My first shooting

[Mihaela Suciu]

Împlinisem trei anişori, dar ocupată cu joaca, habar n-aveam.

Mama - ca bun comandant, ce era - le ştia pe toate: când trebuia să mă spăl, să mă schimb de haine, să mânânc, să mă culc, etc. Eu, soldăţel prost - neinstrit. În afară de dulciuri, jucării şi prieteni de joacă, nu aveam nevoie de nimic. Voiam doar să mă joc, dar mama - prin funcţia ce-o deţinea, putea să dispună de timpul meu preţios. Când ţi se spune: „Eşti mică, faci cum spun!" poţi să te opui superiorului? Nu!

Culmea e că prinsesem şi vechiul Regulament: „ bătaia e ruptă din Rai!” şi abia aşteptam să cresc, să pot să mă joc după pofta inimii.

 

În ziua aceea, mama m-a chemat în casă. Clar! La ordin!

- Mergem la fotograf! – mi s-a comunicat milităreşte.

 

Am fost spălată, pieptănată şi îmbrăcată cu o rochiţă albă. Nu prea ştiam care este treaba cu fotograful, da’ mă gândeam: „tot o să fie bine, nu stau în garnizoană, ies din casă”.

Mai rău a fost când a trebuit să îmbrac rochiţa - hăinuţa de paradă. Eram obişnuită, pe terenul de joacă, să am doar pantaloni - echipament de instrucţie şi luptă.

Vă amintiţi pantalonaşii bufanţi, cu pieptăraş şi bretele - şpilhozeni? Erau în trend! Toţi copiii din curte purtau, în pas cu moda, şpilhozeni. Deci, fără ei, nimeni n-ar fi ieşit din casă.

Mama a venit cu argumentul:

- Fetiţele se îmbracă  cu rochiţe, uite şi păpuşa are! şi mi-a arătat în vitrină o mogâldeaţă cu rochiţă din dantelă, cu părul ondulat, cu ochii căprui care clipeau. Eu o consideram a mamei (nici nume nu-i pusesem), fiindcă nu aveam voie să mă joc cu ea. Era păpuşa bibelou! Mă jucam doar cu Sanda - păpuşa de cârpă, spălată şi iar spălată; asta fiindcă eram o mămică foarte grijulie, iar copilaşul meu era tare obraznic şi se murdărea mereu.

-Bine, mă îmbrac cu rochiţă, dar mi se văd chiloţeii şi râd copiii de mine. Vreau şi şpilhozen!

Comanda mamei a fost scurtă şi fermă: „Nu! Faci cum îţi spun!”, iar eu ispăşită, urgent mi-am ocupat în pluton locul - cel de trompetist, şi am început să urlu. Doamne, ce trâmbiţă aveam!

M-am trezit, luată de mână şi dată pe uşă afară.

- Să nu pleci, mă aştepţi până mă îmbrac şi mergem la fotograf! Buf! şi mama a închis uşa.

„Unde să plec? Mă vedeau copiii!” Muream de ruşine fiindcă nu aveam şpilhozen, aşa că m-am aşezat ghemuită - „ciuciu”, mi-am tras marginea rochiţei peste picioruşe, Doamne fereşte! să nu se vadă ceva pe dedesubt şi plângeam cu sughiţuri. Atunci se găsiseră şi vecinii să vină de la lucru acasă. Defilau toţi prin faţa mea, se opreau să mă întrebe ce-am păţit, mă compătimeau, mă încurajau că e tare frumoasă rochiţa, că arăt ca un fluturaş, dar eu: „Nu şi nu!” şi hohoteam.

Of! Şi tata întârzie atât de mult!

Ca mine, în acel moment, nu exista soldăţel mai amărât.

Tata (locţiitorul comandantului suprem) n-a apărut să mă salveze.  

Pe drum mi s-a făcut instructajul. Ce mai, total neinstruită!

 

În pas de defilare, ne-am apropiat de ţintă - studioul foto.

Nici nu gândisem că dumnealui - fotograful, era în cârdăşie cu altul. Îşi pusese studioul exact după frizerie şi era musai să treci mai întâi pe la tuns şi apoi la pozat. Cică, să arăţi îngrijit!

Cred că am urlat şi pe acolo (mama spune că da), nu-mi amintesc. Probabil, fiindcă la frizer şi fotograf, am urlat cu neruşinare...  

 

Vreau să mă prezint la casting.

Ce spuneţi? Am vreo şansă sau sunt prea „mikă”?

 

[Sofia Sincă]

Dacă te prezinţi cu tot cu text, iei locul întâi, Mihaela. Arăţi superb după atâta instruire, hărţuire, răvăşire... se cam văd vânătăile pe genunchi, dar merge...

M-a distrat mult textul tău.

[Mihaela Suciu]

Mulţumesc de susţinere, Sofy! Gata, mă duc să mă aranjez... A! să nu uit de plasture :)

Sofia Sincă a spus :

Dacă te prezinţi cu tot cu text, iei locul întâi, Mihaela. Arăţi superb după atâta instruire, hărţuire, răvăşire... se cam văd vânătăile pe genunchi, dar merge...

M-a distrat mult textul tău.

[Vasilisia Lazăr]

Cu siguranţă ai. Şi eşti minunată! O dulceaţă de fată. Şi textul e şi el minunat, mi-a descreţit fruntea. Felicitări!

 

iar eu ispăşită (spăşită)

[Mihaela Suciu]

Mulţumesc, Vasilisia! Dacă ţi-am descreţit fruntea înseamnă c-ai un lifting facial gratis :)

Conform DEX sunt corecte ambele variante. Eu am ales forma nouă "ispăşită", tu m-ai redirecţionat la varianta veche "spăşită".

Vasilisia Lazăr a spus :

Cu siguranţă ai. Şi eşti minunată! O dulceaţă de fată. Şi textul e şi el minunat, mi-a descreţit fruntea. Felicitări!

 

iar eu ispăşită (spăşită)

[Vasilisia Lazăr]

Hi, hi! Cu noul DOOM iau numai ţepe.

[Mihaela Suciu]

Muţumesc anticipat pentru orice observaţie, chiar îmi prinde bine.

Vasilisia Lazăr a spus :

Hi, hi! Cu noul DOOM iau numai ţepe.

[Mihaela Suciu]

Păpuşi bibelou! Vremuri... :)

Helene Pflitsch a spus :

Mi-ai aminti de niște scrieri de-ale mele, mai vechi:

”... eram o fetiță plăpândă cu o claie de păr galben ca spicul de grâu, numai un cârlionț. Părul îmi cădea pe spate, iar mama îmi făcea în vârful capului o buclă. Mi-ar fi stat ea și dacă nu o prindea în agrafe, dar mama îmi punea o fundă mare roșie sau albastră, după cum îmi era rochița cu care mă îmbrăca. Aveam vreo trei ani, iar treaba asta cu fundele mă înfuria. Prea semănam cu păpușa din ”camera din față” cu care nu aveam voie să mă joc.”

 Cu drag.

[Olimpia Sava]

Foarte dragut! si eu m-am regasit in micul soldatel supus deciziei mamei. Felicitari!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos! Mama mi-a imprimat: corectitudinea, ordinea și disciplina. Nu-mi reușește mereu, dar zău că mă străduiesc... Sărut mâna, mama! Între 1-7 ani, la fiecare aniversare eram pozată, așa că am probe! Să nu zică nimeni că n-am cei șapte ani de acasă. :)

Textul a luat premiul II la un miniconcurs (despre copilărie) pe ,,Confluențe lirice”. Mulțumesc, Vero!

Olimpia Sava a spus :

Foarte dragut! si eu m-am regasit in micul soldatel supus deciziei mamei. Felicitari!

[Tudor Cicu]

Un text năstrușnic. Mi-a schițat un zâmbet candriu. Am citit.

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Mai schițez și eu câte un zâmbet îmbătător când sunt candrie.

Tudor Cicu a spus :

Un text năstrușnic. Mi-a schițat un zâmbet candriu. Am citit.

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc de citire, semn, Nicolae Văduva!