Incertitudini II Un nou început

[DANIELA TIGER]

II    UN NOU ÎNCEPUT

        Căldura o făcea să resimtă o dulce amorțire a simțurilor și-a gândurilor care, oricum, duceau  numai la el. De când îl cunoscuse, Maria simțise o atracție inexplicabilă, nu știa cum s-a ajuns aici, plecase pe un drum necunoscut îndemnată de ”carpe diem”, sătulă de viața anostă din ultimele șapte luni. Dorea o simplă ieșire din cotidian, dacă motivul acestei ieșiri se dovedea și plăcut, cu atât mai bine. Nu vedea nimic de viitor, nu ar fi fost pregătită pentru asta, nu-și dorea asta. Firea ei, conservatoare, morală , nu ar fi prevestit nimic din aventura în  care se băgase, dar ea nu voia să rănească pe nimeni, voia doar un pic de evadare indusă de faptul că trecuseră multe luni în care nu o mai atinsese un bărbat.                   

        Încrederea în sexul puternic era serios zdruncinată, minciuna, o făcea să i se ridice părul de indignare. De minciună avusese parte. Acum, gata, era hotărâtă să nu mai facă compromisuri, își propusese să nu mai ierte nimic, să nu mai fie atât de îngăduitoare în detrimentul propriei persoane. O făcuse de prea multe ori și de prea mult timp. Voia să fugă de trecut, să întoarcă pagina unei noi vieți. În toată existența ei nu făcuse decât să lupte, iubea lupta, agitația, nimic n-o speriase, privea orice obstacol ca pe o nouă provocare, o incita asta, dinamismul și optimismul constituiau dogme pentru ființa ei.

        Schimbările din ultimul timp nu-i plăceau nici ei, nici prietenilor, nici rudelor. Era de nerecunoscut. Numai că, Tudor ar putea constitui oaza pe care o căuta frenetic chiar dacă, nu considera a fi o relație adevărată, de lungă durată. Se agăța de idee ca un naufragiat în pragul disperării cauzate de un posibil înec. Nu, Maria nu voia să se înece, nu ar fi fost… Maria! Totuși, teama unei implicări, mai mult decât și-ar fi dorit, o speria, doar o adiere plăcută îi învăluia corpul de fiecare dată când valul de gânduri zbura spre imaginea lui.

        Tocurile, parcă, se afundau în marea de asfalt, făcând-o să meargă un pic ciudat, dar trecătorii grăbiți, cu ochii triști aruncați în pământ, păreau că n-o observă. Doar păreau, pentru că, priviri furate cu coada ochiului adulmecau apariția fugară a femeii. Silueta ei zveltă, eleganța mișcărilor și-a rochiei mulate atrăgeau ca un magnet.  Își trecea grațios mâna stângă prin părul care se încăpățâna cu înverșunare să-i intre în ochii scânteietori. Gândurile se derulau cu repeziciune și, de fiecare dată, apărea pe fața ei un zâmbet ca un soare. Simțea că trăiește, evenimentele se succedaseră într-un ritm alert, înaintea rațiunii.

        Fiecare întâlnire cu Tudor îi provoca emoții puternice, se fâstâcea ca o școlăriță fiind incapabilă să fie cerebrală. Fericirea emanată izbea tot ce-o înconjura. Strălucea. Se transformase.

-          Bună, Tudor!

-          Iubirea mea! răspunse bărbatul în ochii căruia se scălda… iubirea.

[Ionel Mony Constantin]

Ei Tigrule, se pare ca ai reuşit să găseşti ...cheia! Aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, punctul tău forte este proza unde ai mai mult şi mai bine de spus.

O mică obs. Ar suna mai bine o inversiune, nu durată lungă ci lungă durată

[DANIELA TIGER]

Mulțumesc, domnule Constantin, am notat sugestia! 
Ionel Mony Constantin a spus :

Ei Tigrule, se pare ca ai reuşit să găseşti ...cheia! Aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, punctul tău forte este proza unde ai mai mult şi mai bine de spus.

O mică obs. Ar suna mai bine o inversiune, nu durată lungă ci lungă durată

[Sofia Sincă]

Un început de ceva bun. Descrierea cadrului, ale simțurilor bine construite. Acum e cazul să vii cu ceva acțiune, cu ceva frapant și apoi din nou personajele trebuie să simtă... și tot așa. Și mai mult, paragrafe mai lungi... ce ne copilărim cu o jumătate de pagină :))

Până aici este excelent.

Sofy

[Corina Militaru]

Excelent, dar nu mă chinui! :)) Când îmi iau elan să citesc, se terminăă... Glumeam și eu, tu hotărăști cât postezi. Mi-a plăcut și aici.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Ai făcut abuz de virgule! Unele puteau fi puncte.

, păreau că n-o observă. Păreau, pentru că,  

Subiectul captivează.

Drag.

da Coza

[DANIELA TIGER]

Am dorit să pun accentul pe acel ”păreau”, dar cred că a fost doar în mintea mea. Pentru evidențiere am adăugat un ”doar”. Sper că transmit prin asta ce-am dorit să spun. Mulțumesc încă și încă o dată!