IUS şi ISA . XV .

[Emil Dumitru]

            − Ascult, iubirea mea.

      − Vei fi tată, Luis! Cât de curând vei fi tată.

      − Cum?! întrebă el foarte mirat, ridicându-se agitat: Tu… tu eşti gravidă? întrebă bâlbâindu-se.

      − Da, eu! Mai vezi o altă femeie lângă mine, replică Maria surprinsă de reacţia lui.

      Nu se poate, Dumnezeule mare, nu se poate! repeta el mecanic în gând. Şi Maria Douval mi-a spus acelaşi lucru la aeroport, acum şi tu îmi spui că... Doamne, simt că înnebunesc… Doamne, ce-am făcut?

      − Nu te bucuri Luis? îl întrebă ea, acum total derutată de comportamentul lui. Şi brusc Maria îşi aminti că mai văzuse această manifestare puţin ciudată, la el. Poate aşa se manifestă el la bucurie, se blochează la aflarea unei veşti! reflectă ea.

      − A... ba da... dar ştii, vestea ta, m-a luat aşa prin surprindere! Apoi, ca să-i abată atenţia, se aplecă brusc şi o luă în braţe, o ridică şi începu să se învârtă cu ea prin cameră, cântând: Trebuie să cinstim evenimentul, trebuie să cinstim evenimentul!

      − Lasă-mă jos, am ameţit! strigă Maria bătându-l cu pumnii în piept.

      Luis o aşeză în fotoliu şi fugind spre bucătărie, spuse:

      − Vin imediat cu paharele.

 

      De fapt, fuga în bucătărie după pahare fusese doar un pretext,  în realitate nu dorea ca Maria să-i vadă chipul foarte răvăşit, şi mai ales, să-i citească pe faţă agitaţia şi panica vizibilă în care intrase: copil! Ce copil acum?...  Eu… eu tată? Asta îmi trebuie mie acum?

      − …Maria, vrei să-ţi pregătesc ceva, să mănânci? o întrebă el sperând că mai câştigă timp, să-şi revină şi să-şi pună ordine în minte-i răvăşită.

      − Nu, mulţumesc!

      − Bine, cum doreşti. Eu am să pregătesc totuşi ceva, poate te răzgândeşti, văzându-mă pe mine.

 

      Trebuie s-o conving, să-l dea afară, să facă avort.

      − Pardon, scuză-mă că intervin, dar nu se poate! Nu eşti în Franţa, în această ţară „socialistă şi multilateral dezvoltată”, avortul este stric interzis prin lege şi este pedepsit aspru, aşa că...

      −  Superego, mereu există o cale de rezolvare, găsesc eu o portiţă.

      − Extraordinar! Şi vrei să-mi  spui că tu ai să găsești portiţa? Mă uimeşti!

      − Dacă nu eu, tata în mod sigur o să găsească ceva. Sau…

      − Sau, ce?

      − Sau, pun în practică cel mai uzitat plan! Adică, mă căsătoresc cu ea, apoi o conving să-l dea afară.

      − Da!? Un plan diabolic care demonstrează cu vârf ţuguiat şi foarte, ce meschin eşti! Totuşi nu uita omule, apropo de portiţă: şi intrarea în rai şi intrarea în infern, tot pe o portiţă se face! îl avertiză Superego.

 

      Abandonă pregătirea gustărilor − în frigider bătea vântul, nici pâine nu avea − şi între timp puse în două pahare votcă, dădu rapid unul peste cap, apoi le umplu din nou, dar îşi aminti că gravidele nu au voie alcool: turnă conţinutul într-un singur pahar, pe cel gol îl umplu cu nectar.

      − Maria, scuză-mă! M-am lăudat că pregătesc o gustare, dar nu am din ce, aşa că, scuză-mă o clipă, fug să cumpăr ceva, și vin imediat.

 

 

      Când reveni o găsi pe Maria ghemuită ca un fetus – adormise cu mânuţele sub obraz. Pe chipul ei senin, un surâs abia perceptibil, i se întipărise în colţul buzelor. Luis, după ce înfulecă în grabă ceva, cu paharul în mână, se aşeză în fotoliu şi contemplând-o, mai luă o gură bună de votcă.

 

      Priveşte şi tu, Superego, nu-i aşa că vezi,  un înger care doarme… Poţi face rău unui înger? Pot eu acum, să mai fac rău îngerului care doarme şi mai ales, nenăscutului înger, pot?

      − Păi mai devreme parcă ziceai că poţi.

      − Băi, nea, că am uitat cum te cheamă, nu vrei să mă slăbeşti, te ţii ca scaiul de om.

      − Ştii că ai tupeu?! Acum tu m-ai invocat, şi, sunt sigur că n-ai uitat: Superego, mă cheamă! Reţine totuşi că, doar atunci când în mintea ta, încolţeşte câte o prostie, vin nechemat şi pac, te trezesc la realitate! Ar trebui să-mi mulţumeşti pentru că am grijă de tine, să ştii! 

      − Deci simţi şi tu ce simt şi eu?

      − Dacă ai gânduri frumoase, nu prea le simt, eu le simt mai acut pe cele malefice. Dacă tu vrei să-mi  vorbeşti acum, eu te ascult.

      − Superego, eu sunt convins… adică ştiu că tu mă minţi şi-mi citeşti toate gândurile, indiferent de ce natură sunt, totuşi vreau să-ţi spun: simt că se întâmplă ceva ciudat cu mine.  Pe Maria, acum,  n-o mai pot privi aşa cum le-am privit pe toate femeile din viaţa mea, adică ca pe nişte simple obiecte… înţelegi tu ce vreau să zic, în ea, recunosc, la început am văzut satisfacţia carnală…

      − Da, ştiu, satisfacţia şi setea de răzbunare.

      − Acum nu mai văd asta!  Mai profund simt  acum altceva.

      − Poate că te-a atins şi te-a acoperit aripa iubirii şi tu încă nu ştii să-ţi traduci acest unic şi minunat sentiment.

      − Superego, iubirea te face mai bun? Te transformă? Pe mine m-a făcut să fiu mai bun?

      − Nu vreau să-ţi spun ce simt eu cu adevărat, te las pe tine să descoperi, aşa e cel mai bine, pentru că, dacă eu acum ţi-aş spune că da, sau că nu, iar tu, datorită firii tale nestatornice sau a altor factori şi împrejurări, viaţa ta va evolua altfel decât îţi spun eu, vei găsi repede o scuză, adică vei da vina pe mine, că eu am zis, că eu te-am sfătuit, etc.… Totuşi, nu uita: iubirea, dacă vrea, face numai minuni! Sunt sigur că este inutil să-ţi amintesc, că pentru a se îndeplini, e stric nevoie de doi.

      − Indiferent de sex?

      − Da, din păcate, da, indiferent de sex, deşi simt că tu nu eşti de acord cu…

      − Aha, te-am prins! Deci simţi tot ce eu gândesc, şi mai spuneai că…

      − Să revenim la subiect, dezbatem altă dată chestiunea cu… sexele! Sincer, ce simţi acum?

      − Cu trecerea timpului cred că am devenit alt om şi setea de răzbunare s-a mai potolit.

      − Simţi asta, numai când eşti lângă Maria?

      − Mai profund.

      − Atunci, logic, răzbunarea ta s-a transformat în iubire. Ţie frică de ceva?

      −  Mi-e teamă ca iubirea,  să nu se transforme în patimă.

      − Aiurea! Exclus la tine! Hai să  nu discutăm acum despre asta, dezbatem şi acest subiect altă dată, când vom avea alte date în problemă şi dacă o să fie cazul. Acum se naşte întrebarea clară şi vreau un răspuns clar… ştii că eu… Deci, mai vrei să te răzbuni?

      − Acum, nu ştiu! Am vrut să mă răzbun când  m-am simţit ofensat şi mi-am simţit orgoliul jignit de refuzul ei.

      − Da, ocoleşti răspunsul la întrebare. Observ cu mare regret: refuzi să fii sincer, chiar şi atunci când stai cu tine de vorbă. Totuşi am să intru în jocul tău, întrebându-te altceva: Orgoliul tău de bărbat cuceritor şi irezistibil, cum te crezi, acesta ţi-a fost jignit?

      − Hai să-i spunem: orgoliul meu sufletesc! Te deranjează?

      − Nu. Discutăm ca să construim, demolând scheletul vechi şi şubred pe care tu ai fost clădit. Deci, îţi respect punctul de vedere, dar acum – luând în calcul comportamentul tău din trecut – nu cred că tu ai aşa ceva… Simt că te doare, dar eu fiind singurul tău prieten sincer… tot sincer, vreau să te remodelez, dacă tu eşti de acord.  Acum fii atent, că nu-ţi mai repet şi nu ştiu când voi mai putea să-ţi vorbesc. Te sfătuiesc s-o priveşti foarte atent pe Maria, mai ales că acum trebuie şi protejată! Şi când spun asta, sunt sigur că ştii la ce mă refer, da? Maria este cu totul şi cu totul altfel, faţă de femeile cu care tu ai avut de-a face. Străduieşte-te să-i vezi sufletul pur, fără îmbrăcămintea înşelătoare a corpului... Dacă eşti bărbat adevărat, încearcă şi îndeamnă-ţi sufletul să facă  dragoste, mai întâi cu sufletul ei. Ai curaj să faci asta? Ai curaj, cel puţin să încerci! Nu te mulţumi să strângi în braţe doar corpul ei fizic, căci asta ar însemna tot o meschină răzbunare din partea ta… În concluzie, debarasează-te de această obsesie malefică,  care încă mai are rămăşiţe în capul tău: răzbunarea.  

 

      Luă o altă gură mare de votcă şi se strâmbă tot. Ştia că primele înghiţituri sunt mai rele, apoi gustul şi savoarea se fac simţite pe deplin. După ce mai goli alt pahar cu votcă, îşi aminti de prietenul Superego.

 

      − Băi nene, băi Superego, eu vreau să fac dragoste cu fizicul ei, nu cu sufletul ei! Mă înţelegi? Şi mai vreau s-o fac cât se poate de real, nu-n imaginaţie… aşa cum îmi propui tu…

      − E clar! Nu te-ai maturizat pe deplin sau te-ai îmbătat. Sufletul tău, încă nu conştientizează diferenţa: între a face dragoste şi a face sex. Plec. Mă oboseşti. Cred că m-am înşelat, iubirea nu te-a transformat pe deplin.

      − Bine! Pleacă dacă aşa vrei tu, şi lasă-mă singur. Dar eşti un pic laş. Ai început ceva să construieşti şi acum abandonezi opera.

      − Nu fi rău cu tine însuţi! Eu sunt doar arhitectul conştiinţei tale. Tu trebuie să construieşti! Ai tot ce-ţi trebuie: timp şi tinereţe, plan şi materiale. Uiţi că eu gândesc din umbră totul?

      − Nu, nu uit.

      − Atunci!? Ai curajul şi termină tu opera. Ai planul viitoarei construcţiei desfăşurat chiar acum în faţa ta. Priveşte-l mai profund şi învaţă să-l citeşti! Dacă ţi se va prăbuşi construcţia, eşti doar tu de vină.  Nu simţi… chiar nu simţi că mintea  ta doreşte să finalizeze această operă minunată. De ce vrei să-ţi minţi mintea şi să asculţi ce te îndeamnă inima…

      − În capul meu acum, sunt două idei care se bat jumulindu-şi părul: răzbunarea şi iubirea!

      − Şi vrei să le urmezi pe amândouă?

      − Da.

      − Adică, să te răzbuni printr-o falsă iubire? Acum chiar plec! Eşti cinic, eşti beat şi ai reuşit să mă enervezi.

      − Superego, fii bun şi nu pleca, încă nu m-ai lămurit: să fie oare iubirea, ce simt eu acum?

     − Nu ştiu! Eu nu ştiu ce înseamnă acest sentiment, caracteristic vouă pământenilor.  Şi nu-mi plac oamenii care iubesc alcoolul, nu stau cu ei de vorbă. Alcoolul le diminuează capacitatea de gândire… pa, am plecat!

      − Laşule,  mă laşi singur?

      − Nu eşti singur! Priveşte atent în jurul tău, dacă nu vezi nimic, înseamnă că tu vrei să fii singur.

 

      Mai sorbi o înghiţitură de votcă, apoi ciocni şi cu paharul Mariei, zâmbind: nu eşti singur, priveşte în jurul tău, tu vrei să fii singur.

      Mai bău încă un pahar, stinse veioza şi se cuibări mai bine în fotoliu, încercând să reînnoade firul gândurilor, sperând că totuşi Superego, se va răzgândi şi se va întoarce, dar somnul îl fură.

 

- va urma -

[Sofia Sincă]

Lucrurile iau întorsătura destinului. Luiz nu este pregătit pentru a avea copii. Asta înseamnă când copiii vin la întâmplare, dar dacă ne aducem aminte aşa era pe vremea comuniştilor. E imatur, sentimentele lui faţă de Maria nu sunt definitivate, aflăm de la Superego. Desigur Maria va fi o victimă. Şi apoi a fost prea mult pentru el să afle, de cum a pus piciorul pe pământ românesc, că e de două ori tată, cu două femei. E doar un june... Însă viaţa nu iartă pe nimeni. Are şi el vina lui.

firii tale nestarnice - nestatornice.

Un capitol scris cu atenţie şi cu suflet.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

 

[Nicolae Sărătean]

"

Dacă eşti bărbat adevărat, încearcă şi îndeamnă-ţi sufletul să facă dragoste, mai întâi cu sufletul ei. Ai curaj să faci asta? Ai curaj, cel puţin să încerci! Nu te mulţumi să strângi în braţe doar corpul ei fizic, căci asta ar însemna tot o meschină răzbunare din partea ta… "

Impresionant! Felicitări!
semn deplăcută lectură,

[Corina Militaru]

Se va lasa Luis remodelat? Ce i-ai pregatit, Emil? 

Am citit cu placere. Urmaresc povestea.

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Sofia, mulţumesc pentru ajutor şi lectură! Am corectat.

Cu prietenie,

Sofia Sincă a spus :

Lucrurile iau întorsătura destinului. Luiz nu este pregătit pentru a avea copii. Asta înseamnă când copiii vin la întâmplare, dar dacă ne aducem aminte aşa era pe vremea comuniştilor. E imatur, sentimentele lui faţă de Maria nu sunt definitivate, aflăm de la Superego. Desigur Maria va fi o victimă. Şi apoi a fost prea mult pentru el să afle, de cum a pus piciorul pe pământ românesc, că e de două ori tată, cu două femei. E doar un june... Însă viaţa nu iartă pe nimeni. Are şi el vina lui.

firii tale nestarnice - nestatornice.

Un capitol scris cu atenţie şi cu suflet.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

 

[Emil Dumitru]

Domnule Nicolae, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere! Vă mai aştept cu drag, pe pagina mea.

Cu prietenie,

Nicolae Sărătean a spus :

"

Dacă eşti bărbat adevărat, încearcă şi îndeamnă-ţi sufletul să facă dragoste, mai întâi cu sufletul ei. Ai curaj să faci asta? Ai curaj, cel puţin să încerci! Nu te mulţumi să strângi în braţe doar corpul ei fizic, căci asta ar însemna tot o meschină răzbunare din partea ta… "

Impresionant! Felicitări!
semn deplăcută lectură,

[Emil Dumitru]

Corina, mulţumesc pentru lectură, dar... la întrebare nu-ţi răspund, ci te las să descoperi !

Cu prietenie,

Corina Militaru a spus :

Se va lasa Luis remodelat? Ce i-ai pregatit, Emil? 

Am citit cu placere. Urmaresc povestea.

Cu prietenie,