Japonezul (1)

[Mihaela Suciu]

             De aproape o lună, octombrie își făcea mendrele cu o toamnă colerică. O știa cam vagaboandă de la ,,Răpciune” ce i-o predase pe inventar, chiar înainte să-și dea duhul, jigărit de ifosele ei. Îmbătrânit, prea devreme, octombrie o strâgea cu puterile sale sleite să nu-i scape și îi amușina mireasma sorbind-o cu nesaț. Asta am ajuns! Inimă tânără în trup bătrân! – își spuse ghiujul îndulcindu-și năduful ultimelor clipe. Soarele îi ținea hangul: Frate, ai pasiune morbidă sau vine ,,Apocalipsa”?  Și dă-i căldură, și dă-i nădușeală... trudă, iar poama zdrobită mustea lascivă.

 

             Lângă bloc, două băbuțe se bucurau de timpul frumos stând pe bancă și legănându-și picioarele; nostime ca niște copilițe. Apoi, s-au alipit una de alta să se audă mai bine însorindu-se ca două gângănii Vaca-Domnului. Harnice și minuțioase, așa cum le este firea, astăzi, dumnealor vor croșeta laolaltă, spre deosebire de vremea rea când una lucrează pe față și alta pe dos, în funcție de cum are fiecare orientată locuința, spre ușa de la intrare sau în spatele blocului. Din turnul de pază sau de pe bancă, vigilentele ochesc tot ce se întâmplă în jur, iar urechile lor ciulite le destăinuie aproape tot ce se petrece prin vecini sau pe casa scării. Nimeni nu scapă! Pun etichete și pe cunoscuți, și pe străini!

              În fața lor, impasibil, un nuc moțăie. E leat cu bătrânele, fanat, ridat și noduros, dar nu vorbește. În locul lui, drept în vârf, croncăne o cioară: Crau! Crau!

– Huși! Huși, paduchioaso! o alungă una dintre femei – Natalița, țipând și bătând din palme.

– Trebuia s-o lași, își lărgea și ea orizontul. Hi! Hi! – se îneacă în râs Aglaia și adaugă: ,,Mai ai nuci?”

– Îhî! Cam de-o colivă – răspunde Natalița.

– Vezi! Așa-ți trebuie, doar ți-am spus să păzești nucul, că tu ai ferestrele spre el.

– Văleuuu! se încălzește, în vorbă, Natalița: ,,Uiți, fa, că țî-am zâs că l-o batut noapcea! Io dorm, n-am insomnii! Și amu, ș-ai cu mini? Bre, te-ai sculat cu fața sub ogheal di mă nădușești?”

– Ba tu mă omori cu zile! Tu și țărănismele tale... Gata, nu mai spun nimic!

             Cu un ochi la prietenă să vadă dacă s-a supărat și cu celălalt pe alee, Aglaia începe să se mire cu voce tare: ,,Ce mândrețe de fată!”, dar Natalița nu-i răspunde.

             Tânăra sprințară se apropie de ele, le salută politicos din mers: ,,Zâua bună! Do’mne-ajută!” și se îndreaptă spre ușa blocului fără să mai aștepte vreun răspuns. Pe îndelete, din spate, până dispare din câmpul vizual, Aglaia o analizează: E îngrijit împletită! Are părul bogat, prins într-o coadă de cal, lungăăă, lungă de-i mătură șoldurile. Bineee!... Mulați pe ea, pantalonii îi scot în evidență crupa, picioarele sunt drepte și suple, iar gleznele subțiri, nervoase... De rasă! Dă un ghiont vecinei, iar aceasta răspunde veselindu-se:

– Fa, Aglaie, io zâc că n-are budigăi pi șăli. Matali?

– Mda... Iapă de prăsilă! Hai, du-te! c-o pierdem. Ești mai sprintenă ca mine. Vezi la cine intră. Vorbim pe urmă... Mai stai?

– Oleacă! Oleacă! Iaca ma duc!

 

           Trec minute bune! Aglaia e pe jar. Fierbe și vorbește singură: ,,Mototoală, mototoală...” Când apare, o ia din scurt:

– Dacă și boala s-ar grăbi să vină ca tine... Eiii!? Zici sau nu?

– Ghini! Ghini! Fărî gâlșeavî... Îîî!... olecuțâcă, sî-mi trag... hîîî!... șî nu-s di vină... hîî!... fata îi... hîîî!... o tot bîjbîit prin porhaită dupa chei... hîîî!... șî șadi lichită di noi, la apartamentul șinși.

– Drăguță! Hai, în casă! poate auzim ceva prin pereți și vorbim la mobil... Dă să se ridice: ,,Natalițooo, mă ajuți?”

– Ghini, bre! Dacă așa vrai, la tilifon... Auleo-leo-leo!... Pi matali ti dor chișoarili și pi mini, amu, m-o palit pântișili di la curechi...

(va continua)

 

Regionalisme moldovenești:

 

amu – acum

batut – bătut

budigăi – chiloți

chișoarili – picioarele

curechi – varză

ghini – bine

gîlșeavî – ceartă

iaca – iată

io – eu

lichită – lipită

matali – dumneata

noapcea – noaptea

ogheal – plapumă

oleacă, olecuțâcă – puțin

palit – lovit

pântișili – burta

porhaită – geantă

șăli – șale

șinși – cinci

tilifon – telefon

văleu/auleu – vai

vrai – vrei

 

 

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos! Până la popas mai e. Eu mă rog să nu se rupă firul :)

Pop Dorina a spus :

Am citit zâmbind. Aștept, cu drag, să văd unde va poposi firul acțiunii.

[Mihaela Suciu]

Celor șapte membri care au citit și au apăsat butonul plăcerii, le spun: ,,Plăcerea e a mea! Mulțumesc!”

[Nikol MerBreM]

Băbuţele mi se par savuroase, am râs cu poftă.  Prin cap îmi trec tot felul de intrări în scenă ale japonezului din titlu şi mai ales reacţiile celor două  "copiliţe" :), aştept continuarea!

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela, îți iau „japonezii” la rând. La ora asta ai vreo 7-8.

Plus.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Un text rafinat, spumos, plin de umor, uneori acid. M-a cucerit. Bravo, Miha!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! E frumos să copilărim... 

Nikol MerBreM a spus :

Băbuţele mi se par savuroase, am râs cu poftă.  Prin cap îmi trec tot felul de intrări în scenă ale japonezului din titlu şi mai ales reacţiile celor două  "copiliţe" :), aştept continuarea!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Ioane ! Mă bucur că ți-am dat de lucru. :)) Dacă că ai fi considerat că am 7-8 „în plus”, scăpai de citit.

Ion Lazăr da Coza a spus :

Mihaela, îți iau „japonezii” la rând. La ora asta ai vreo 7-8.

Plus.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Lisia! Am făcut un test pe facebook, din curiozitate, să văd ce calități îmi găsesc prietenii. Dacă extrapolez calitățile găsite de tine acestui text, aș zice despre mine: uoau! m-a nimerit. :))

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Un text rafinat, spumos, plin de umor, uneori acid. M-a cucerit. Bravo, Miha!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos celor „13” (sper să nu fie cu ghinion :)) pentru aplecare asupra textului și implicit a autoarei! Drag!