt 3 metri. Îmi îndrept privirea spre pat. Nu mai văd nici-o mişcare. Mă ridic în genunchi. Mâna mea dreptă se sprijină pe cordiţa de salvare. Înaintez rapid. Trei salturi. Flăcările se pornesc cu iuţeală cuprinzând patul pe margini. Îi întrezăresc furia oarbă. Brusc încăperea se mişcă în cercuri concentrice. Ridic patul şi acopăr copilul cu nomexul. Aerul se comprimă într-o singură suflare. Ultima. Chiar sub ochii mei. Este backdraft. Un val de frig se repede pe şira spinării. Imagini se derulează rapid. Tavanul se rupe în bucăţi. Grinzile cad unele peste altele. Lovitura la cap a fost atenuată de casca de protecţie. Spinarea însă a încasat-o din plin. Greu îmi adun cuvintele. "Sunt în regulă!" Glezna începe să doară uşor. Îmi scot masca de la aparat şi o aşez pe chipul cald al copilului. Este o fetiţă. Păpuşa de pluş a ţinut-o tot timpul de mână. O rază de lumină străbate peretele de răsărit. Picuri de apă caldă mi se preling pe ceafă. Ridic copilul şi alerg spre lumină. Mă împiedic. Mă sprijin cu un cot de peretele rămas în picioare. Acelaşi cot. Un salt şi sunt în curte. Respir. Glezna nu mai încape în carâmbul bocancului. "Preluăm noi de aici!" Paramedicii se luptă pentru viaţa micuţei. Are 5 anişori. Mă aşez. Îmi întorc privirea. Mă uit la oamenii care privesc nevinovaţi din stradă. Tuşesc. Saliva îmi este plină de fumingine. Casa este un morman în ruină. Pe ici pe colo se mai văd urme arzând. Paramedicii lucrează încet dar sigur. 1, 2, 3, 4. Fetiţa dă semne de viaţă. Nimeni nu mai spune nimic. Un timp fetiţa se uită în gol. Îşi recunoaşte mama. Mă uit la ochii ei şi întrevăd cerul albastru. Brusc se ridică suspinând. Îşi cheamă păpuşa. Diana. "Cum te simţi!" Aerul curat îmi limpezeşte gândurile. Apuc mâna şefului de ţeavă, ieşim din curte, trecem printre oameni, ne oprim la autospecială. Aşez accesoriile în bancheţi. Îmi scot casca, dezechipez aparatul de aer comprimat. Şi-a făcut datoria. Un câine vagabond mă urmează umil. Mă întorc spre el. Se aşează la piciorele mele lăsând capul pe pământ. Mă aplec şi îl mângâi pe creştet. Îi şoptesc ceva la ureche. "Unde ai fost până acum!" Se gudură cu înțeles şi îmi linge mâna. Mă prefac că nu-l văd. Mă uit în altă parte. Din ambulanţa SMURD, doi ochi plânşi se îndreptă spre mine. "Mulţumesc!" Sunt lacrimi de fericire. Aceeaşi ochi limpezi şi curaţi ca albastrul cerului dătător de speranţă. Ne întoarcem la bază.

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: Chiar nu ați găsit un echivalent în românește pentru titlul prozei? Vă amintim că acest site stă sub deviza: ÎNSEMNE CULTURALE e un spaţiu în care ne propunem ca să slujim cultura şi arta românească, românismul în general, şi nu să ne folosim de aceste valori sacre! Când un poet de expresie engleză, franceză, germană etc., va scrie (nu accidental!) titluri în românește, la creațiile sale, vom discuta. Până atunci, ba.

[Corina Militaru]

Salvarea din flăcări a unei vieți, un act înălțător! :) Mi-a plăcut textul, dar cred că ar avea de câștigat dacă n-ar fi atât de sacadat. Este doar o părere, sper să nu supăr! :)

[Ion Lazăr da Coza]

nici-o > nicio 

O relatare seacă (din punct de vedere literar) despre o intervenție eroică a unui pompier pentru salvarea unei fetițe dintr-o locuință în flăcări...

da Coza