Diftongul unui trubadur

[Pop Dorina]

Diftongul unui trubadur

 

Cinci șezlonguri râd spre soare

Lângă lacul încintat.

Săltăreț, pe mal apare

Un broscoi emancipat:

 

– Ce-i cu liniștea-asta, frate,

Eu cu cine stau la sfat?

Trei rățuște, cam uzate,

Îl privesc pe îngâmfat.

 

– Noi ți-am ține companie,

Dacă vii, acum, pe lac.

El, transformat în pâlnie,

A sărit fără colac.

 

Rățuștele-l-nconjoară.

Timidul se dă la fund,

Unde află o comoară

Ascunsă bine în prund.

 

Cercetează și decide

S-o scoată acum pe mal,

Dar rățuștele acide

Îl transformă în hamal.

 

Ce s-a întâmplat cu ele

Vă explic încetișor –

Doar au vrut ca să-l înșele

Pe zglobiul crăișor.

 

Uită dânsul de comoară

Și le cară, rând pe rând,

În spinarea-i rotunjoară

Vorbindu-le rar și blând:

 

– Dacă sunteți bolnăvioare

Pe nisipul cald vă pun.

Dar corul de... domnișoare

La altă caznă-l expun.

 

– Vrem acolo, pe șezlonguri,

Fiindcă este mai comod!

Obosit și plin de friguri

Se gândește la exod.

 

O rățușcă, mai șireată,

I se-aruncă-n spinare.

Broscoiul, ca la armată,

Brusc îi face-o scanare.

 

Simțindu-se în pericol

Fuge singură pe  mal.

– Vai, renunțați la protocol?!

Spune el cam lacrimal.

 

Prinde aripi ironia –

În priviri se-ascunde dur,

Dar răsare opinia

Că broscoiu-i trubadur.

 

Tăcerea fuge în pripă

La umbra de sub șezlong,

Apoi macină o clipă

Ascunsă într-un diftong.

 

[Elena Mititelu]

Frumoasă întâmplare ați expus!

Felicitări!!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc pentru lectură și apreciere, doamnă Elena.

[Vasilisia Lazăr]

Ruperi de ritm. Muuuuuuulte! :(