NATURA UMANĂ ARTISTICĂ

[Gleaja Violeta Laura]

Harul omului este unul din elementele care ajută la desăvârşirea procesului său de creaţie artistică, ajutându-l să facă cunoscut întregii lumi propriul său univers. Acest lucru este essenţial în procesul de clădire a unei părţi nemateriale, care nu poate fi cunoscută decât prin simţuri, prin reflecţie.

 Omul de cele mai multe ori are mintea înverşunată, uşor înclinată spre cele pământeşti, motiv pentru care la un moment dat spiritul său “moare”. Puţini sunt cei care au mintea luminată, care pot privi către ceea ce ţine de spiritualitatea adevărată. Mai sunt, bineînţeles, şi cazuri în care aceştia îşi relevă apartenenţa la o pseudospiritualitate, care consideră că li se cuvine tot ceea ce adevărata spiritualitate nu le poate oferi.

 În cazul în care arta reprezintă una din valorile spirituale care tulbură şi limpezeşte mintea şi sufletul uman, atunci se poate vorbi despre două categorii umane: una înclinată strict spre partea materială şi una înclinată spre partea nematerială. Nu foarte mulţi pot pătrunde în lumea cuvintelor, lăsându-se învăluiţi de abstract şi de formele acestuia – mister, valori, idei –, care pot să-şi asume rolul de “aleşi ai artei”.

 “Aleşii artei”, spre deosebire de persoanele obişnuite, nu doresc a strânge avere, singura lor avere fiind cuprinsă în universul cuvintelor; ei au rolul de a realiza relaţia interior-exterior, a lumii proprii cu lumea de afară.

 Putem spune oare ca aceştia sunt ca şi apostolii lui Iisus care propăvăduiau creştinismul? De ce nu? “Aleşii artei” au rolul de a propăvădui natura cuvintelor. Oare menirea acestora nu contine şi un grad de dificultate precum menirea apostolilor? Ei bine, răspunsul este da! În drumul pe care îl au de străbătut pot întâlni foarte multe obstacole apărute datorită omului obişnuit. Desigur, pentru acesta e mult mai uşor a blama un “ales” pentru darul ce i-a fost încredinţat, decât a încerca să-l înţeleagă.

 Cum poţi cere unui om obişnuit să înţeleagă acest aspect? E peste puterile sale, deoarece nu gândeşte decât esenţialul, lucrul obişnuit. Cu alte cuvinte, acesta înţelege doar lumea materială, concretă. Oare un om bogat înţelege un om sărac?

 Sărac e cel ce are totul, bogat e cel ce nu are nimic – legătura cuvântului artistului.

 Existenţa celor aleşi o deţine darul cu care au fost înzestraţi; acesta respiră întru raţiunea şi spiritul lor, punând stăpânire pe întreaga lor fiinţă, manifestându-se sub formă particulară de instinct primar latent care îi domină şi manevrează precum un mijloc de comunicare ultraperformant.

[Vasilisia Lazăr]

 “Aleşii artei”, spre deosebire de persoanele obişnuite, nu doresc a strânge avere, singura lor avere fiind cuprinsă în universul cuvintelor; ei au rolul de a realiza relaţia interior-exterior, a lumii proprii cu lumea de afară.

 Putem spune oare ca aceştia sunt ca şi apostolii lui Iisus care propăvăduiau creştinismul? De ce nu? “Aleşii artei” au rolul de a propăvădui natura cuvintelor. Oare menirea acestora nu contine şi un grad de dificultate precum menirea apostolilor? Ei bine, răspunsul este da! În drumul pe care îl au de străbătut pot întâlni foarte multe obstacole apărute datorită omului obişnuit. Desigur, pentru acesta e mult mai uşor a blama un “ales” pentru darul ce i-a fost încredinţat, decât a încerca să-l înţeleagă.

Frumoase gândurile tale, Violeta, profunde întrebări şi reflecţii.

Încântată, 

 

(da, cred că ar fi mers la eseuri, dar lăsăm aici de data asta)

[Sofia Sincă]

Mult adevăr conţine eseul tău.

''Sărac e cel ce are totul, bogat e cel ce nu are nimic – legătura cuvântului artistului.'' aici ai inversat puţin valorile şi e un nonsens al cuvântul. Însă fiind considerate metaforic e în regulă.

Susţinerea soluţiei că omul ''superior'' este nepăsător, cu detaşare rece. Şi invers ''aleşii artei'' sunt cei dezinteresaţi de bogăţiile materiale. Frumos spus, ''aleşii artei''.

Cu plăcerea textului, sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Harul omului este unul din elementele care ajută la desăvârşirea procesului său de creaţie artistică, ajutându-l să facă cunoscut întregii lumi propriul său univers.

Adevărul e peste tot!

da Coza