Dispariția unui fante

[Bircea Marian]

Pentru Pepo
─Moșule dacă tot ești pensionar, ce naiba cauți în șantier? Mereu aceiași întrebare, de câte ori scot un icnet sau gâfâit din cauza efortului. Nu au ei habar cum este să fii umilit după patruzeci de ani de muncă de către niște javre de politicieni ingrați, de un sistem de pensii care recompensează chiulul. Dar mai trist, nici unul dintre ei nu știu ce înseamnă să fii doar jumătatea unui întreg. Așa, patru ore pe navetă, zece la muncă, opt ceasuri de odihnă. La un moment dat s-au prins de figură și Casanova m-a întrebat dacă am iubit-o. Ce să-i spun? Că nu este clipă să nu mă gândesc la ea? Câtă vreme ești activ înseamnă că ești viu. Îmi displace profund să stau împreună cu alți pensionari, să comentez tâmp situația politică și o dată la patru ani să văd alese aceleași cozi de topor care țin dinadins să pună jos pădurea. Așa am ajuns în echipa asta heteroclită. O mână de oameni ciudați. Dorel, alb în cap, voinic cu vârstă incertă, taciturn, până și salutul îl mormăie, aspect de urs polar. Știe omul, în ciuda glumelor legate de numele lui. Chiuvetă, parfumat, ca o drogherie ieftină, încearcă să mascheze așa halena alcoolică ce-l caracterizează. Toarnă în el orice poate îmbăta. Nu l-am văzut să bea apă. Meseriaș bun, singurul de care se teme este Dorel. Patronul ține legătura cu echipa prin el, dar bețivanul s-a obișnuit să răspundă laconic. Da, nu, am înțeles, bine. Musculosul este o figură, mic de statură, puțin peste un metru jumate, poartă talonete, suferă de un complex de inferioritate evident și este convins că femeile sunt moarte după bărbații cu aspect herculean așa că trage de fiare la sală. Copil sărăcuț și muncitor, a abandonat școala în a zecea. Pufu e un imberb habarnist, copilul patronului, total rupt de realitate, ne-am trezit într-o dimineață cu el, părea pierdut, zicea că l-a trimis taică-său la muncă. Nu știam cine e, nu s-a prezentat. Șapteșpe ani. Patronul l-a sunat pe Chiuvetă și i-a dat instrucțiuni clare. Copilul trebuie chinuit și muncit până-i vine mintea la cap. L-am tras puțin de limbă, copilul dă din casă cu o nonșalanță dezarmantă. Crescut de bunică până la opt ani apoi câțiva ani petrecuți prin Spania, Olanda, Marea Britanie. Vorbește cu ușurință limbile, stă mai greu cu lectura, este o enciclopedie a desenelor animate și adept al unor filozofii orientale care cred în reîncarnare. Răspunde detașat de câte ori este luat la rost cu un blând „și așa o să murim”. Un inadaptat de globe trotter, crescut în fața televizorului și al monitorului. Fără sfială mi-a spus că părinții lui sunt swingeri, a trebuit să-l fac să priceapă că nu e bine să spui chiar orice, oricând, oricui. Însă cel mai fantastic personaj este Casanova. Eu i-am spus așa într-o doară și așa i-a rămas porecla. Se declară necondiționat sclavul iubirii, divorțat cu un copil, afemeiat cât cuprinde, cuceritor de Facebook, de unde își alege partenerele. Toate sunt ale lui: divorțate, răzbunătoare, nemulțumite, văduve, nu rateză nimic. Un fante de cartier, un crai modern, cu totul înrobit plăcerilor carnale. Este un soi ciudat de om, amestec reușit rase și etnii, aspect exotic de ienicer războinic, oricum româncele se dau în vânt după seriale turcești, să moară de ciudă voievozii și mai multe nu, cu barba bine îngrijită, părul negru, ochi de odaliscă, tenul măsliniu, zâmbet larg cu dantura de mărgăritar. Este convins că provine dintr-un neam care deține gena frumuseții. În momentul în care este o femeie în zonă, privirea i se aprinde, nările freamătă de parc-ar vrea să-i prindă parfumul și semnalizează direct că-i prezent. Chiar dacă ele sunt însoțite, de multe ori intră în joc și flirtează nerușinate cu el. Poate că o doză sănătoasă de gelozie din partea celor care le sunt alături nu ar strica, dar cu atâta corectitudine politică lumea a luat-o razna de tot în numele libertăților individuale de tot soiul, care de fapt, mai mult te robesc. În scurtele pauze de mese i-am observat cu ochii în telefoane. Mereu surprinși când scot cartea din geantă și citesc două, trei pagini. Cum de am răbdare, cum de nu mă plictisesc, dacă este film, la ce bun cartea? Nu sunt reclame, tăntălăilor! De regulă după pauza de masă. Mănâncă ciudat copiii ăștia, snack-ri, chips-uri, cola, cafea multă, energizante. Nu pot să-nțeleg cum reușesc să toarne în ei atâta zahăr și sare simultan. Masa improvizată pe o placă de rigips are același ritual. Bătrânii, Dorel, Chiuvetă și Moșu’, adică eu, ne scoatem pachetele cu mâncare. Dorel și eu pe merindare, Chiuvetă, pe un calendar cu fete mai mult decât sumar îmbrăcate. De când am descoperit brutăria aproape de șantier, Pufu e trimis zilnic după pâine caldă și cafea. Împărțim cu ei mâncarea și ne minunăm de modul hulpav cu care înfulecă tinerii slănina, ceapa, zacusca, dulceața, cartofii și oule fierte, brânza. Câteodată, noi bătrânii ne înțelegem numai din priviri și ne minunăm de apetitul tinerilor. Ăștia habar n-au ce gust are mâncarea adevărată! După ce-și beau sucurile și râgâie fericiți, Cassanova și Musculosul mai au câte un schimb de replici legat de femei și stimulente sexuale. „ Eu la anii voștri nu puteam lua curba la colțul blocului, băi!” comentează voios Chiuvetă. Câteodată Casanova apare rupt de oboseală, după ce-și pierde nopțile cu câte-o damă. Îl mai mascăm și-l lăsăm să-și revină până la pauza de masă. Așa a fost. Ultima dată l-am trezit:
─Hai măi Casanova la masă!
A mormăit ceva de o tipă bună și vivace care l-a chinuit toată noaptea. Apoi a-nceput să înfulece lacom. Tremura de foame, probabil gagica nu știa să gătească. Înghite cu noduri. Se uită la Pufu.
─ Pufule, ce-are taică-tău cu tine? De ce e așa supărat? Ce-ai făcut?
Pufu, mânjit până la urechi cu dulceață și zacuscă, mușcă simultan cu poftă din două felii unse.
─Au dat ai mei o petrecere și i-am auzit cum se ceartă. Tata zicea că e vremea să facă din mine bărbat, să fac ceva dacă tot am rămas repetent la școala profesională. Așa că m-a dus seară la o doamnă care trebuia să aibă grijă de mine. Am intrat, doamna a zis că pot face orice vreau, eu dacă am văzut-o dezbrăcată m-am gândit că vrea să doarmă, așa că i-am cerut să mă lase la televizor și la calculator. Dimineața, tata a venit, m-a întrebat cum a fost, eu i-am spus, apoi s-a enervat și a zis că a aruncat 500 de euro pe fereastră.
─ Cum arăta femeia la care ai fost? Cum o cheamă? insistă Casanova.
─Brunetă, mai frumoasă decât asta din calendarul lui Chiuvetă și o cheamă Mariana.
─Pufule, tu nu ești în stare să-i găsești groapa Marianei nici cu Google Maps.
Și începem să râdem, Musculosul se îneacă, noi râdem mai dihai, până și Pufu zâmbește deși nu prea înțelege ce se petrece, moaca lui naivă e comică, râdem toți pe rupte mai puțin Dorel.
─Dom’ Dorel, de ce nu râzi, ai ceva cu mine? întreabă nechibzuit de serios Casanova.
─Fiindcă eu fac parte din cealaltă parte, zice omul liniștit. Fac parte din tagma încornoraților. Am făcut și închisoare pentru asta. Or fi femeile păcătoase, că așa le e natura, dar fără voi, afemeiații, nu ar fi atâtea probleme. La a mea i-am explicat că nu poate avea prieteni, dar ea nu și nu. Semnele erau tot mai evidente, am făcut și teste ADN pentru copii. Am stat fiert până au venit rezultatele... Erau ăia mici în vacanță, la mama, eu eram de noaptea. Am coborât la a doua și m-am întors acasă, i-am prins. Scandal, ea m-a lovit cu sticla de șampanie în cap să-i poată fugi drugalău. L-am prins pe nemernic după vreo două zile, i-am băgt șurubelnița în fund. Am trimis-o la el. Du-te că te așteaptă. A luat copiii și a plecat. I-am urmărit de la distanță. Ăla avea pe alta, nici vorbă să o primească. A coborât pierdută, copiii plângeau. M-am dus la ea, hai acasă proasto, nu sta-n drum. S-a jurat că nu mai face. Judecătorul mi-a dat trei ani cu executare.
─ Numai pentru o înțepătură? Alții ucid oameni cu mașinile și scapă! sare Musculosul.
─Trei înțepături. Judecătorului nu-i pasă. Pentru el contează fapta. Intenția. Nu m-a căutat la mititica. Când am ieșit, copiii înțelegeau bine. Cel mare m-a ajutat. It-ist. Cu cazierul pătat, greu găsești de lucru. Ea a ținut legătura cu nenorocitu’. Acuma, ăla umblă prin Țara Sfântă, e evlavios, pe ea a prins-o credința și zice la toate neamurile că n-o mai iubesc ca la început... Am dus-o și la Nicula, s-a târât pe coate, pe genunchi, la popi, la călugări, acum vrea să se pocăiască, e bolnavă, eu văd de ea și de tot neamu’ ei. Se roagă la Dumnezeu s-o ierte. Dar nu Lui i-a greșit, că mie! Mie, înțelegi?! Chiuvetă, dă celularul!
Bețivul scoate sticluța de alcool, Dorel își pune o porție zdravănă în cafea și-o dă pe gât. Uite, acum a vorbit mai mult decât în trei ani de zile de când muncim împreună. Și cine și-ar fi închipuit câtă durere, chin și depresie poate să zacă ascunsă într-un om. S-a lăsat tăcerea. Toți eram jenați de confesiunea asta. Chiuvetă a dat pe gât fără jenă ce a mai rămas în sticlă.
─Gata mă, la muncă, nu la întins mâna! le zic hotărât.
Am muncit tăcuți, fără să scoatem o vorbă. A venit Musculosul la mine:
─Moșule, de ce-i așa supărat Dorel?
─Măi copile, după păcătoasa pocăită toți aruncă cu pietre, dar Dumnezeu să te ferească de pocăita păcătoasă! Iar nene-tău Dorel, se pare că încă o iubește pe a doua.
Mare lucru nu s-a mai întâmplat, Chiuvetă ne-a anunțat că patronul ne dă două sute dacă venim și sâmbătă la muncă și terminăm aici lucrul. Un ban în plus nu strică nimănui, toți și-au anunțat prezența, mai puțin Casanova.
─Tu nu vii? l-am interpelat.
─Nu pot Moșule! Vineri mă duc în club, listten up! It’s party time! Music, dance, trance, techno! Sâmbătă stau o oră, mănânc ceva, mă odihnesc un pic și merg la after party. Pe la două vin acasă, dorm vreo trei ceasuri, fac un duș, apoi mă duc la întâlnire cu tipa la care am fost noaptea trecută. Vine incă o prietenă de-a ei, divorțată, n-a avut parte de acțiune de doi ani. Jackpot! Two queens and an ace! Black jack! In this weekend i’m gonna having a lot of fun! Good women, good music, good vibe! Let’s go crazy, let’s go party! țipă în timp ce dansează și își lovește cu palma ritmic, pumnul. Râde cu gura până la urechi plin de entuziasm.
─ Casanova, ce înseamnă vibe?
─ Atmosferă, dar parcă știi engleză, Moșule!
─Am vrut să văd dacă mai știi vorbi românește. Nu s-a supărat. Sâmbătă ne-am văzut de treabă. Luni am fost ocupați să mutăm calabalâcul la noul loc de muncă, Casanova nu a apărut. Probabil epuizat de așa sfârșit de săptămână hiperactiv. Marți, la fel, nu a venit. Ne-am îngrijorat puțin. Aproape de amiază a venit patronul și ne-a dat vestea: Casanova a murit. După uluială a urmat un potop de înjurături la adresa vieții, nu prea ne venea să credem că un om tânăr plin de vitalitate a pierit din lumea asta așa devreme. Am plecat la capelă cu toții, după ce am luat un buchet de flori. Înăuntru, i-am cunoscut familia, avea dreptate, aveau gena frumuseții. Condoleanțe, tristețe, necaz, ca la mort. Zăcea în sicriu învelit în sacul de cadavre, numai fața era liberă. Lângă sicriu, o femeie foarte frumoasă, plânsă, cu aspect de petală de lalea după ploaie. Fosta. Musculosul mă privește ca și cum mi-ar spune, uite, ce avea amețitul în ogradă și el umbla după parașute. Apoi reușește să-i atragă atenția femeii și îi face semn, hai la o țigară. Copilul lui Casanova este întrebat de cineva de la priveghi ce vrea să se facă și răspunde învățat de-un hâtru:
─Gagicar ca tata!
Toți râd și acordă atenție viitorului, trecutul clar se îndreaptă spre împărăția furnicilor. Chiuvetă s-a plasat strategic lângă măsuța cu băutură, felii de cozonac și toarnă în el cu voluptate. Pufu a fost interceptat de o adolescentă drăguță cu care discută despre desene animate, destul de aprins. Privesc chipul decedatului și am impresia că a are întipărită pe față o expresie extatică. Rânjește pur și simplu, aștept să se ridice din sicriu cu voiciune. Nu. E mort de-a binelea. Chiuvetă însoțit de un văr al mortului, cu o sticlă de votcă în mână, vine lângă noi. Aflăm toată istoria. Nu au fost două femei, ci patru, Casanova nu a zis nu, au fumat iarbă ca să fie mai degajați, s-a băut alcool... Foarte târziu și-au dat seama că omul nu mai mișcă și se răcește. Isterie, țipete, ceartă, apoi s-au pus toate de acord să fie solidare și au sunat la 112. Tardiv. Șoc pe familie în momentul în care au fost anunțați să ridice corpul de la IML, haideți cu haine, Duminică, vezi de loc de mormânt, greu în orașul în care o garsonieră cu ușă în tavan este jumatea garsonierei confort redus la preț. La autopsie i-au găsit o ruptură de doi centimetri pe aortă. S-a dus repede și fără durere. Apoi , vărul pleacă de lângă noi. Chiuvetă este însetat rău, parcă ar bea apă.
─Cei de la îmbălsămări au folosit o rolă de scotch ca să poată pune capacul. Ha, ha, ha!
S-a retras cu sticla goală spre masuță. Dorel îmi face semnul larg de cruce, adică, ăsta, mâine nu va fi bun de nimic, e mangă. Așa deci, patru doamne și sclavul amorului, ca să folosesc terminologia din poker , careu de dame cu valet. Numai că damele au epuizat valetul la propriu. Nu știu de ce, simt un val de invidie. Acum înțeleg pe deplin conotația expresiilor: dispărut în acțiune și căzut la datorie. Norocosul! Nu o să-l doară oasele! Lângă sicriu apare Pufu cu fata, ceva nepoată. Discută despre reîncarnare, junioara este convinsă că unchiul ei se va reîncarna sub forma pufoasă și drăgălașă a unui iepuraș pe care-l cheamă...
─ Bugs Bunny! zice cu voce puternică Dorel, care-mi face semn, hai s-o ștergem de aici rapid.
Plecăm, Dorel îl înhață pe Chiuvetă și-l ia pe sus în timp ce bețivanul aruncă o privire încărcată de jale către recipientele ademenitoare. Afară, Musculosul, în tricou și încordat a reușit s-o convingă pe fosta să-i scrie cu markerul ceva pe mână. Femeia, ușor jenată dar vizibil încânântată intră în capelă. Musculosul își ia geaca scuturat de frig și pleacă voios. A scăpat de complex. Dorel îl îndeasă pe Chiuvetă în mașină în timp ce-i arde câteva palme rapide peste cap.
─Nu mai da șogore, că-mi strici ideile! țipă alcolistul. Una mică te rog și plecăm! Jur! Ultima!
─Stai în mașină lua-te-ar dracu’, că rău m-am procopsit cu neamu’ vostru, bombăne Dorel.
Deci asta era! Cei doi sunt cumnați. Înăuntru, oameni povestesc, zâmbesc... O să-mi fie dor de Casanova câteva zile, o să-mi lipsească veselia și energia lui debordantă, familia îl va regreta câteva luni și gata. Brusc înțeleg că viața este un organism, o amoebă uriașă care se târește diform, unele celule mor, altele noi le iau locul într-un marș triumfător, așa cum zice imnul, cu moartea pre moarte călcând. Mă dor genunchii! Va ploua. Dau să plec, dar sunt strigat:
─Moșule, eu ce să fac? mă întreabă Pufu speriat, ținut de mână de junioară. Ce să-i zic? Oscilez între și așa o să murim și pup-o bă, dar nu e locul. Fac semn, cere-i numărul. Nu apuc să termin că aia mică ciripește voioasă:
─ Zero, șepte, cinci...
Degetele lui Pufu tastează cu viteza luminii, apoi adolescenta îl prinde de cap și-l sărută prelung și apăsat pe buze, preț de câteva secunde, se desprinde de el și cu drăgălășenie îi face semn: sună-mă! Copilul este pierdut, habar n-are ce să facă, obrajii îmbujorați de emoția primului sărut, parcă ar fi beat, se clatină euforic. Îl iau de după umeri și-l scutur:
─Pufule, habar nu ai ce întâmplări minunate te așteaptă!

[Amanda Spulber]

"oricum româncele se dau în vânt după seriale turcești, să moară de ciudă voievozii și mai multe nu" Nu mă uit la seriale turcești, dar la Suleiman Magnificul tot m-am uitat și recunosc că îmi plăcea Bali bei. :) Mi-a trecut peste câțiva ani când am văzut un clip cu el în România. Mi s-a părut prea arogant. Am revenit la Vlad Țepeș. :)
Mi-a plăcut mult povestirea. Aveți umor și reușiți să creionați personajele chiar și în spațiul mic al prozei scurte.

De revăzut textul pentru mici scăpări. De exemplu, luate-ar în loc de lua-te-ar, snack-ri și mai sunt câteva.

[Bircea Marian]

Mulțumesc pentru lectură și observații, aveți dreptate, am fost neatent. Acum fiecare urmărește ce program dorește. Nu-i o problemă.Ce mi se pare foarte periculos este propaganda mascată la producțiile turcești.

[Amanda Spulber]

Trebuie corectat și titlul. Acum am observat citind răspunsul dumneavoastră. Și vreau să spun că dincolo de umor, e și ironia duioasă, dacă pot să îi spun așa, care îmi amintește un pic de O. Henry. Aștept cu interes și alte povestiri.

Da, aveți dreptate cu propaganda. M-am uitat și la un sezon din Otomanii (docudramă istorică) pentru că era despre Vlad Țepeș. Într-adevăr, părtinitoare viziune. Dar pe de altă parte, i-au dedicat un întreg sezon lui Vlad Țepeș...

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru atenționare, se pare că mi-a fost tare foame. Mulțumesc și pentru compliment, asemănarea cu O. Henry mă onorează, culmea, deși nu am citit decât o scurtă schiță într-un almanah, mai bine de patruzeci de ani, de atunci. Acum, musai trebuie să-l caut și să-l citesc.

Amanda Spulber a spus :

Trebuie corectat și titlul. Acum am observat citind răspunsul dumneavoastră. Și vreau să spun că dincolo de umor, e și ironia duioasă, dacă pot să îi spun așa, care îmi amintește un pic de O. Henry. Aștept cu interes și alte povestiri.

Da, aveți dreptate cu propaganda. M-am uitat și la un sezon din Otomanii (docudramă istorică) pentru că era despre Vlad Țepeș. Într-adevăr, părtinitoare viziune. Dar pe de altă parte, i-au dedicat un întreg sezon lui Vlad Țepeș...

[Vasilisia Lazăr]

aceiași întrebare / aceeași întrebare (feminin)

Toarnă în el orice poate îmbeta. / îmbeta?!

afemeiat cât cuprinde, cuimete, cuceritor de Facebook / cuimete?!

amestec reușit rase și etnii / amestec reușit de rase și etnii

Dorel și eu pe merindare / Dorel și cu mine pe merindare

Fiindcă eu fac parte din cealaltă parte 

să-i poată fugi drugalău / să-i poată fugi drugalău'

Femeia, ușor jenată dar vizibil încânântată intră în capelă.

Înăuntru, oameni povestesc, zâmbesc...  / oamenii

Brusc înțeleg că viața este un organism, o amoebă uriașă / amoebă?!

O proză bună. Mi-a plăcut.

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru observațiile pertinente, am fost foarte neglijent. Cred că e mai bine să rămân în zona lecturii. Mulțumesc.

Vasilisia Lazăr a spus :

aceiași întrebare / aceeași întrebare (feminin)

Toarnă în el orice poate îmbeta. / îmbeta?!

afemeiat cât cuprinde, cuimete, cuceritor de Facebook / cuimete?!

amestec reușit rase și etnii / amestec reușit de rase și etnii

Dorel și eu pe merindare / Dorel și cu mine pe merindare

Fiindcă eu fac parte din cealaltă parte 

să-i poată fugi drugalău / să-i poată fugi drugalău'

Femeia, ușor jenată dar vizibil încânântată intră în capelă.

Înăuntru, oameni povestesc, zâmbesc...  / oamenii

Brusc înțeleg că viața este un organism, o amoebă uriașă / amoebă?!

O proză bună. Mi-a plăcut.

[Vasilisia Lazăr]

Nicidecum. Scrieți bine. Acestea sunt doar mici scăpări.

Bircea Marian a spus :

Vă mulțumesc pentru observațiile pertinente, am fost foarte neglijent. Cred că e mai bine să rămân în zona lecturii. Mulțumesc.

[Emil Dumitru]

Mi-a plăcut povestea... aveți un stil umoristic fin - dacă pot spune așa - în a descrie exact „radiografia” celor ce se întâmplă pe șantier.

„- Casanova, ce înseamnă vibe?”, apropo de acest cuvânt „vibe”, l-am auzit folosit foarte des de tineri și, mă întreb: ne este rușine să folosim cuvintele noastre românești? Suntem mai interesanți dacă spunem vibe în loc de atmosferă? 

Asta așa ca o mică paranteză pentru că ar fi multe de spus pe această temă. 

Revenind la text, cred că ați putea dezvolta povestea și ar ieși o nuvelă sau, de ce nu, un roman. 

- cuimete, cred că ați vrut să scrieți ciumete

- ...toată noapte cu...  noaptea 

 - ...m-a dus seară la ... seara

- ...hai acasă proastă... proasto

Sunt mici scăpări - nu greșeli - și cred că ar fi bine să le corectați, textul nu trebuie să piardă din farmec.

Sper că nu o să vă supărați.

Să auzim de bine!

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru lectură și atenționări, am remediat.

Emil Dumitru a spus :

Mi-a plăcut povestea... aveți un stil umoristic fin - dacă pot spune așa - în a descrie exact „radiografia” celor ce se întâmplă pe șantier.

„- Casanova, ce înseamnă vibe?”, apropo de acest cuvânt „vibe”, l-am auzit folosit foarte des de tineri și, mă întreb: ne este rușine să folosim cuvintele noastre românești? Suntem mai interesanți dacă spunem vibe în loc de atmosferă? 

Asta așa ca o mică paranteză pentru că ar fi multe de spus pe această temă. 

Revenind la text, cred că ați putea dezvolta povestea și ar ieși o nuvelă sau, de ce nu, un roman. 

- cuimete, cred că ați vrut să scrieți ciumete

- ...toată noapte cu...  noaptea 

 - ...m-a dus seară la ... seara

- ...hai acasă proastă... proasto

Sunt mici scăpări - nu greșeli - și cred că ar fi bine să le corectați, textul nu trebuie să piardă din farmec.

Sper că nu o să vă supărați.

Să auzim de bine!

[Grig Salvan]

Un text pe care l-am citit și recitit cu interes și plăcerea lecturii. Scris cu o forță a narațiunii și cu un umor frust și cuceritor. Un realism aproape palpabil în fiecare frază și replică. O felie de viață autentică. Personaje creionate cu îndemânare de grafician care din două trăsături de condei redă un chip original. M-a făcut să zâmbesc din start soarta pensionarului umil care e nevoit să-și completeze veniturile și să-și omoare singurătatea muncind pe șantier.Așa sunt și eu, mă regăsesc în „Moșu' ” :) 

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc frumos pentru lectură și cuvintele frumoase. Păcat de cei ajunși la o astfel de vârstă să fie obligați să muncească.

Grig Salvan a spus :

Un text pe care l-am citit și recitit cu interes și plăcerea lecturii. Scris cu o forță a narațiunii și cu un umor frust și cuceritor. Un realism aproape palpabil în fiecare frază și replică. O felie de viață autentică. Personaje creionate cu îndemânare de grafician care din două trăsături de condei redă un chip original. M-a făcut să zâmbesc din start soarta pensionarului umil care e nevoit să-și completeze veniturile și să-și omoare singurătatea muncind pe șantier.Așa sunt și eu, mă regăsesc în „Moșu' ” :)