Exercițiu (2)
Îngenuncheat pe o colină, un bărbat stă în rugăciune. Ochii fizici îi sunt liniştiţi şi închişi, dar ochii minţii lui privesc înspre cer. Mâinile lui, întinse, caută şi ele cerul. Sfios, vântul şi-a oprit freamătul, iar florile câmpului şi-au plecat lin frunţile…
“Locul în care te rogi se umple de vibraţia înaltă a fiinţei tale şi întunericul se retrage înfiorat. Întunericul este teama, incertitudinea, golul din suflet provocat de absenţa lui sau a ei, sentimentul profund de frustrare, şocul produs de valul răuţăţii, care vrea să te atingă cu marginile lui zdrenţuite…” - i-a spus femeia într-una din serile petrecute împreună.
Un bărbat se roagă şi Lumina necreată învăluie colina. O muzică a sferelor face să vibreze divin atmosfera. Lumina şi muzica îi pătrund sufletul, şi chipul bărbatului surâde şi străluceşte frumos în lumina serii…
Răspunsuri la Aceste Discuţii
-
Legătură Răspunsul lui Sofia Sincă în
-
Interesant! Multă poezie, metaforă se găsește în acest paragraf.
Sofi
-
Legătură Răspunsul lui Corina Militaru în
-
Am auzit muzica sferelor. :)
-
Legătură Răspunsul lui Vasilisia Lazăr Grădinariu în
-
Minunat! Se vede că ești, prin definiție, poet.
Despre
colaborări
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
