Piatra Craiului

[Mihai Oltean]

Demult, trăia un crai îndrăgostit de munte. Toată ziua-l străbătea în lung și-n lat și-i cunoștea toate potecile și peșterile. Animalele din pădure erau prietenele craiului și-l însoțeau în toate plimbările. Muntele era uneori și casa lui. Putea înopta acolo, putea mânca acolo.

Într-o noapte, o bufniță neagră țipă la geamul craiului, strigându-i să se ascundă degrabă pentru că-l caută moartea.

Craiul speriat fugi pe cărarea din spatele castelului și se ascunse adânc în pădure.

Moartea ajunse în câteva minute în odaia în care obișnuia să doarmă craiul, însă patul era gol dar părea proaspăt părăsit. Coborî în grabă beciul castelului, dar în afară de câțiva argați beți nu găsi pe nimeni. Dar zări întredeschisă poarta din spatele castelului … și cu un oftat obosit apucă drumul plin de obstacole ce urca spre buza cerului.

Moartea colindă munții neîncetat. Pe unde călca, viața dispărea, iar pământul fertil se transforma în piatră albă. Dar pe crai nu-l găsi. Din când în când, câte-un cioban rătăcit mai zărea, în depărtare, o umbră de om ascunzându-se în spatele copacilor.

După mulți ani de căutare, Moartea renunță la crai și plecă grăbită spre alte destinații.

Oamenii răsuflară ușurați, și botezară munții, acum plini de pietre, în care se ascundea prințul: Piatra Craiului! Și, de atunci, începură să străbată neîncetat pădurile pentru a-i spune și acestuia că se poate întoarce, în siguranță, printre ei.

[Chris]

textul este probabil este o legenda locala.

cativa "dar"suparatori: dar zari - se poate scoate

dar pe crai nu-l gasi - se poate scoate si de aici sau se poate modifica lejer textul, mai sunt si alte variante.