IUS şi ISA . XXIX .

[Emil Dumitru]

          Luis îşi scutură capul închizând ochii, nevenindu-i să creadă că făcuse o incursiune – culmea, şi cu ochii deschişi! – prin lumea mirifică din galaxia Lizettei şi fusese martorul unei scene unice: dezbrăcarea unui înger.  Văzuse la viaţa lui multe femei dezbrăcându-se, dar abia acum înţelese lecţia de diferenţă – oferită de cine?... de o tânără ce o catalogase drept o prostituată obişnuită, care avea nevoie de mult alcool ca să-şi spargă barierele timidităţii – între acele prostituate, ce se dezbrăcau cu un scop, şi Lizetta, care o făcuse pentru a dărui ea ceva. Colosală diferenţă!  

      Puţin ameţit de alcool, dar mai mult de comportamentul şi monologul bizar al Lizettei, Luis părăsi dormitorul şi ieşi în hol, căutând cu privirea baia, ce avea o uşă tot verde. O găsi din prima clipă şi fu dezamăgit, i se păru cam ţipătoare culoarea, dar când îşi schimbă poziţia, altă nuanţă de verde îi încântă ochiul: zâmbi şi începu s-o privească din diferite unghiuri, satisfăcut de jocul cromatic. Atunci mai observă, privind fugar şi celelalte uşi, că fiecare avea o altă culoare, ridică din umeri, se strâmbă a ciudăţenie şi intră în baie. Alt şoc. În faţa ochilor i se înfăţişă o privelişte minunată a unei băi elegante, super dotate. Perfectă armonie şi trecere caldă a culorilor, realizată prin nuanţe echilibrate, dintre mobilier, gresie şi faianţă. Designer-ul nu exagerase cu nimic, echilibrase perfect totul. Deschise, mai mult pentru liniştea sa sufletească, dar şi din pură curiozitate, câteva sertare. Nu atinse absolut nimic, doar privi şi constată că cele văzute nu erau pentru uz bărbătesc. Atunci, mai liniştit se dezbrăcă şi privindu-şi hainele, avu puterea să zâmbească: ce contrast izbitor, între hainele lui şi restul…

      Sub duş, Luis încercă să refacă în memorie tot ce i se întâmplase în această agitată zi. În repetate rânduri, îi venea obsedant în minte, luminiţa stranie, descoperită în ochii Lizettei şi uneori, privirea ei semăna cu a Mariei, dar totuşi, sesizase el în repetate rânduri, era o diferenţă. Privirea Mariei era mai caldă, transmitea ceva, pleca exact din suflet, pe când a Lizettei, parcă era trecută prin filtre invizibile, parcă şi interoga un pic şi încerca să domine.

 

      După un timp, alt bărbat părăsea baia. Se simţea mai curat, dar îmbrăcase aceleaşi haine murdare.

      Căutând bucătăria, deschise o uşă albastră. Nu, nu era bucătăria, era tot un dormitor în care totul era albastru. Privi mai atent uşile, întrebându-se, după culoare, care uşă poate ascunde bucătăria? Instinctul îl purtară spre uşa albă şi deschizând-o, rămase în prag. Nu mai fu şocat, parcă se obişnuise, apoi făcu câţiva paşi şovăielnici, fiindu-i teamă să nu murdărească ceva. Totul era alb, alb şi iarăşi alb. Deschise imensul frigider şi luă la întâmplare o sticlă cu vin, o cercetă, nu-i plăcu şi o puse la loc. Îi atrase privirea o uşă cu geam alb mat, o deschise şi descoperi barul. Citi etichetele şi se opri asupra unei sticle de coniac ,,Hennessy’’, ştia că este foarte fin şi puternic aromat. O luă şi începu să caute din priviri un pahar, când, atenţia îi fu atrasă de zgomotul specific unei chei introdusă în broască, ce venea de la uşa de la intrare. Puse sticla pe masă şi foarte speriat, ieşi în hol. Uşa se deschise şi intră Connie. Luis rămase blocat văzând-o. Connie nu fu surprinsă şi se comportă foarte normal, era sigură că Lizetta va reuşi să-l corupă şi să-l aducă aici.

      − Bună seara!... murmură Luis.

      − Bună!... Asta ce mai e? întrebă ea, arătând cu mâna spre lădiţa de lustragiu.

      − Atelierul meu…

      − Atelierul tău!?... Eşti, lustragiu? N-aş fi crezut asta în ruptul capului. Lizetta ce face?

      − Cred că doarme.

      Connie trecu pe lângă el, se opri în dreptul uşii de la bucătărie şi văzând sticla pe masă, spuse:

      − Căutai un pahar?

      − Da.

      − Le găseşti sus, deasupra cuptorul cu microunde! spuse ea, îndreptându-se spre uşa albastră. Aş dori să beau şi eu puţin coniac, observ că avem aceleaşi gusturi, vin după ce-mi fac un duş, mai adăugă ea din mers.

Găsi totul aşa cum îi indicase Connie, şi, în timp ce desfăcea sticla o văzu trecând spre baie  iar după câteva clipe auzi duşul. Turnă în două pahare şi-şi propuse să aştepte, dar aroma coniacului îi trezi dorinţa de-a bea. Nu rezistă tentaţiei şi goli unul rapid.

 

      − Spune-mi, Lizetta s-a ameţit rău de tot? îl întrebă Connie, de cum intră în bucătărie.

      Luis observă că se schimbase, îşi pusese un capot bleu pal, finuţ, cu foarte multă dantelă şi decolteu adânc. Nu-i sta rău şi parcă o mai întinerea un pic.

      − Puţin!... răspunse el repede, aplecându-şi ruşinat privirea în pahar şi supărat că nu-şi putuse controla animalul din el. Simpla vedere a femeii, aşa cu acel capot decoltat, uşor mulat pe corpul plinuţ, dar încă bine pentru vârsta ei, şi părul, mai ales părul aşa umed, căzând în şuviţe pe umeri, apoi parfumul discret de femeie proaspăt ieşită din baie, care ajunsese în nările lui încă de cum intrase,  îl excitaseră spontan, ca pe un adolescent.

      − Puţin pe dracu! N-am văzut eu cât a băut!? Sărmana mea copilă! Apoi brusc, reveni la un ton mai blând. Am pierdut-o, de tot am pierdut-o. Vrei o cafea?

      − Dacă nu este deranjul prea mare.

      − Merge la coniac. Am s-o fac mai slabă, aşa de noapte.

      Connie puse cafetiera în funcţiune şi se aşeză la masă.

      − Vă rog, să serviţi! Eu deja am…

      − Văd! spuse Connie repede. Cred că vrei să mă îmbeţi şi pe mine, nu-ţi ajunge o femeie beată, vrei două? Îţi place s-o faci în trei?

      Luis zâmbi, dar scăpă printre dinţi:

      − Nu-mi plac femeile bete.

      − Serios!?... Nu mai spune! Dar tu, tu te-ai întrebat dacă o femeie trează te place pe tine beat?

      − Nu, mormăi Luis luând paharul.

      − Dar să lăsăm asta. Spune-mi: Lizetta de ce ţi-a plăcut, că e mai tânără sau la tine nu mai contează vârsta?

      − Poate, şi nu mai adăugă nimic, fiind conştient că făcuse o gafă spunând că nu-i plac femeile bete şi dacă ar mai fi comentat ceva, Connie putea să deducă că scopul lui era altul. O privi fugar şi încă nu ştia cum să catalogheze şi cum să interpreteze spusa ei: o provocare sau o simplă glumă aruncată ca nadă. Ridică paharul şi-o studie mai direct, observând că acum în faţa lui se afla o altă femeie, total diferită de cea din local. Mai jovială, mai feminină, puţin provocatoare, iar rigiditatea din mişcările ei dispăruse ca prin farmec.  

      Băură tăcuţi şi pe îndelete câte un pahar, savurară şi din cafea, însă conversau… tăcând, nimic nu se lega. Continuară să se privească fugar, cercetându-se, parcă căutând punctele slabe, de care, cât de cât să se ancoreze şi să deschidă conversaţia, dar nici unul nu cuteza să înceapă.

      − …Ţi se pare ciudată fiica mea? îl întrebă, după o lungă tăcere Connie, prinzând puţin curaj după ce aproape că golise şi paharul al doilea, spărgând astfel gheaţa. Spune-mi: în ochii dumitale este o prostituată… proastă sau una deşteaptă?  

      − În primul rând am privit-o ca pe o femeie, iar în puţinul timp şi puţina conversaţie, nu am ajuns la o concluzie aşa de radicală! Din spusele ei, am dedus că nu se cheamă prostituţie ceea ce face, ea îi spune artă sexuală… O simt că încă este în căutarea eu-lui, trece printr-o perioadă de zbucium, s-a adunat şi multă frustrare în personalitatea ei, şi, poate că, analizând mai în profunzime şi în detaliu faptele, coroborate cu întâmplările din viaţa ei, aş putea să spun că…

      − Că ce?... Domnule, fii rezonabil şi vorbeşte-mi pe înţelesul meu.

      − Că încă nu este totalmente pierdută, mai sunt speranţe să…

      − Nu mai e nicio speranţă, domnule!... îl întrerupse iar Connie. Tot ce spui dumneata, sunt numai vorbe goale, abureli, limbaj de lemn, de politruc, nu alta, baţi câmpii şi minţi, iar minciuna o… o îmbraci în cuvinte frumoase ca să mă derutezi pe mine. Nu-mi place de dumneata când minţi, şi eu simt asta, să ştii! Iar ce mă deranjează cel mai mult – scuze că mă repet, dar simt foarte acut asta! – e următorul fapt: tu eşti conştient că ceva nu-mi miroase a bine, dar totuşi ai tupeu şi minţi… premeditat şi cu mult aplomb! Se opri şi ridicându-se, merse şi luă cafetiera.

      Luis o privi acum din spate şi un fulger îi lumină mintea, găsind explicaţia, acum realiză de ce se excitase el aşa de tare: părul uşor umed, căzut în bucle largi pe umeri şi mişcările uşor unduitoare ale corpului, semănau pe undeva cu ale Mariei.

      Connie turnă din nou cafea fierbinte în ceşti, doar pe jumătate, apoi puse bucăţele de ciocolată. Luis trase cafeluţa mai aproape şi după prima gură îşi pipăi buzunarul cămăşii, deoarece combinaţia între cafea şi ciocolată, trezise în el dorinţa de a fuma.  Ea înţelese gestul şi scoase din sertar, un pachet.

      − Amintire de la fostul meu soţ. L-a uitat aici întreg de… şi începu să numere ţigările din pachet: Treisprezece ani, că mai sunt doar şapte! La fiecare revelion, în memoria iubitului meu soţ, care m-a părăsit, dar mai ales, acel unic eveniment, scăparea din ghearele iubirii false, am fumat o ţigară! Eşti primul bărbat care-mi strică numărătoarea. Şi de fapt primul care ai stat aici, cu mine, la bucătărie. Ceilalţi, acolo, cu Lizetta, explicându-le despre corpul eteric, astral, fizic şi alte aiureli d-ale ei. Sunt sigură că te-a aiurit şi pe dumneata cu fantasmagoriile ei… Poftim, serveşte-te!... şi împinse pachetul în dreptul lui.

- va urma - 

[Sofia Sincă]

Curioasă continuarea. Nu prea există diferenţă între mamă şi fiică... Acea replică: ''Îţi place s-o faci în trei?'', mi se pare foarte deplasat rostită din gura unei mame, pentru bărbatul fiicei... şi atunci, nu mă mai miră foarte mult cum de a ajuns Lizetta în acest stadiu. Şi apoi faptul că prostituţia fiicei se desfăşoară în casa mamei sau cel puţin alături de ea, din nou mă uimeşte, mă lasă perplexă. Poate sunt eu depăşită şi precis din altă ţară... La mine în orice caz nu s_ar fi întâmplat asemenea lucruri. Poate aşa o fi în Franţa...

Sunt curioasă ce se mai întâmplă... pe unde ţi-a fugit imaginaţia, Emil. :)))

De altfel episodul bine scris, în afară de faptul că din nou explici uşa verde de la baie. Îmi amintesc că ai pomenit de ea şi în episodul trecut.

Continuară să se priviră fugar, - să se privească

este că, ştiu că eşti conştient de faptul că te simt că minţi- prea mulţi de că, chiar dacă e vorba de o femeie simplă cu puţin alcool la bord...

Aştept continuarea!

Sofy

[Emil Dumitru]

Sofia, mulţumesc pentru lectură şi atenţionările bine venite. Am modificat!

Cu prietenie,

[Corina Militaru]

Luis este in continuare in centrul atentiei. Astept continuarea.

Nelipsitele carcoteli(nu garantez ca am vazut tot),

de o tânără pe o catalogase drept o prostituată obişnuit

altă noanţă(nuanta) de verde

 doar totuşi, sesizase el în repetate rânduri, era o diferenţă. 

nu se cheamă prostituţie cea(ceea) ce face

e faptul tu eşti conştient că ceva nu-mi miroase  

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Corina, mulţumesc pentru ajutor, am corectat.

Cu prietenie, 

Corina Militaru a spus :

Luis este in continuare in centrul atentiei. Astept continuarea.

Nelipsitele carcoteli(nu garantez ca am vazut tot),

de o tânără pe o catalogase drept o prostituată obişnuit

altă noanţă(nuanta) de verde

 doar totuşi, sesizase el în repetate rânduri, era o diferenţă. 

nu se cheamă prostituţie cea(ceea) ce face

e faptul tu eşti conştient că ceva nu-mi miroase  

Cu prietenie,