Dilema cosmetică

[Veronica Pavel Lerner]

"Luaţi loc, mi-a spus doamna de la ghişeu, imediat va veni cineva care va avea grijă de dvs".

M-am aşezat în fotoliul plasat în faţa unei gigantice oglinzi şi mi-am rotit privirea în jur. Secţia de cosmetică a marelui magazin în care mă aflam oferea tot felul de minuni. Pe pereţi erau afișate diferite modele de cercei agaţați de urechile unor tinere ale căror feţe nu se vedeau. Deşi eram în toiul verii, mă lua cu frig. Nu m-aş fi dus nici în ruptul capului să-mi fac găuri în urechi dacă n-ar fi insistat colegele de serviciu. Iar acum aşteptam cu înfrigurare operaţia, încercând să-mi ocup mintea cu amintiri cosmetice.

 

Mi-am adus aminte că la 17 ani, în România, mergeam să învăţ pentru admiterea la facultate la două surori gemene care erau mult mai evoluate ca mine la capitolul podoabe. Eu le ajutam pe ele la chimie, ele pe mine la cochetărie. Bigudiurile au fost eliminate de la început, părul meu fiind prea scurt. S-a trecut apoi la oja de unghii, cu care nu mă împăcam pentru că mi se părea absurd să vopsesc unghiile şi, numai după câteva zile, când unghiile creșteau,  să şterg oja rămasă și să iau totul de la capăt. Abia ca studentă, obligată fiind de practica pedagogică, am devenit ceva mai cochetă, dar am abandonat demersul care-mi cerea efort și timp!

 

Sosită pe pământul canadian, am constatat că ambalajul (obiectelor, dar şi al persoanelor) era primordial. De unde în România nimeni nu observa, laserviciu, dacă eram fardată sau nu, în Canada prezenţa femeilor la lucru fără podoabe  nu era bine văzută. Eram nevoită, ca nou-venită, să respect eleganţa cerută de gradul de civilizaţie al socităţii. Colegele de serviciu din Canada, văzându-mi ignoranţa în materie de podoabe feminine, au hotărât să mă-nvețe cum să folosesc produsele cosmetice, după care au încercat  să mă convingă să port cercei. Scuza că n-aveam găuri în urechi n-a mers, alternativa de cercei pentru urechi neperforate fiind clipsurile. Mi-am cumpărat clipsuri. Nu-mi stăteau rău, numai că după vreo două ore clipsurile începeau să mă jeneze, iar când eram la telefon, nu puteam lipi receptorul de ureche, iar dacă-l țineam departe, nu auzeam. Degeaba mă plângeam eu de discomfort, colegele insistau să le port și, până la urmă, m-au convins că cel mai simplu era să-mi perforez urechile. Operaţia se făcea repede şi la un preţ abordabil în toate raioanele de cosmetică ale marilor magazine.

 

Aşa se face că mă aflam acuma aşezată în fotoliu, aşteptând cu înfrigurare operaţia. Apariţia unei tinere zâmbitoare, cu cercei, unghii, pleoape şi buze mov mi-a curmat amintirile. Şedinţa a început cu un instructaj amănunţit asupra secvenţelor ce urmau să se petreacă. Întâi am învăţat că, odată perforarea terminată, era important ca găurile să fie menţinute, căci altfel se lipeau la loc. De aceea, mi s-a spus, o dată puşi, cerceii trebuiau să rămână în urechi.

"Tot timpul?" am întrebat îngrozită.

"Aşteptaţi să vă explic", mi-a răspuns. "În primele şapte zile, vă veţi scoate seara cerceii, dezinfecta locul cu spirt şi pune cerceii la loc". Ascultând-o pe tinerică mă făcusem deja albă ca varul, dar ea şi-a continuat, mecanic, prelegerea: "În acest interval veţi dormi numai pe spate, cu grijă să nu atingeţi perna cu urechile, căci vă puteţi răni. Perforatul în sine nu doare, dar dacă se infectează, rana se umflă şi devine dureroasă". Aveam deja imaginea unor rani supurânde la urechi și devenisem lividă. Tinerica a continuat însă expunerea cu acelaşi ton de robot cu care începuse: "Orice infecţie se tratează cu antibiotice şi se vindecă într-o săptămână. Majoritatea clientelor noastre nu respectă regulile şi atunci, ori se produc infecţii, ori găurile se astupă şi operaţia trebuie repetată".

Desen de Adelaida Mateescu  

Odată instructajul terminat, tinerica a deschis trusa de instrumente, timp în care eu stăteam împietrită de frică în scaun. Mă treceau sudorile, dar eram hotărâtă să repar eroarea părinţilor de a nu-mi fi găurit urechile când m-am născut, deşi cred că la mine găurile s-ar fi lipit din cauză de nefolosinţă. Tinerica şi-a terminat pregătirile şi a început procedeul prin a-mi freca lobul urechii cu spirt. În clipa în care se pregătea să înfigă acul, am ţâșnit brusc de pe scaun, bâiguind cât se poate de politicos:

"Mă scuzaţi, dar m-am răzgândit. Nu-mi mai perforez urechile".

Fata m-a privit surprinsă, dar citind pe figura mea expresia unei hotărâri de neclintit, m-a trimis la ghişeu pentru a mi se credita suma plătită. Aşa s-a sfârşit definitiv şi irevocabil aventura mea cu cerceii.

 

Cu timpul m-am resemnat asupra incapacităţii mele de a mă supune standardului estetic nord-american, iar lumea s-a obişnuit cu mine şi fără podoabe. Mă întreb însă: dacă frica şi comoditatea nu m-ar fi împiedicat să dobândesc ambalajul dorit de societate, m-aş fi aflat astăzi, oare, pe o treaptă ierarhică superioară? 

Cine ştie? N-am rezolvat încă această dilemă!

 

(din volumul „Gânduri printre rânduri”)

 

[Emil Dumitru]

Adevărat, grea dilemă! Dar sunt convins că foarte mulți dintre noi judecăm... încă... pe cei din jurul nostru după aspect... apoi sunt sigur că în Canada promovarea „pe o treaptă ierarhică superioară”, se face în funcție de competență și nu după... aspect. Doar în România se promovează femeile după aspect, și uite unde s-a ajuns!!!

Mi-a plăcut „dilema” dumneavoastră.

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Vero! M-a distrat dilema ta :) 

[Vasilisia Lazăr]

Pentru mine, frumusețea înseamnă naturalețe, iar strălucirea vine, în primul rând din interior. Multe femei aleg să semene cât mai puțin cu ele, dar tu ai ales să semeni cel mai mult cu tine și acest lucru nu a rămas „nepedepsit”. Și de aceea te afli unde te afli, Vero.

Mi-a(i) plăcut!

[Vasilisia Lazăr]

Nu pot să rămân indiferentă la desenul Adei. E atât de sugestiv! :)

[Veronica Pavel Lerner]

Merci, Miha, ma bucur ca ai zambit! 

Mihaela Suciu a spus :

Mulțumesc, Vero! M-a distrat dilema ta :) 

[Veronica Pavel Lerner]

Vasilisia, esti tare draguta, multumesc din suflet! Da, ilustratia e formidabila, Ada e experta in asta, mie-mi spui?

Cat despre cercei, ma gandisem ca barbatii isi pun un singur cercel ca sa scape mai usor de balamucul cu atinsul de perna! Se culca pe partea negaurita si totul e mai simplu, nu? Ah....barbatii! In schimb, bussines-ul de gaurit urechile la barbati merge mai greu, pentru ca la ei nu se lipeste gaura, au un singur cercel, pe care-l poarta! Plus ca nu se infecteaza, ca dorm pe partea ailalta! :))   

Numai femeile sufera pentru frumusete si, uite, eu n-am fost in stare. Si nici acuma nu sunt. Am prietene care se supun, cu mare usurinta, unor torturi (mie asa mi se par, desi ele pretind ca nu sunt!) numai ca sa-si imbunatateasca aparenta. Hm..Eu cred ca frumusetea vine din expresia ochilor si din ceea ce degaja fiinta omeneasca Frumusetea trebuie intretinuta, si la barbati si la femei, cred eu, prin cosmetica sufletului...      

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Nu pot să rămân indiferentă la desenul Adei. E atât de sugestiv! :)

[Corina Militaru]

Mi-a plăcut că ai ales să fugi :) Dileme oricum avem... Muulte! Extraordinar de sugestiv desenul :)

M-am delectat! 

[Veronica Pavel Lerner]

Multumesc mult, Corina!

Corina Militaru a spus :

Mi-a plăcut că ai ales să fugi :) Dileme oricum avem... Muulte! Extraordinar de sugestiv desenul :)

M-am delectat! 

[adelaida mateescu]

Te inteleg. Nici eu nu am gauri in urechi. Intai i-a fost mila mamei, apoi frica mie. 

[Veronica Pavel Lerner]

Merci, Ada, ma bucur de vizita, merciu!

Uite ce frumos ne sade impreuna, tu cu desenul, eu cu textul! 

 
adelaida mateescu a spus :

Te inteleg. Nici eu nu am gauri in urechi. Intai i-a fost mila mamei, apoi frica mie. 

[giurgiu maria]

Am lecturat cu plăcere, am zâmbit  și m-am înduioșat. Mi-a plăcut mult lectura! Prețuire!

[Veronica Pavel Lerner]

Multumesc, imi pare bine ca ti-a placut!  

giurgiu maria a spus :

Am lecturat cu plăcere, am zâmbit  și m-am înduioșat. Mi-a plăcut mult lectura! Prețuire!