PROTEST PUBLIC

[Ionel Mony Constantin]

Stimate domnule Ion Lazăr da Coza,

In calitatea dvs de manager al siteului, vă aduc la cunoştinţă că îmi voi suspenda  activitatea  pe Insemne Culturale pentru  toată perioada in care va mai posta şi va fi membru persoana numită Boris Marian Mehr. 

Vă rog să consideraţi atitudinea mea ca o formă de protest personal, public, privind reabilitarea sa, ţinând seama ca persoana mai sus numită, in mod repetat  şi cu rea voinţă a adus prejudicii siteului, denigrând activitatea noastră, a administraţiei şi nu in ultimul rând pe mine personal.

Această  activitate denigratoare a fost continuată, intr-o formă mai mult sau mai putin directa şi explicită, şi după excluderea sa, pe alte site-uri literare.

              Cu stimă,

      Ionel Mony Constantin

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă domnule Ionel Mony Constantin,

Hotărârea dvs. de a vă suspenda activitatea de pe Însemne Culturale, pentru toată perioada în care va mai posta şi va mai fi membru scriitorul Boris Marian Mehr, este regretabilă.

Cunoaștem în foarte, dar în foarte mică parte activitatea extraliterară a domnului Boris, prejudiciile aduse site-ului nostru, sau denigrarea unor persoane – recte, pe domnia-voastră – deoarece noi ne considerăm cu mult deasupra unor astfel de mărunțișuri. Noi ne chinuim (și domnia-voastră a contribuit mult la asta!) pentru a pune în valoare lumina creatoare a noastră, cei ce au hotărât să ducă un pas mai departe literatura și arta. Am luptat pentru încurajarea noilor vlăstare. (Uneori poate am exagerat cu criticele și ei au plecat.) Am luptat contra plagiatului (atât cât ne-a lăsat inima și puterea!), împotriva „agramatismelor” (atât cât ne duce capul… și ne duce cât de cât), împotriva imposturii…

Dincolo de orice, acest site are cel puțin trei lucruri cu care ne mândrim: BIBLIOTECA ONLINE, COLECȚIA DE PROZĂ, LIBRĂRIA ONLINE etc. Dar cel mai mult, vă avem pe domniile-voastre, cei 261 de membri, la ora când scriu aceste rânduri. Suntem mulți, suntem puțini? Nu contează asta! Contează că suntem frumoși! Frumoasă e și râca literară dintre Boris Marian Mehr și Ionel Mony Constantin!

Vă îmbrățișez pe toți,

            da Coza

[Ionel Mony Constantin]

"Frumoasă e și râca literară dintre Boris Marian Mehr și Ionel Mony Constantin!"

Stimate domnule Ion Lazăr da Coza,

Nu intenţionam să intru într-un dialog cu dvs. pe marginea mesajului meu de protest public, dacă răspunsul  primit nu ar fi conţinut secvenţa citată mai sus.

Luarea mea de poziţie nu a fost dictată de  o aşa zisă "râcă literară " pe care spre deosebire de dvs. nu o consider deloc  frumoasă.

 Pentru mine este un act de demnitate sa nu postez alături de apărătorul unui plagiator dovedit, alături de unul care a proferat AICI  injurii şi neadevăruri pe care le-am citit cu toţii şi pe care apoi le-a reiterat în alte părţi. Pentru mine ceea ce a făcut această persoană nu sunt simple mărunţişuri.

Motivele mele de ordin  personal, pot fi chiar in ultimă instanţă considerate minore şi aş putea trece peste ele.

Nu pot să fac insă  ceea ce face acest personaj şi să vin să ling acolo unde am scuipat.

De fapt dacă stau şi mă gândesc bine,  i-aţi facilitat  deja acestuia un prim succes, prin faptul că a reuşit să ne dezbine spre bucuria stăpânilor săi.

Pentru mine hotărârea dvs nu face decât să-mi aducă, pe lângă atâtea altele adunate intr-o viaţă, o dezamăgire în plus  şi să mă determine ca pe viitor să reevaluez dacă este sau nu necesară prezenţa mea pe acest site.

Eu nu pot să vă îmbrăţişez  decât pe dvs. Cu stimă IMConstantin.

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă domnule Ionel Mony Constantin,

Eu consider că tot ce e viu e frumos, chiar dacă, la un moment dat, este urât ceea ce (fundamental) este frumos! (Iertați-mi calamburul, vă rog.) Atâta timp cât ceva este în viață, cât este viu, are șansa recuperării. „Vrem îndreptarea păcătosului, nu pieirea lui!” a spus Învățătorul. Eu asta văd frumos în „râca literară” dintre dvs. și preopinentul dvs. – faptul că sunteți vii (și la propriu, dar mai ales la figurat).

Spuneți că personajul respectiv a apărat un plagiat și pe înfăptuitor, și aceasta tocmai pe site-ul nostru. Aș fi regretat enorm dacă nu ar fi fost așa! De ce? Unu: N-ar fi fost democratic și nici etic să nu dai posibilitatea ca cineva să nu aibă unde să se apere (celebrul „drept la replică”). Aici primeau acuzele, aici trebuiau să se apere. Chiar și plagiatorului i-aș fi acceptat un cont pe site, ca să-și țipe nevinovăția. N-a făcut-o. Putea s-o dea „cotită” precum că a fost o șarjă amicală vizavi de poetul plagiat… că a vrut să verifice vigilența confraților etc. Tăcând, s-a autoacuzat. Ștergându-și contul, s-a autoacuzat. Distrugerea „corpului delict” a fost o altă mare greșeală etc. Spre lauda noastră, noi am ținut site-ul deschis pentru orice vizitator, pe când ei l-au închis pentru nemembri. Doi: De fapt, generozitatea noastră a fost o mare capcană în care ei au căzut „cu brio” (muream dacă nu spuneam „cu brio”). Cu cât se apărau, cu atât noi le serveam „cartofi fierbinți”. Nici dacă-i plăteam, nu ne-ar fi ridicat atâtea „mingi la fileu”. Cei pe care i-a interesat acest caz de plagiat, „au stat strâmb și au judecat drept”. Să lăsăm ca fiecare să aibă propria concluzie și propria atitudine față de acțiunile celor de lângă noi, respectând regulamentul site-lui!

Mă bucur că suntem vii!

             da Coza