Trecuse puțin peste miezul nopții și vremea se schimbase brusc. Luna, poate obosită acum și epuizată de atâta strălucire, plecase la culcare sau se ascunsese de teama norilor ce se jucau „de-a va-ți ascunselea” printre stele și a fulgerelor ce scăpărau destul de anemic în depărtare. Un vânticel rece adia și îi cam mâna de la spate pe cei doi, grăbindu-le pasul.
       Angela privi cerul.
       – Și ce spun stelele, vom avea sau nu... noroc?
       – Nu mă pricep să descifrez mersul stelelor, îmi place să urmăresc jocul norilor, mai ales îmbrăţişarea lor contopitoare... vezi, privește te rog și tu jocul lor, acum s-au adunat așa în fuioare lungi, destrămate, probabil gândesc strategia atacului și inevitabil urmează o bătălie crâncenă între ei, care și cum să ocupe spațiul spre a se desfășura cât mai mult iar dacă nu are suficient loc, cel mare tună și fulgeră, „mâncându-l” pe cel mic.
        „Ce simplu se contopesc!” se miră Angela lăsând privirea în pământ.
       În ultima vreme, cu ea, se întâmpla ceva ciudat, nu-și putea explica în totalitate fenomenul însă vremea rea și mai ales când se adunau norii, iar tunetele și fulgerele brăzdau cerul, ea percepea în acele tunete, plâns și scâncet de copil înfometat.

       „Ciudată asociere!” se mira de fiecare dată.
       În mintea ei se născuse și o sâcâia o mare și chinuitoare întrebare: „Dacă el, copilul meu trăiește?” Atunci, la spital, ea nu-și văzuse nici o secundă copilașul, cu toate că insistase, plânsese, îl implorase pe doctor, pe asistentă, pe moașă, măcar o clipă să-l vadă. Totul fusese în zadar, parcă vorbea unor pereți din granit sau unor statui din cel mai dur material posibil. Doar moașa care o asistase la naștere, îi spusese fără menajamente, că s-a născut aproape mort și datorită multiplelor malformații nu a trăit decât câteva minute. „Ești tânără, mai timp să faci o droaie”, îi spusese și plecase, lăsând-o în hol ca pe o statuie. Plecase buimacă din spital.
       Imediat după naștere, Robert țipase la ea și îi reproșase că nu a fost capabilă să facă și ea, un copil normal. Atunci Angela, cu un curaj pe care nu-l avusese până în acel moment, fără să țipe și strângându-și pumnii, până ce simți că unghiile îi intraseră în carne, îi spuse cu ultimele puteri, printre dinți: „Nemernicule care ești, uiți că în a doua lună de sarcină, m-ai drogat și m-ai dat unu-i albanez pentru două sute de euro?” Robert ridicase furios mâna s-o lovească însă fusese salvată în ultima clipă de sora care intrase pe ușă chiar în acel moment. Aceasta, văzându-l agitat, chemase paza și-l dăduseră afară.
       Prima noapte de lăuză, fusese pentru ea, una dintre cele mai grele și chinuitoare nopți, se zbătuse între faze scurte de somn bântuite de coșmaruri și faze lungi de agonie. Totuși, ușor, ușor, în scurtele momente de luciditate unele secvențe prinseseră contur și puse cap la cap își aminti că în salon se internase o tânără care era gravidă, având o burtică rotundă ca un pepene și aștepta - cel puțin așa dădea impresia că așteaptă din clipă în clipă să nască. „O ciudată”, o catalogase ea atunci, deoarece o văzuse cam agitată și purta o perucă creață, neagră, semănând cu o negresă cu tenul mai deschis. Permanent, niște ochelari fumurii, mari, rotunzi, cocoțați pe un năsuc cârn, care îi acopereau aproape toată fața, îi tot alunecau. Tot comportamentul ei era ciudat, era exemplul viu al stresului și parcă se ferea să nu fie recunoscută. „O fi vreo artistă sau cineva din înalta societate”, gândise Angela la momentul respectiv.
       A doua zi, alergase la spital, convinsă fiind că „femeia misterioasă” poate ști ceva. Surpriză totală. Găsise în salon o altă femeie și aflase de la ea că „misterioasa” plecase la prima oră, foarte grăbită și cu un copil în brațe.
       Și toate acestea se întâmplau într-un spital din România, poate dacă ar fi avut curajul să rămână și să nască într-o maternitate din Londra, nu s-ar fi întâmplat asta, poate, cine știe, era doar o presupunere de-a ei. Ea fugise de frica lui Robert din Londra, orașul acela frumos ambalat în staniol de toate culorile, în care era înconjurată de oameni foarte amabili și manierați, dar cu sufletul ca de gheață. Acolo, constatase ea cu mult amărăciune, că politețea și bunele maniere erau doar de fațadă, iar la cea mai mică greșeală, de cele mai multe ori era privită cu multă ură. Singurul loc unde se simțea cât de cât mai respectată, era metroul, și asta datorită faptului că purta în piept o insignă rotundă pe care scria „Baby a bord”. Dar fuga și totul fusese în zadar, Robert o găsise și venise la spital exact în ziua când a născut.

       – Angela, unde ești plecată? o întrebă Adam și o prinse ușor de mână.
       – Poftim!
       – Sunt minute bune de când mergi și taci, parcă nici nu aș fi lângă tine.
       – Iartă-mă, mă... mă furaseră gândurile, dar simt și o stare de disconfort, asemănătoare puțin cu o anxietate ușoară, mai ales când se adună norii, tună și fulgeră.
       – Scuză-mă că-ți spun, dar trebuie să consulți un psihiatru...
       – Serios? întrebă ea puțin ironic. Numai eu?
       – Da, numai tu acum. Eu deja am fost o dată.
       – Doar o dată, crezi că e suficient? Trebuie să mai mergi, să nu abandonezi, acum cred că ai foarte mare nevoie de el și sfaturile lui. Aici ne despărțim, zise ea sec, tu vei merge la casa ta, iar eu la a mea. La revedere, Adam, mi-a părut bine că te-am cunoscut...
       – Și salvat, zise el repede.
       – Și salvat, așa cum zici tu. Dar nu uita: doar în această seară.
       – Aș vrea să ne mai vedem, îndrăzni Adam. Vrei să-mi dă-mi numărul tău de telefon, dacă nu-ți cer prea mult.
       – Îmi pare rău, dar eu acum nu am telefon. Am să-mi cumpăr în cel mai scurt timp.
       – Îți dau numărul meu și când...
       – De acord, zise ea repede.

       

       Angela plecă.
       Adam se oferise s-o însoțească până acasă, dar ea refuzase categoric.
       Cu toate că el insistase, motivând că se simte foarte dator față de ea. Ea nu cedase, nu dorea sub nicio formă ca el să afle unde locuiește. Și avea motivele ei bine întemeiate.
       Strada, nu foarte lungă, pe care ea locuia acum, era - puțin spus! - jalnică și foarte murdară. Fusese cândva pavată cu pietre macadam, dar acum era „asfaltată” cu noroi și gropi, deoarece „gospodarii pricepuți”, mutaseră cu zel, pietrele macadam prin curțile lor...
Strada, care de fapt acum semăna mai mult a uliță sătească, era foarte slab luminată. Pe o lungime de circa o sută și ceva de metri, tronau doar trei becuri și astea chioare, ce imitau jalnic niște felinare de stradă, pline de praf și găinaț de porumbei și ciori.
       Casele mici, pipernicite și vechi, aveau, culmea, curți destul de măricele, dar fațadele joase, prost întreținute și ferestrele mici, le confereau un aspect jalnic. Rar câte o casă avea ferestrele mai măricele, musai termopane și antenă satelit, (sâc!), dar acoperite cu carton gudronat, erau de-a dreptul grotești. Ferestrele mici, cu geamurile murdare, prin care abia răzbătea lumina din exterior în interior, și invers, parcă erau niște ochi mari, ce te pândeau să nu furi ceva însă în afară de puținele pietre macadam din pavaj, nu aveai ce.
       Dacă te uitai mai atent, observai că unele uși erau doar alăturate, nu închise total, de parcă cineva se afla în spatele lor la pândă sau gata de atac sau fugă.
       Se numea Strada Curbelor, așa o botezaseră edilii orașului, în mod sigur datorită topografiei ei întortocheate însă pe plăcuța de la intrare pe stradă, un hâtru, mare „meșter” în arta graffitti, cu spray roșu transformase litera „b” în „v” și adevărul era la el acasă. Era strada în care distribuitoarele de plăceri se vindeau ieftin și în mare grabă, target-ul lor fiind unul foarte simplu: mai mulți clienți, mai mulți bani.
       Angelei îi era rușine că locuia pe această stradă rău famată, dar o făcea, constrânsă de împrejurări și mai ales din lipsa banilor. Era ceva de moment, și gândise ea, un loc în care sigur lui Robert nu-i va trece prin cap s-o caute, el știind câtă repulsie avea ea acum față de această „meserie”, repulsie căpătată în urma celor îndurate în Londra.

- va urma -

Vizualizări: 37

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

A revenit Labirintul...

Îmi face plăcere și mă gândeam unde ești și de ce nu postezi în acest timp liber?!

Despre text: scris corect, în fraze închegate, narațiune subiectivizată. Cu luxuri de amănunte, așa cum ne-ai obișnuit. Seamănă cam a telenovelă. Intrigile încep să apară, întunecate, sălbatice chiar. Primim cunoștințe despre personaje.

Mă refer stric la text, deoarece îmi este greu să fac legătura corectă cu celelalte, vinovat fiind timpul de postare.

Am a-ți reproșa niște repetiții care nu dau bine./ În ultima parte a textului la descrierea mahalalei în care locuiește Angela repeți prea mult strada, casa, casele: Strada, nu foarte, Strada, care de fapt , felinare de stradă, Urmează casa, casele.

În rest, o lectură ce face bine cititorului. Aștept continuarea.

Sofi

Bine ai revenit! M-a încântat episodul, corect, cursiv... Continuă!

Sofi, mulțumesc pentru lectură și sfaturi și scuze pentru că am întârziat așa de mult cu răspunsul. 

Am avut mari probleme cu laptopul și acum sper că totul este ok. SPER ! Noroc că am avut ceva ( 80%) salvat pe o memorie externă, altfel pierdeam totul.

Sofia Sincă a spus :

A revenit Labirintul...

Îmi face plăcere și mă gândeam unde ești și de ce nu postezi în acest timp liber?!

Despre text: scris corect, în fraze închegate, narațiune subiectivizată. Cu luxuri de amănunte, așa cum ne-ai obișnuit. Seamănă cam a telenovelă. Intrigile încep să apară, întunecate, sălbatice chiar. Primim cunoștințe despre personaje.

Mă refer stric la text, deoarece îmi este greu să fac legătura corectă cu celelalte, vinovat fiind timpul de postare.

Am a-ți reproșa niște repetiții care nu dau bine./ În ultima parte a textului la descrierea mahalalei în care locuiește Angela repeți prea mult strada, casa, casele: Strada, nu foarte, Strada, care de fapt , felinare de stradă, Urmează casa, casele.

În rest, o lectură ce face bine cititorului. Aștept continuarea.

Sofi

Mihaela, bine și cu drag te-am regăsit. 

Mulțumesc pentru lectură... am scăpat ușor, sau... !

Mihaela Suciu a spus :

Bine ai revenit! M-a încântat episodul, corect, cursiv... Continuă!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Peste zâmbetul Giocondei... a lui gabriel cristea
cu 5 minute în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cheia a utilizatorului Dinca Valerian
cu 5 ore în urmă
Denisa Curea Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mă iubiți puțin mai târziu a utilizatorului Denisa Curea Popa
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Chemare a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Chemare a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Stare de vară a lui Ana Cîmpeanu
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Stare de vară a utilizatorului Ana Cîmpeanu
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Se-aude din cer muzica galaxiilor a lui gabriel cristea
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Se-aude din cer muzica galaxiilor a utilizatorului gabriel cristea
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Află-mă a lui Mihai Katin
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Află-mă a utilizatorului Mihai Katin
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog dacă n-ar fi apus mult înainte soarele a lui Tudor Cicu
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog dacă n-ar fi apus mult înainte soarele a utilizatorului Tudor Cicu
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog gogyohka (7 - 9) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog pat de iasomie a lui gina zaharia
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog pat de iasomie a utilizatorului gina zaharia
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog cheia a lui Dinca Valerian
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cheia a utilizatorului Dinca Valerian
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Mă iubiți puțin mai târziu a lui Denisa Curea Popa
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mă iubiți puțin mai târziu a utilizatorului Denisa Curea Popa
cu 6 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor