Tâlhărită de iubire

[Romita Malina Constantin]

Ți-am spus că sunt condamnată să port albastrul cerului în fiecare secundă, în fiecare respirație, în fiecare fulger? Când accelerez risipind lumina, frumusețea e îngenunchiată chiar acolo,la gura stelelor iar dintre toate ierburile, busuiocul e o curgătoare putere foșnitoare și numai dacă mă atingi, în mine înverzesc pe crucea candorii, cuvintele... De prea multă întrupare, durutul aduce în mâini, clipele care n-au știut să îți spună atât cât ar fi vrut. Mă gândesc că o pasăre rămasă cu o singură aripă știe și nordul și sudul și estul și vestul, că știe nopțile deopotrivă cum știe zilele de aceea iubesc orice picătură de apă pe care mi-o aduce. Ți-am spus că se împlinesc căile chiar și când fumul respiră cu lăcomie orice urmă de simfonie a luminii? Înainte de a spune că toate acestea le rostești și tu în rugăciuni, hai să gustăm sarea pe care ai lăsat-o în inima mea pentru că nu am învățat încă să o citesc ...apoi adu-mi dimineața. Atinge-mi întâi fruntea apoi dă-mi de veste că frunzele s-au preshimbat în mirese și cântă cerurilor. Lărgește râul grăbit să treacă peste genunchii mei ...sunt prea săracă fără tine Iubitule. Ți-am spus că port o cină în doi tâlhărită de flămânzenia iubirii?

 

[bolache alexandru]

Foarte frumoase imagini. Am citit cu plăcere deși sunteți tâlhărită...

[Sofia Sincă]

Îmi place teribil de mult titlul. Constituie un între poem care produce vibrații. De fapt textul este tot o poezie, înclinat spre proză. Mult metaforizată, o declarație specială de iubire, care-ți taie respirația... Încă o dată, talentul tău pentru poezia de dragoste face ravagii...

Admirație!

Sofy

[Romita Malina Constantin]

E felul meu de a scrie proza...ce sa fac? sunt nascuta cu metafora in brate...altfel nu ma stiu exprima

[Corina Militaru]

Minunat, minunat! Da, titlul este deosebit. :)