Privatizarea

[Exemplu de Titlu]

Luna ascunsă parţial intrase în ultimul pătrar; unul din colţuri se agăţase ciudat şi părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrenţuit se învârtea în jurul ei  necontenit… nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat şi sfâşia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină şi călduroasă!

    Stelele pâlpâind plăpânde ieşiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câţiva amici la sediul cumpărat de  societatea comercială în care era băgat ca şef, unul dintre ei; feştania casei se ţinuse dimineaţă însă luaţi cu treburi nu  reuşiseră s-ajungă atunci… acum erau invitaţii de onoare ai patronului care se pregătise cu bunătăţi de tot felul.

     Trei dintre ei întârziaseră şi căutau grăbiţi numărul casei; erau fără maşini deci aveau intenţii clare… să petreacă împreună cu prietenii pe care îi vedeau atât de rar!

Din semiîntunericul străzii se ivi o umbră, colonelul o recunoscu:

     - Ce faci mamare? Pe-aici locuieşti?

     - Da! Dar ce număr căutaţi?

     - 183! Răspunse unul dintre ei.

După ce le arătă casa, curioasă vru să afle amănunte,

     - Dar ce faceţi acolo domn colonel, că auzişi un zaiafet?… muzică, miros de grătare!

Secretoasă îl trase de-o parte şi şuşotiră puţin; plictisit de insistenţa femeii îi răspunse într-o doară,

     - Lasă mamare… întâi să vedem care e situaţia!

     - Insist! Am ceva clasa întâi, n-o să regretaţi! Discreţie totală garantată!

Se despărţiră şi intrară toţi trei bărbaţii într-o curticică aranjată.

     Erau montate sesizoare care intrau în funcţiune la cea mai mică mişcare

neprevăzută, reflectoare care se aprindeau instantaneu, camere de luat vederi iar după dorinţă şi alarmă sonoră.

     Au fost întâmpinaţi cu veselie; se cunoşteau între ei de mult, cu unii au ,,copilărit,, împreună, aveau societăţi private numai Colonelul şi profesorul lucrau la stat prilej de şicană în glumă.

      Erau ultimii invitaţi aşteptaţi, s-au aşezat şi ei la masă şi s-au ospătat; erau numai bărbaţi însă se simţeau bine; criticau imprudenţa unuia dintre ei în legătură cu constituirea societăţii; îi pusese acţionari cu părţi egale pe toţi angajaţii. Îl preveneau că vor fi discuţii, dacă nu imediat, în viitorul apropiat însă el naiv,  îi contrazicea!

     Chestie de opinii, experienţă şi interese.

      Lumina se aprinse brusc în curticică şi răsună alarma! Se uitară unul la altul… nu mai era aşteptat nimeni.

Stăpânul locaţiei ieşi afară… după un minut reveni şi spuse pe un ton intrigat,

     - Domnul colonel… vă caută vecina mea disperată!

Râsete şi colonelul indispus ieşi dintre pahare.

     După minute bune îşi făcu apariţia însoţit de două tinere… una foarte drăguţă, cu ochi adânci şi cealaltă foarte frumoasă, două tinere Cleopatre, de facturi diferite însă cu figuri neprovocatoare,  ingenui.

     Echilibrul se stricase… se instală tăcerea şi ele îndrăzneţe se aşezară la masă. Nu serviră decât o băutură răcoritoare şi una din ele vorbi, sorbind din pahar, uitându-se la ei plină de nonşalanţă,

     - Fără popou… în rest tot ce doriţi!

Liniştea ca o şopârlă îi prinse nepregătiţi… o secundă se insinuă subversiv şi tăcerea se prăbuşi printre ei după care unul, chipurile revoltat vru să precizeze cât mai exact,

     - Adică acceptaţi tot fără c..r? De ce? Dacă unul dintre noi vă cere aşa ceva voi nu-l slujiţi? Doar sunteţi profesioniste!

     - Nu! Răspunse sigură pe ea tânăra… servim doar pi…dă, gură, sâni şi orice altceva vă trece prin gând dar popou nu se poate!

     - Fetele sunt făcute ,,cadou,, de mamare, vecina! Sunt verificate şi curate, vedeţi şi voi! Spuse împăciuitor colonelul. Ele vă stau la dispoziţie pe gratis, să le acceptăm toanele!

Încheie surâzând condescendent în hohotele mesenilor şi atmosfera se destinse.

     După alte parlamentări ,,serioase,, legate de această problemă, profesorul o luă pe cea drăguţă de mână şi dispăru. Au râs zgomotos,

     - Obişnuinţă de mocagiu! Cum a auzit că sunt moca s-a repezit primul!

Fata frumoasă şi încăpăţânată rămase să facă faţă asaltului bărbaţilor care, fără răutate o sâcâiau; părea o adevărată feministă care-şi apără drepturile cu ardoare până şi-a dat seama de glumă şi a răsuflat uşurată. Profesiunea liberă dar dependentă de voinţa ei era respectată. Au abordat alt subiect interesant şi stresant

pentru ea, vârsta. Acum se oferea scrupuloasă cu tot amalgamul de vicii  dar fără popou; nu-i păsa de vârsta fragedă, era expertă în amoruri…  până la o limită!

     Unul dintre meseni ieşi afară pe hol şi-i zări pe cei doi amorezi, aşezaţi pe o băncuţă. Făceau preocupaţi schimb de telefoane şi adrese. El avea un zâmbet lăbărţat pe faţă iar ea era fericită ca un copil ce tocmai atunci  mâncase o prăjitură; colonelul îi zări prin uşa larg deschisă şi exclamă,

     - Ia te uită profesore, te-ai îndrăgostit! Iar voi terminaţi cu prostiile şi nu mai pierdeţi timpul!

   Coşul din WC, la început cu două prezervative folosite s-a umplut cu altele colorate, cu crampoane… arome sau gusturi coloniale, exotice şi fluturaşi zburători.

      Când fetele au plecat acasă cea cu ochi adânci a aruncat fără ezitare bileţelul cu litere şi cifre buchisite la coş intuind o concluzie ratată.

Profesorul o înşelase şi cu prietena ei însă ea, deja trecuse senină la visul următor.

    Luna, ca un felinar roşu sfărâmat atârna deasupra oraşului… vicioasă, sfârtecată, respira gemând cu obrazul în flăcări!

 

[Vasilisia Lazăr]

Încântată.

Text transferat în Biblioteca de proză.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr (în bara de sus)