Deși munca la care eram supuși întrecea cu mult forțele noastre, faptul că eram tratați la fel ca militarii cu care împărțeam sala de mese și clădirea în care eram cazați, era pentru noi o victorie indiscutabilă. Eram cuminți și disciplinați și munceam fără să ne plângem de asprimea vremurilor în care trăiam, dar eram tineri și fiecare avea idealuri și demnitate.

   Zilele treceau una după alta, mereu le fel. Doar serile lungi și răcoroase de toamnă pe care le petreceam afară în curte, unde ne adunam elevi și militari laolaltă, transformau rutina exasperantă de zi cu zi, în adevărate evenimente culturale și sportive, prilej de distracție și veselie pentru toți. Noi liceenii ocupam parterul clădirii, iar militarii etajul întâi. S-au legat în scurt timp prietenii și s-au format cupluri între fete și cei mai chipeși soldați. Cei rămași single băteau mingea cu mare obidă, seară de seară, până când se dădea stingerea și trebuia să intrăm în camere la odihnă. 

   Dar neobositul Eros nu înțelegea de reguli. Când greierii începeau să spargă liniștea nopții cu strunele lor stridente și tenace, de la ferestrele etajului superior alunecau umbre misterioase, aterizând eroic în urzicile semănate parcă intenționat sub ferestrele fetelor, care își strecurau câte un braț alb și diafan prin grilajul de fier, ce devenea imediat obiect de cult și adorație pentru alesul inimii, victimă martirizată de hoardele de țânțari iritați de barbaria intrușilor și ,, dezmierdați” de biciul arzător al buruienilor, făcute harcea-parcea de picioarele desculțe ale apărătorilor patriei. Declarații de amor, promisiuni incredibile, povești năstrușnice generate de cenzurile situației și ale vremurilor, râsete sufocate în căușul palmei, mângâieri dulci ce răsplăteau sacrificiile și riscurile fugarilor, vibrau în noaptea limpede, aprinzând mai mulți aștri pe cerul înalt. Lira dragostei își acorda strunele pe inimile incendiate, aprinzând focuri ici și colo, cu parfum de sărutări închipuite. 

   În apropiere viile revărsau generoase chemarea dulce și parfumată a roadelor, dăruindu-și ofranda câte unui temerar care voia să-și răsfețe iubita, ce visase o clipă nectarul păzit de străjerii nevăzuți ai nopții, în schimbul unui sărut furat printre zăbrelele reci și neînduplecate. 

   Somnul își chema candidații într-un târziu la apel, iar după semnalele cunoscute, coborau funiile improvizate pentru a recupera evadații îndrăgostiți, îndestulați cu iluzii, atingeri nevinovate și promisiunea efemeră a dragostei. Era negrăit de frumos, totuși! Visele își făceau de cap până dimineața prin paradisul minților contaminate și soarele mătura ștrengărește lâncezeala nopții, hohotind înveselit de figurile obosite.

   Vraja nopții se dizolva în lungi șiroaie de sudoare, sau se ascundea sub praful sufocant al baloților de paie, ce păreau la un moment dat, pietrele uriașe cărate de năpăstuitul Sisif. Lacrimi de neputință străluceau adesea luminate de hohote de râs, hazul și durerea deveniseră buni prieteni și generau energie unde era nevoie. Poticneli, chicoteli, mâini ce se întindeau în ajutor, chipuri hazlii și frumoase mânjite grotesc cu cenușa câmpului, făceau supliciul și deliciul zilelor noastre. Apoi răcoarea binecuvântată a dușului rece, masa de prânz pe care ne-o cuceriserăm cu demnitate prin răzmerița din prima zi, ocheadele semnificative și electrizante de la masă, micile surprize dulci procurate de prietenii noștri de la chioșcul precar aprovizionat din cadrul fermei, pentru iubitele lor, dădeau savoare zilelor și dulceață nopților. Nimeni nu voia să-și amintească de ziua când toate se vor termina. Dar ea veni și o filă unică din viața noastră se întoarse iremediabil, cu geamăt de suflet fracturat.

   Despărțiri asemănătoare cunoscusem numai în romanele pe care cu greu mi le procuram în anii aceia, când pentru a obține o carte bună, trebuia să cumperi un pachet substanțial de rebuturi literare. Disperarea autentică ne devasta inimile, lacrimi șiroaie se amestecau pe obrajii noștri, îmbrățișări pătimașe, suspine, promisiuni în care fiecare credea orbit de speranță. Holurile acelei clădiri murmurau povestea scurtă dar interminabilă a unor iubiri inocente, cenzurate de mentalitățile epocii în care trăiam. 

   Dimineața ne contempla tristă și goală, când privirile noastre umezi se târau pe ferestrele mute și întunecate, unde chipuri dragi și vesele nu ne mai surâdeau. Militarii plecaseră în zori, într-o liniște nefirească, luând cu ei amintirile noastre, prezentul și...atât. Autobuzul ne smulse din vraja dulce a viselor, purtându-ne cu sine înapoi într-o lume aspră, plină de interdicții, îndatoriri absurde și frământări amare. Fiecare strângeam la piept o dovadă palpabilă, scumpă și însemnată a unei iubiri ce ne marcase existența și în suflet amintiri nespus de prețioase.

   Eu am plătit un preț destul de mare pentru nesupunerea mea și pentru că mi-am ,,instigat”colegii la rebeliune. S-a organizat o adunare generală pe liceu, au venit vreo doi ,,justițiari” fioroși de la județ cărora li s-au prezentat cu multe adaosuri și înflorituri,, crimele”mele, de către directoarea UTC a liceului. Am fost pur și simplu desființată ca tânăr comunist, nedemn de un asemenea titlu, acuzată de niște fapte inimaginabile, pentru care am fost eliminată din UTC și sancționată cu vot de blam. Lacrimile mele își aveau originea în refuzul acelor acuzații neadevărate ce îmi erau aduse și impulsurile de protest inconștiente, ce nu de puține ori mă propulsau în picioare pentru a-mi urla nevinovăția în fața tuturor, îmi erau cancelate de două brațe grijulii și miloase ce mă țintuiau înapoi în banca acuzaților, al căror posesor îmi comanda disperat în  șoaptă, să tac și să rabd. Era bunul nostru profesor de mate, mentorul celor drepți și îndrăzneți, consilierul de preț disponibil în orice zi și la orice oră și apărătorul nostru, ce nu de puține ori și-a luat-o în freză, pentru că nu era de acord cu sistemul și regulile sale. Onoarea mea a fost ,, spălată” în zilele următoare prin solidaritatea ce mi-o demonstrau toți, vorbele încurajatoare și stima cu care mă premiau constant. Asta îmi era de ajuns ca să mă pot bucura în sfârșit, de libertate, de viața de liceană și de tinerețea mea.

Sfârșit.

  

Vizualizări: 130

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mai trebuie periat puțintel, iar sfârșitul a venit cam brusc. Zic și eu! :) Una peste alta, am citit cu plăcere!

Foarte frumos textul Silvia! Frumusețea vieții și verva tinereții găsește căi să se exprime în orice condiții și tu știi să descoperi cu măiestrie în  aspectele chiar și mizere ale existenței,   veritabile perle de spirit  să s dai valoarea cuvenită lucrurilor. FELICITĂRI ȘI ADMIRAȚIE!

 

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 2 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 4 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 21 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 28 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 30 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 34 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 39 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 44 minute în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 7 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 7 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 18 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor