Dezamăgiri

[Nuța Istrate Gangan]

Inevitabil, oamenii te dezamăgesc.
Şi cât de mult ai încerca şi tu îi dezamăgeşti pe ei.
Nu ştiu, nu e vorba de schimbarea standardului, de încălcarea promisiunilor sau de faptul că investim suflet acolo unde nu trebuie.
Pur şi simplu aşteptăm prea mult, sau aşteptăm altceva. ALTCEVA ce?
Când intri într-o relaţie, nu contează de care, intri cu respect, iubire, sinceritate, cu capul sus şi cu inima plină de speranţă pentru că aşa sunt începuturile.
Pline de speranţă.
După aceea, pe parcurs ceva se rupe, se frânge, se pierde pe drum. Este inevitabil.Ne schimbăm, împrejurările se schimbă, suntem afectaţi...
Oamenii din viaţa noastră şi ei trec prin ale lor...
De cele mai multe ori este nevoie doar de un gest, un fapt, o simplă întâmplare că totul să fie pus sub semnul incertitudinii.
Şi de acolo până la frântură reală şi până la dezamăgire nu mai este decât un pas.
Ştii... când o piatră îţi sare în parbriz în vreme ce conduci ca nebunul cu o sută pe oră? Îţi face o gaură mică înconjurată de un păienjeniş de fisuri fine.
E de-ajuns un hop sau o curbă mai forţată şi întreaga şandrama se duce naibii.

Aşa e şi cu relaţiile.

Încerci să le însăilezi dar aţa albă se vede de departe. Încerci să mai repari pe ici pe colo, să peticeşti, să cauterizezi.
Dar de cele mai multe ori nu funcţionează. Şi atunci cel mai cinstit este că fiecare să îşi ia jucăriile şi să se joace în propria-i lădiţa cu nisip.
Suntem dezamăgiţi şi dezamăgim. E firesc, e uman şi este inevitabil.
Şi este dureros...
Poate am fost dezamăgită în viaţă. Cu siguranţă am dezamăgit. Cu siguranţă am contribuit şi eu la baza nefericirii cuiva.
Cu sau fără voie. Oamenii se dezamăgesc între ei, aşa cum se iubesc, aşa cum se mint şi aşa cum îşi încalcă jurămintele şi promisiunile.
Dezamăgirea e ca o stare de veghe, veşnică stare de veghe la căpătâiul unei relaţii şubrede.
Şi totuşi unii rezistă eroic în relaţii pline de îndoială. Nu numai că întreţin arderea dar şi hrănesc bestia.Şi ŞTIU exact că sfârşitul este inevitabil, că vasul o dată spart nu mai ţine apa cum o ţinea odată.
Dezamăgirea unui partner de afaceri îţi ştirbeşte încrederea în tine ca specialist, îţi afectează relaţiile profesionale cu ceilalţi pentru că exact ca în orice altă relaţie, fiecare este îndreptăţit să speculeze şi să plaseze adevărul undeva la mijloc.
Dezamăgirea în iubire îţi cam taie cheful de iubit. Cel puţin pentru o vreme, până când altcineva realizează că fructul rămas necules poate fi îngrijit, ocrotit şi gustat din nou... iar şi iar...
Dezamăgirea unui prieten e ca şi atunci când cobori nepăsător scările şi una lipseşte.

Şi pasul tău e deja în aer. Pentru o secundă ţi se tăie respiraţia. Căzutul în gol pentru o clipă lungă devine realitate.

Dacă eşti norocos pasul tău găseşte treapta următoare şi palma ta agaţă balustrada.

Dacă nu...

[Sofia Sincă]

Aşa cum ai spus şi dezamăgirea face parte din noi... Important este să ştim, să putem s-o ocolim. Dezamăgirea poate duce la deprimism, la inutilitatea sufletului, mai ales atunci când ai fost dezamăgit şi nici măcar nu cunoşti motivul. După mine el este unul simplu: felul de a fi al fiecăruia. Întâlneşti persoana nepotrivită şi dezamăgirea pândeşte, există mereu şi e reciprocă. Viaţa ca o loterie! (o nouă temă?)

Foarte interesant textul tău, meditativ. Am citit cu plăcere, Sofy!

[Nuța Istrate Gangan]

Imteresanta "Viata ca o loterie":)

Am inceput sa scriu texte de acest gen cu foate multa vreme in urma. Tot ce scriu este trait, experimentat...sau, uneori "trecut pe langa":)
Raman dezamagita de multe ori. Dar si din vina mea. Am prea multa incredere in oameni si sunt prea "amabila":)

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc, Iris:)

iris marinov a spus :

Toţi cei care au trăit dezamăgirea, surprinsă aici in toate ipostazele, pot înţelege această superbă meditaţie.....dacă eşti norocos te mai agăţi de balustradă, daca nu....o iei de la capăt.
Cu admiraţie şi prietenie!

[Vasilisia Lazăr]

Oamenii se întâlnesc şi se cunosc. Apoi se despart. Se despart pentru că au făcut imprudența de a se cunoaşte. :) Se despart, dar nu se uită... Simt că au trecut un prag dincolo de care mai există doar amintiri. Vine o vreme când îţi dai seama că nu mai merită să continui un vis, că toate acţiunile tale nu mai au nicio finalitate şi te întrebi unde ai greşit şi dacă cel care a greşit eşti tu sau poate doar obiectul visului tău. Sau poate a fost doar  "ghinion de neşansă"...

Există însă unele lucruri frumoase care păstrează mai multă strălucire atunci când rămân imperfecte. Uneori am vrea că memoria noastră să arate că o tabula rasa, însă e amăgire şi asta. Un pustiu nu e niciodată gol. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital. :)

[Gabriela Grădinariu]

   Reflexii  literare pe stampa vieții . Esti măiastră în așa ceva!

[Nuța Istrate Gangan]

Atata vreme cat lucrurile urate nu le eclipseaza pe cele frumoase...:)

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Oamenii se întâlnesc şi se cunosc. Apoi se despart. Se despart pentru că au făcut imprudența de a se cunoaşte. :) Se despart, dar nu se uită... Simt că au trecut un prag dincolo de care mai există doar amintiri. Vine o vreme când îţi dai seama că nu mai merită să continui un vis, că toate acţiunile tale nu mai au nicio finalitate şi te întrebi unde ai greşit şi dacă cel care a greşit eşti tu sau poate doar obiectul visului tău. Sau poate a fost doar  "ghinion de neşansă"...

Există însă unele lucruri frumoase care păstrează mai multă strălucire atunci când rămân imperfecte. Uneori am vrea că memoria noastră să arate că o tabula rasa, însă e amăgire şi asta. Un pustiu nu e niciodată gol. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital. :)

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc, Gabi:)

Gabriela Grădinariu a spus :

   Reflexii  literare pe stampa vieții . Esti măiastră în așa ceva!

[gina zaharia]

Dezamăgire care nu dezamăgește:)

Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Textul acesta (care abordează o realitate) ar fi putut deveni literatură dacă ai fi avut mai multe fraze de acest fel: Dezamăgirea unui prieten e ca şi atunci când cobori nepăsător scările şi una lipseşte.

Unora le place fragmentarismul (pagini de jurnal)...

da Coza

[Nuța Istrate Gangan]

DC, nu stiu unde pot fi incadrate aceste texte. Pot fi eseuri:) Pentru mine sunt fragmente din viata mea. Pareri personale despre ceea ce mi se intmpla. Am cateva zeci pe blogul meu. Nu prea le public in afara blogului. 

Ion Lazăr da Coza a spus :

Textul acesta (care abordează o realitate) ar fi putut deveni literatură dacă ai fi avut mai multe fraze de acest fel: Dezamăgirea unui prieten e ca şi atunci când cobori nepăsător scările şi una lipseşte.

Unora le place fragmentarismul (pagini de jurnal)...

da Coza

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc, G:)

gina zaharia a spus :

Dezamăgire care nu dezamăgește:)

Cu drag,