JURNALUL UNEI SERVITOARE ÎN STRĂINĂTATE

 

                       Luni 13.08.2012

 

   Mi-a mai trecut supărarea. Normal că până la trei jumătate am tot fost solicitată pentru diverse chestiuni... La fel de normală a fost şi supărarea mea pe care doar aici am vărsat-o. Bine că am reuşit totuşi să mă odihnesc două ore jumătate.

    Mi-e foarte milă de această femeie. Văzând-o, mă gândesc cu groază la viitorul ce mă aşteaptă. Nu aş vrea să ajung în situaţia ei, căci bătrâneţea transformă viaţa într-o lungă şi interminabilă durere. Neavând niciun vârstnic în familie, mi-a fost greu să constat asta. Nu e uşor, nici pentru ea, nici pentru cei din jur.

    Găsind un moment potrivit în dimineaţa zilei de azi, i-am relatat fetei despre cele trei-patru ciocolăţi mari, consumate de mama ei în timpul nopţii. Am rugat-o să discute împreună, pentru a decide, ca, aceste dulciuri, să fie consumate doar în perioada zilei. Mă întreb: oare femeile astea chiar nu-şi dau seama că o tabletă de ciocolată face cât o ceaşcă de cafea? Pentru Numele Lui Dumnezeu, vorbesc de nişte persoane cu educaţie aleasă!

     Am constatat cu bucurie, că azi lipsesc respectivele dulciuri din frigider. Foarte bine! Îi voi face bătrânei la cină, clătite cu dulceaţă, ca să-şi potolească nevoia de glucide.

     Deşi a fost grea, pot afirma, că azi a fost o zi frumoasă. Pe la ora şase, m-am trezit că doar sunt aici pentru a munci. Nu aş vrea ca din start să fiu privită ca o persoană leneşă şi iresponsabilă. Doamna dormea în fotoliul în care m-a rugat să o pun ultima oară. E un fotoliu mare, încăpător, dar nu e reglabil. Păcat! La situaţia lor financiară s-ar fi putut mai bine... Cred că e chinuitor să dormi din poziţia, şezând. Capul îi căzuse într-o parte, adoptând o poziţie nefirească şi cred, incomodă. N-am încercat să o reaşez altfel, deoarece mi se părea că este în lumea viselor. Am considerat că intervenţia mea ar fi deranjat-o.

    I-am pregătit cafeaua fără cofeină şi cu acest prilej mi-am făcut şi mie una, dar nu am stat să o savurez ca acasă. Aceasta poate fi consumată şi în timpul lucrului. Norocul meu că nu am şef care să strige la mine, văzându-mă cu ceaşca în preajmă.

    În partea de jos a clădirii, într-o încăpere specială, sârmele erau pline cu rufe spălate, ce aşteptau ca talpa fierului de călcat să le netezească. Sub ele, chiar lângă maşină, un coş încărcat cu altele ce se voiau introduse în maşină, aşteptau cuminţi intervenţia mea. Aşa că n-am stat prea mult pe gânduri. Le-am onorat dorinţele începând cu cele care îşi etalau hidos petele de murdărie. Pe celelalte, le-am călcat frumos împăturindu-le “ca la carte” şi astfel până la ora servirii micului dejun, timpul a trecut fără să îmi dau seama. L-am pregătit, servit şi pe acesta, pentru a nu-mi lăsa  doamna flămândă.

     Ceea ce m-a frapat încă din prima zi este faptul că cea pe care o îngrijesc, refuză să se spele sau să se lase spălată. Se şterge doar cu o lavetă umedă, apoi se parfumează cu odorizant. Încercând să o pieptăn, am fost şocată, văzând cât de mult păr îi cade. Din acest motiv în partea din spate, mai mult am mimat această necesitate, netezindu-i părul năclăit, cu mâna. Uf... ce senzaţie neplăcută!

     După servirea micului dejun şi “igienizarea” doamnei, am făcut curăţenie la mine în cameră, în holul imens din partea de jos a clădirii, am spălat spaţiile pentru nevoi intime, apoi mi-am mutat activitatea în partea superioară a clădirii, unde în bucătărie şi coridoarele superioare se aştepta intervenţia unei gospodine.

“E de bine!” Parchetul din această casă e acoperit cu tot felul de covoare şi covoraşe. Astfel, curăţenia se rezumă doar la aspirat şi şters praful. Mai puţin în grupurile sanitare unde există gresia ce trebuie spălată.

     Nici nu terminasem bine cu toate astea când a venit fata doamnei. Dorea să o însoţesc până la magazinele mai apropiate pentru a şti de unde să fac cumpărăturile necesare. Mă simţeam epuizată dar ca să nu abuzez de timpul acesteia în altă zi, m-am conformat făcându-i pe plac.

    Localitatea, unde vremelnic locuiesc, este un oraş de munte. Aer curat, ciripit de păsărele linişte, frumos... Pretutindeni, verdele ierbii oferă cu generozitate privitorului un prilej de relaxare psihică. Aveam nevoie de aşa ceva. Chiar mă bucur! De câte ori voi merge la cumpărături îmi voi curăţa mintea de ceea ce m-ar întrista sau ceea ce mi-ar crea frustrarea.

     Înainte de venirea mea în această ţară, într-una din conversaţiile avute cu fata mea, aceasta mi-a spus aşa: “Unei persoane i se poate lua totul. Îi poate fi călcată în picioare demnitatea, poate fi deposedată de orice bun avut, însă cea mai intangibilă este libertatea gândirii. Omul alege cum să gândească. Dacă este în impas, dar îşi priveşte situaţia prin prisma lucrurilor bune existente, impactul celor negative de moment îşi diminuează efectul, până la bagatelizare.”

     Chiar aşa şi este! Parcă ce? Eu nu pot gândi pozitiv? Mă agăţ de trecut când aveam copii mici şi mă sculam noaptea la ei... Numai trei luni am făcut-o? Timpul trece oricum. Cel puţin ştiu din start cât va dura această schimbare de metabolism, a mea.

    Am dormit la prânz o oră. E drept că mai resimt oboseala acumulată, dar sper ca în timp să depăşesc momentul..

      Din încăperea mea ce se voia subterană, nu am auzit când a venit doctorul la doamna. Bine că are el o cheie... Când a plecat am perceput o voce bărbătească salutând probabil. Am sărit ca arsă dar nu mai era nimeni.

    După amiaza trece ceva mai uşor. Acum puţin odihnită parcă văd lucrurile altfel. Îi voi face doamnei mele în această seară clătite, ca substitut al obişnuitelor ciocolăţi. Nu ştiu cu ce le voi umple. Am văzut în frigider un borcan cu dulceaţă, mezeluri şi tot felul de brânzeturi. Îmi doresc să dorm la noapte, dar dacă n-o voi putea face, voi vorbi atunci despre ele sau despre cele ce se vor petrece.

      Mă bucur că n-am aceeaşi senzaţie avută în 2008... Atunci mă simţeam foarte „înjumătăţită”... Sau poate nu e tocmai cuvântul cel mai potrivit... Cu certitudine, atunci mi-a fost îngrozitor de greu să adopt statutul de servitoare. Poate acest detaliu, încă de la început mi-a creat  o stare de frustrare,  profundă. Acum am puterea de a mă detaşa de această emoţie negativă. Dacă cineva s-ar întreba cum? Aş răspunde: spunându-mi în minte: „Eu sunt steaua ce răsare, nimic n-o să mă doboare!” Avea dreptate fata mea când zicea că „noi alegem ceea ce dorim să simţim”... Mă simt mai puţin lezată de acest aspect.

    Este ora nouăsprezece şi zece. Oare cât timp îmi va lua să fac câteva clătite? Îmi voi da silinţa ca într-o jumătate de oră să le termin, numai bine pentru a completa cina cu un desert gustos. Oups! M-a sunat doamna. Oare ce-o mai vrea?!  La toaletă am însoţit-o acum zece minute!

      Îmi doresc ca la noapte să nu mai am subiecte de consemnat. Zâmbetul lunii e bun pentru vegheatul odihnei trupeşti. Dacă doamna nu poate înţelege asta, voi transforma clipele în cuvinte căci timpul trece dar vorbele rămân în neuitare.

      La unsprezece jumate noaptea, tocmai cînd trupul îşi manifestă dorinţa de relaxare, am avut prima solicitare. Una cât se poate de normală şi necesară în acelaşi timp. Doamna voia să fie mutată din camera de zi în dormitor. Sper şi mă rog Domnului să poată dormi. Ei... în această noapte oboseala nu mă mai copleşeşte cum a făcut-o  noaptea trecută când, după călătoria de douăzeci de ore, după  semi-noaptea albă înaintea plecării, programul meu biologic a fost dat peste cap. Bine că a trecut. Să vedem cum vor decurge "orele întunecate".

     Douăsprezece şi zece. Am sărit ca arsă din pat unde somnul mi s-a legat de gene, când sunetul telefonului mobil mi-a dat de ştire că am de lucru... Doamna dorea să-i schimb sucul.

     Este ora unu fără cinci dimineaţa şi un nou bip prelungit m-a îndemnat să urc scările în fugă. Pe doamna o deranja scrumiera plină, aşa că i-am golit-o.

    Este două fără un sfert. Cea pe care o îngrijesc se comportă ca un bebe. M-a chemat să o însoţesc până la toaletă, după care am condus-o în camera de zi, unde mai poate fuma câte o ţigară, în timp ce ascultă radioul... Se comportă ca un copil năbădăios şi de aceea de acum încolo o voi denumi, “Bebeul meu”.

    La trei şi zece dimineaţa, “Bebeul meu” a vrut să doarmă din nou în dormitor. Mica torţionară m-a chemat pentru a o acompania până în respectiva încăpere.

     Îmi amintesc cum, cu ceva timp înainte de a lua decizia de a veni în străinătate, am avut un vis, unul din acelea pe care nu le uiţi... Se făcea că ieşeam dintr-o biserică. Chiar la poarta acesteia stătea un preot care mi-a spus: „Nici nu şti cât de norocoasă eşti!” Eu, auzind asta am privit bucăţica de cer înstelat pe care o puteam surprinde printre ramurile unor copaci, i-am răspuns arătând cu mâna înspre cer: „Slavă Domnului Nostru Iisus! El m-a binecuvântat cu asta!” Preotul a spus doar, „Mulţumesc!” şi s-a retras în biserică iar eu m-am trezit brusc păstrând în minte visul şi o senzaţie de uimire născută din întrebarea: „De ce mi-a mulţumit oare?”

     Starea prin care trec mă determină să mă agăţ de acest vis. Acea senzaţie de bucurie din vis, se îndreaptă  spre mine  dându-mi putere.

     Ora patru dimineaţa: “Bebeul meu” a vrut din nou în camera de zi. Bine că am aţipit din când în când în această noapte, cu capul pe masă, chiar aici, unde-mi fac consemnările. N-am mai avut curajul de a mă întinde pe pat.

     Săraca femeie... Are tot timpul picioarele umflate ca butucii. Cum mi-a sărit somnul complet, i le-am uns  cu cremă făcându-i un masaj uşor. Îmi este teamă ca din caza umflăturii să nu i se fisureze epiderma. Urmele avute pe picioare trădează antecedente de acest gen.

     Ok,  nu mai încerc să aţipesc. Mai rău îmi fac. Merg la duş, apoi mă pregătesc pentru o nouă zi de muncă. Vreau să frământ un aluat. Nu-mi prea plac ingredientele servite la micul dejun, aşa că o mică schimbare e binevenită pentru mine. Dacă-i va plăcea “Bebeului meu”, amândouă vom fi mulţumite. Aseară i-au plăcut clătitele. Pregătisem unele sărate şi altele cu dulceaţă, ca să aibă de unde alege. Pe cele sărate le-am umplut cu felioare de cremvuşti prăjit  amestecate cu cremă de brânză Filadelfia. Au ieşit absolut delicioase. Astăzi voi face cornuri. Le voi umple şi pe acestea cu ce se găseşte în frigider.

 

 

 

 

Vizualizări: 90

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Ei... s-a schimbat situaţia! Corect, frumos, cursiv şi literar.

Am găsit eu vreo două de ''complect'', că nu vrei tu să zici ''complet''. M-am dus şi la DEX... am crezut că merge şi forma asta, dar nu, este greşită. Deci, corect este ''complet''. Dar am luat plasă la altă chestiune: ciocolată, ciocolăţi. Eu eram sigură că pluralul de la ciocolată, este ciocolate, nu ciocolăţi. Şi cum am intrat eu să corectez, zicând că am mai mult timp decât tine, a trebuit să intru din nou, să schimb ciocolatele :))) Acum poftesc la cornuri.

Prin urma draga mea Stela, nu am decât să te felicit că ţi-ai luat laptopul cu tine şi ai mai avut o grijă: cea de a ne aduce şi nouă stările tale sufleteşti, printre orele nedormite noaptea. Sunt foarte curioasă ce a mai urmat.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

Mulţumesc mult draga mea prietenă. Vreau să fac o precizare: fiind foarte obosită la acea vreme şi notând “pe apucate” lucrurile mai importante din ziua în curs sau cea precedentă, mi-a fost imposibil a scoate ceva  foarte literar. Pentru asta e nevoie de timpul necesar în care să vezi mai întîi cu ochii minţii  descrierile făcute…

   În ciuda acestui fapt consider că lucrarea mea îşi are valorile ei. Una sentimentală,  personală şi alta de interes general. Toate femeile plecate la muncă în străinătate au parte de experienţe proprii ineditede, de cele mai multe ori neplăcute. Dacă fiecare ar relata totul cu lux de amănunte  cred că am deveni mai conştienţi de condiţia noastră general valabilă pentru majoritatea românilor şi am face ceva!  Poate am învăţa să privim  în jur cu interes!  Poate ne-am schimba atitudinea vizavi de cei care încă mai  dărâmă şi distrug instituţiile care încă mai produc… aici în ţărişoara asta a noastră.  

Cu deosebită preţuire îţi mulţumesc pentru cuvintele calde şi ajutorul acordat. Scuze că nu am reuşit să răspund mai repede acestei intervenţii.

Stela



Sofia Sincă a spus :

Ei... s-a schimbat situaţia! Corect, frumos, cursiv şi literar.

Am găsit eu vreo două de ''complect'', că nu vrei tu să zici ''complet''. M-am dus şi la DEX... am crezut că merge şi forma asta, dar nu, este greşită. Deci, corect este ''complet''. Dar am luat plasă la altă chestiune: ciocolată, ciocolăţi. Eu eram sigură că pluralul de la ciocolată, este ciocolate, nu ciocolăţi. Şi cum am intrat eu să corectez, zicând că am mai mult timp decât tine, a trebuit să intru din nou, să schimb ciocolatele :))) Acum poftesc la cornuri.

Prin urma draga mea Stela, nu am decât să te felicit că ţi-ai luat laptopul cu tine şi ai mai avut o grijă: cea de a ne aduce şi nouă stările tale sufleteşti, printre orele nedormite noaptea. Sunt foarte curioasă ce a mai urmat.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

refuză a se spăla sau a se lăsa spălată. > refuză să se spele sau să se lase spălată.

simţim”... Mă formaţiune greşită. Ori aşa: simţim...” Mă Ori aşa: 

simţim.” ...Mă Depinde ce ai urmărit.

Dacă-i va place > Dacă-i va plăcea 

etc...

Notă mare pentru francheţea cu care abordezi subiectul.

da Coza  

JURNALUL UNEI SERVITOARE ÎN STRĂINĂTATE-"Bebeul meu" mica torţionară

Draga noastră, pentru a ne uşura transferul prozelor tale în bibliotecă, te rugăm renunţă la titlul acesta lung (şi greşit - trebuiau blancuri la cratimă!). De exemplu, această postare putea avea titlul:

Cap. III - "Bebeul meu" - mica torţionară  Şi tot aşa. Ori aşa: 

JURNALUL UNEI SERVITOARE ÎN STRĂINĂTATE

Cap. III - "Bebeul meu" - mica torţionară

Mulţumesc mult pentru ajutor. Am corectat formele eronate pe care anterior  le-am folosit. Cât despre francheţe... Niciodată nu m-am considerat a fi un v.i.p. dimpotrivă,  sunt una dintre cei mulţi contemporani ce formează majoritatea... În aceste condiţii nimic nu mă împiedică a spune lucrurilor pe nume. Acest jurnal se doreşte a fi un ciob mic  de oglindă  care reflectă ceea ce s-a petrecut într-un anumit interval de timp în care am adoptat un alt statut, acela de servitoare. Nicio clipă nu mă ruşinez de asta. Îi las pe cei care au distrus ceea ce a fost mai  de preţ în această ţară (mijloacele de producţie) dar şi mentalitatea oamenilor în general, să o facă.  

Cu deosebit respect şi preţuire

Stela Mateuţ  



Ion Lazăr da Coza a spus :

refuză a se spăla sau a se lăsa spălată. > refuză să se spele sau să se lase spălată.

simţim”... Mă formaţiune greşită. Ori aşa: simţim...” Mă Ori aşa: 

simţim.” ...Mă Depinde ce ai urmărit.

Dacă-i va place > Dacă-i va plăcea 

etc...

Notă mare pentru francheţea cu care abordezi subiectul.

da Coza  

Îmi spuneţi dumneavoastră dacă am făcut modificările bine? Dacă nu sunt bune aşa, revin ceva mai târziu cu o nouă corectură.

Ion Lazăr da Coza a spus :

JURNALUL UNEI SERVITOARE ÎN STRĂINĂTATE-"Bebeul meu" mica torţionară

Draga noastră, pentru a ne uşura transferul prozelor tale în bibliotecă, te rugăm renunţă la titlul acesta lung (şi greşit - trebuiau blancuri la cratimă!). De exemplu, această postare putea avea titlul:

Cap. III - "Bebeul meu" - mica torţionară  Şi tot aşa. Ori aşa: 

JURNALUL UNEI SERVITOARE ÎN STRĂINĂTATE

Cap. III - "Bebeul meu" - mica torţionară

Da, cred că-i mai bine. 

Am citit cu placere. Parca un pic prea tehnic prezentate experientele, spun eu. Poate ma insel. Sper sa nu fie cu suparare observatia mea.

Cu prietenie,

Mulţumiri pentru vizită atenţie şi cele remarcate.

În momentul redactării acestui înscris eram frântă de oboseală... Din acest motiv nu cred că ar fi binevenită schimbarea conţinutului pentru că s-ar îndepărta de  realitate. Niciunei persoane care trece prin astfel de stări, nu cred că-i mai arde în acel moment,  să mediteze prea mult  sau să înflorescă cele povestite. Din acest motiv aş prefera să-l las aşa.

Cu deosebit respect vă doresc o zi în care doar bucuria să se manifeste.

Stela


Corina Militaru a spus :

Am citit cu placere. Parca un pic prea tehnic prezentate experientele, spun eu. Poate ma insel. Sper sa nu fie cu suparare observatia mea.

Cu prietenie,

Mulţumiri şi cu tot respectul vă doresc o zi cu sănătate, spor şi bucurie în tot ce faceţi.

Ion Lazăr da Coza a spus :

Da, cred că-i mai bine. 

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Tudor Cicu - 300 lei

Activitatea Recentă

Batmindru Lucia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Neprețuit a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gașcă a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 8 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Hai, Salut! (monorime în TOT IO) a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Ochii stele-mi scăpărau a lui Gabriel Cristea
cu 10 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog de ducere a utilizatorului nicolae vaduva
cu 11 ore în urmă
Postare de log efectuată de Dolha Paul-Alexandru
cu 12 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Neprețuit a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 12 ore în urmă
Batmindru Lucia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Neprețuit a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 12 ore în urmă
Batmindru Lucia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gașcă a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 13 ore în urmă
Batmindru Lucia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gașcă a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 13 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gașcă a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 14 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gașcă a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 14 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Neprețuit a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 14 ore în urmă
Batmindru Lucia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gașcă a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 15 ore în urmă
Batmindru Lucia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gașcă a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 15 ore în urmă
Batmindru Lucia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Neprețuit a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 15 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gașcă a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 15 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Neprețuit a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 15 ore în urmă
Batmindru Lucia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gașcă a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 16 ore în urmă
Batmindru Lucia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Neprețuit a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 16 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor