Ziua se dezmeticise de mult... numai Natalița, nu! Sta de minute bune, pe taburet, nici măcar nu-și bâțâia picioarele cum îi era felul, cuminte ca o școlăriță. Gura căscată îi alungea figura, iar ochii căprui și bulbucați ca două castane se animau metronomic: Ba la Aglaia! Ba la tavă! Curioasă rău!... Da să ridice un capăt al ștergarului, să vadă ce-i pe platoul apărut în casa ei ad-hoc, însă arătătorul ascuțit al vecinei o punea la punct. Încet-încet, parcă a regret, mâna se retrăgea. Surpriza zilei nu era doar ce se găsea sub acoperământul brodat ci și deschiderea celui de-al treilea ochi în țeasta „șefei” care o urmărea îndeaproape. Ar fi vrut să întrebe, dar același deget se ridica dictatorial: „Sîîît!” și gura Nataliței înghițea aer, A! – sec, închizându-se. După câteva încercări nereușite, se lămuri că este cazul s-o lase să-și facă mendrele, chit că „patroana” nu era stăpâna de drept a bucătăriei.

        Intrată perfect în hainele agentului secret „șase-șase”, cu fruntea lipită de perete, vecina abuzivă se lămurea, în felul ei, de veridicitatea celor auzite cu o zi înainte: Mda! Cântă de zor, fătuca...

        Melodia a fost întreruptă de clinchetul soneriei și glasul tineresc s-a precipitat:

– Da! O țârucă, mintenaș! (corectându-se din mers) Da! Imediat! Daaa...

        Aglaia nici nu mai respira, doar, doar o prinde vreo diversiune, în timp ce Natalița mustăcea în partea opusă, văzând-o aplecată caraghios, cu mâinile sprijite pe spătarul scaunului și fața ridicată în așteptare: Fa, da ghine-ți șade, Marțoala-n chișoari! Șea mai afurisîtî din tăti căprili mamucăi... Șî amu, s-o vezi cum behăie: Beee!

        Au trecut vreo zece minute de suspans, dar nimic, nici un semn de viață din apartamentul de vizavi. Când să se ridice, spatele țapăn! Rugămitea Aglaiei pe brânci: „Natalițooo...” Pusă în poziție verticală, vocea s-a modelat din mers, autoritar: „Ia tava și hai!, la mine. Sigur sunt în sufragerie...” Femeia execută comanda ridicându-se, dar cu un ochi spre masă: „Aiasta nu-i pintru mini?” O privire i-a fost de ajuns și: „Ghini! Ghini!”

        În apartamentul fetei, vizitatoarea inopinată își frământa mâinile scuzându-se repetat c-a deranjat. Invitată în sufragerie, nu îndrăznea nici să se așeze, nici să vorbească... își tot întindea cu palma un capăt de pulover, călcând o invizibilă cută.

        Gazda o învălui cu blândețe, o servi cu fursecuri și așa îi află necazul: luase rezultatul analizelor făcute de omul ei, iar asistenta îi spusese că este bolnav rău – pe moarte și dacă are bani la ea, să-i plătească niște medicamente străine – sigur, se va face bine! De unde bani?... Din acest moment, bătrânele curioase aflate pe partea opusă zidului, au prins în continuare discuția celor două:

– Tanti, îmi arăți hârtia?

        Primi buletinul de analize, îl studie rapid gândindu-se că sărmana stă pe jar și ferm inoculă o doză optimistă: „E bine! Vezi și dumneata, rezultatele se înscriu în valorile normale alăturate! Așa o să zică și medicul de familie. Uite!”

– Don’șoară, nu știu citi, doar ’nealui-omu’ mieu știe! Dacî zîci ’neatali...

– Atunci, mergi liniștită, șoțul tău o să citească și o să-ți spună și dumnealui c-ai dat peste o hoață care voia să te înșele, să-ți ia banii... Nenea e bine!”

– Da, da, paralili...

– Lasă gândurile, servește, tanti! Of! Tăți pe batrâni, să-i jecmănească! N-au suflet, tanti! De când mumă-sa i-o făcut, ie! pruncii tăți cu tablete în mâini și pampărși la... Și când se ridică să meară la școală, zghiară, că n-au loc în autobuz, că-i ocupat, că s-o țâpat pensionarii exact la ora lor, că dacă-s batrâni să steie țapeni, acasă!... Dară ce știu ei? Batrâna, cu o zi nainte, frământă și locul, și timpul! – să nu întârzie că așe trebe să hie, corectă și de cuvânt. Și doftorii iștea, ăi monitorizează ca pe mașini cu tăt felul de aparate și analize, moare – nu moare!, cât mai are? Tăți o apă... Dreptu-i? Să moară înțeleptu’, să vină deșteptu’? No, așe! Să facă șă pântru vârstnici programul Rabla: Tri batrâni pe nasalie, la un prunc ce va să hie... Domne, feri! Nu-i simț, îi bai! și văzând-o pe conlocutoare cu mâna înțepenită pe fursecul ridicat aproape să-l muște dar cu gura închisă, atentă să-i prindă fiecare cuvânt, schimbă: „No! Servește, tanti! Scuze! M-am ambalat ș-am turuit pe limba mea...”

– Să-ți dea Domnu’ sanatati, dom’șoară! Scuze, pot să duc șî ’nealui prajituri? Tari-s moi șî dulși! Șî... plec acasă!

        Fata i-a făcut un pachețel pentru ’Nealui și conducând-o spre ieșire le ură: „Să fiți sănătoși! Do’mne-ajută!”, o urmări cu privirea din prag și închise ușor ușa. Femeia cobora, iar în urma ei se auzea repetitiv: „Mulțumesc, ’neatali! Să-ți dea sanatati!...”

        Agitată, Aglaie îi puse Nataliței în brațe tava plimbată de colo-colo:

– Fugi la vecina, dă-i asta de pomană și vezi care-i treaba cu barbatul! Cască ochii la prag!...

 

        Primele minute au trecut repede, cam cât își pusese în gând că va dura dusul și venitul Nataliței, dar pe urmă fiecare secundă părea că se lungeeește și se luuungeeește... de-i venea să plece după ea, dar: Iată! că intră cu o figură spășită, plângându-și de milă: „Și rușîni pi capu’ mieu, pacatili mieli... și rușîni...”

– Lasă, Natalițo! Uite, bea apă... Așa... E mai bine? Nu? Hai!Spală-te!... Ia, prosopul! Ușurel, așa... hai, spune...

        Primenită, ușurată sufletește, împrospătându-și plămânii, începu povestea:

– Bre, fata m-o primit în bucatarie, i-am dat di pomanî, mi-o zîs creștinește: „Bogdaprosti!” șî m-o-ntrebat: „Șe-i?”...

– Șiii? - o îndemnă și cu vorba, și ridicându-și mâinile, Aglaia.

– Iaca, n-am zîs nic! Da, di undi sî știu io? Ne-i zîs? M-am putut uita sub șarvăt? Șî m-am rușînat!... Pacatili mieli, și rușîni, paca...

– Lasă păcatele, iar o iei de la început? Gata! Hai, spune odată!

– Bre, șî fata s-o facut cî nu viedi, o facut cafea... Da și cafeaaa! șî mi-o arătat draguțu’... Pacatili mieli, și rușîni! Ea s-o purtat ghini șî io am banuit cî...

– Hai, lasă, zi-mi cum e buhaiul!

– Iaca, sta chitit dupa pierdieli!... Frumușăl, da frumușăl!!! Șî fata, ăăă, fatuca o zîs că-i cântă sî-nflorieascî... Amu, fa Aglaie și ti holbiezi la mini... Buhaiu’? Un șirieș, bre! 

 

(Va continua)

 

Câteva regionalisme:

căpri – capre

chișoari – picioare

chitit – ascuns

parali – bani

s-o țâpat – s-au urcat

șirieș – cireș

țârucă – puțin

  

Vizualizări: 202

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Am luat pastila de umor, așa... de dimineață. Ești grozavă, Mihaela! Îmi amintește de Culiță-da-matali. (Chirița în provincie)

O schiță plină de savoare și umor ce îți caracterizează scrierile. Ai cumva descendenți din Caragiale?

Ai însă câte ceva de modificat:

inopinant - inopinat

pampărși la...!- după puncte de suspensie nu se pune altceva

i-o făcut, ie!,- după semnul exclamării nu se pune virgula(cel puțin eu așa știu, cercetează tu)

ănțeleptu’,- înțeleptu

Am citit cu deosebită plăcere și aștept continuarea.

Sofy

Mulțumesc, Sofy! Te așteptam să fac modificări :) Măi, ce te iubesc eu pentru asta! Dacă are Caragiale descendenți tărani, avem rădăcini comune. Să știi că lucrez de zor la continuarea textului... Evrica! Am titlul!

Sofia Sincă a spus :

Am luat pastila de umor, așa... de dimineață. Ești grozavă, Mihaela! Îmi amintește de Culiță-da-matali. (Chirița în provincie)

O schiță plină de savoare și umor ce îți caracterizează scrierile. Ai cumva descendenți din Caragiale?

Ai însă câte ceva de modificat:

inopinant - inopinat

pampărși la...!- după puncte de suspensie nu se pune altceva

i-o făcut, ie!,- după semnul exclamării nu se pune virgula(cel puțin eu așa știu, cercetează tu)

ănțeleptu’,- înțeleptu

Am citit cu deosebită plăcere și aștept continuarea.

Sofy

am citit cu plăcere şi acest fragment...


Mulțumesc, Augusta Cristina Călin! Și mie îmi face plăcere când cineva îmi lasă un mesaj, îl simt ca o susținere și mă îndeamnă să continui.
Augusta Cristina Călin a spus :

am citit cu plăcere şi acest fragment...

Minunat! Continuă! Aşteptăm! Dulcele grai moldovenesc ne absoarbe spre rădăcini. Textul are miros de poveste.

Mulţumesc!

Mulțumesc! Graiul ne absoarbe spre rădăcini, iar umorul spre înălțimi! Aveți umor și acum constat ca stați bine și cu mirosul :) Să ne citim cu plăcere!

Lică Barbu a spus :

Minunat! Continuă! Aşteptăm! Dulcele grai moldovenesc ne absoarbe spre rădăcini. Textul are miros de poveste.

Mulţumesc!

Iar ai risipit norii, ai alungat ploile... Zâmbesc! :) 

Mulțumesc! Au venit ninsorile :)

Corina Militaru a spus :

Iar ai risipit norii, ai alungat ploile... Zâmbesc! :) 

Mulțumesc celor șase membri pentru inimă! Drag!

...și până la final voi afla dacă șireșul a înflorit sau nu? Eu am un mic pomelo, dar nu știu ce să-i cânt să crească mai repede, că de înflorit, mai am mult de așteptat...

„No, așe! Să facă șă pântru vârstnici programul Rabla: Tri batrâni pe nasalie, la un prunc ce va să hie...”, fraza asta... Doamne, fraza asta este cireșica din șireș?

Final bun.

da Coza

Seducător și acest fragment. Încă un mare BRAVO!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

colaborări

în parteneriat cu

Revista „Eminesciana” 

ultimul număr

AICI

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Mick Lorem
cu 41 minute în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog născociri a utilizatorului Dinca Valerian
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haiku Japonia a utilizatorului Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Haiku Japonia a lui Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Lingouri de nori a utilizatorului Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Lingouri de nori a utilizatorului Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Lingouri de nori a lui Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Lui Ada Nemescu i-a plăcut fotografia lui Ovidiu Gligu
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog născociri a utilizatorului Dinca Valerian
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog născociri a lui Dinca Valerian
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de Floare Arbore
cu 3 ore în urmă
Ovidiu Gligu a postat o fotografie
cu 10 ore în urmă
Ovidiu Gligu şi-a actualizat profilul
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Ovidiu Gligu îi place postarea pe blog Haiku 1 a lui Ovidiu Gligu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Ovidiu Gligu îi place postarea pe blog Haiku 1 a lui Ovidiu Gligu
cu 11 ore în urmă
Postări de log efectuate de Ovidiu Gligu
cu 11 ore în urmă
Ovidiu Gligu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haiku 1 a utilizatorului Ovidiu Gligu
cu 11 ore în urmă
Postare de log efectuată de GeorgePena
cu 15 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog A ști sau a nu ști a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2022   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor