Ideal

[Exemplu de Titlu]

 

 

  Am zărit o stâncă  în depărtare şi am alergat spre ea cu paşii mei de animal sentimental. Dar stânca s-a îndepărtat! N-a mai rămas  decât umbra! Atunci am cerut timpului ca veşnicia să mă aştepte.

Şi m-a aşteptat.

Fără să stau pe gânduri am muşcat din stâncă, dar dinţii mei s-au risipit printre  pietre.

  Aşa, ştirb, am vrut să ştiu cum ar ar fi să fiu frumos şi curat. M-am aplecat asupra izvorului dar mi-am întors privirea de la el lăcrimând.

  Pe jumătate orb, nu m-am lăsat, am mai vrut să ştiu cum ar fi să luminez ca ziua. Mi-am îndreptat privirea către soare, dar  el a fugit  de mine, ascunzându-se   într-un nor.

 Mi-am zis, n-ar strica să măsor infinitul. Am atins marea cu tălpile mele de animal sentimental, dar o lipitoare m-a umplut de sânge.

  Ruşinat, mi-a venit cheful să rătăcesc fără ţintă.Am ciulit urechile să vânez zborul unui pescăruş, dar un val m-a izbit şi am căzut grămadă în nisip.

  Apoi, am strigat cu  gura plină “Ce-ar fi  să fiu Dumnezeu”? Din bucăţi de ţarină uscată, mi-am clădit un castel pe gustul meu dar am căscat de somn şi castelul s-a năruit peste mine.

 Într-un final, sătul şi plin de resturi,m-am gândit că ar fi plăcut să-mi fie dor.O flacără mi-a ars inima, dar până să-i simt căldura, s-a stins printre peroanele minţii. 

 Resemnat , am ridicat miinile să ating cerul şi minunăţiile lui.

    Tot măsurând  pulberea ce mi se scurgea printre degete, am devenit dintr-un animal sentimental o clepsidră neîntoarsă!

 

[Corina Militaru]

Inedit si frumos construit textul. Mi-a placut ideea.

Cu drag,

[Sofia Sincă]

Toate simţirile au dovedit omul din tine... doar omul, cu sensibilităţile şi trăiri sale receptive la spaţiu şi timp, omul care-şi încearcă puterile-i limitate. Desigur trebuie să încerci pentru a-ţi conştientiza forţele.

Interesant textul, aşezat între poezie şi proză. Şi totuşi nu înţeleg rostul semnului exclamării de la titlu... să însemne: Atenţie, deal?

cum ar ar fi să fiu - ai un ar în plus.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

- Ce-i cu titlul ăsta: !deal ??? Nu suntem totuși în Spania & comp ca să așezăm semnul exclamării și/sau al întrebării în fața propoziției! Hai să căutăm originalitatea altcumva/altundeva;

- umbra!.Atunci > umbra! Atunci 1) După semnul întrebării și al exclamării nu se pune punct. 2) Între propoziții se pune întotdeauna blanc (adică pauză!);

- să mă aştepte…. Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…) nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!) dar pot fi precedate de astfel de semne (!...). False puncte de suspensie se întâlnesc în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Acesta e un răspuns-tip pe care îl vor primi toţi cei ce fac această greşeală!...)

-  Fără să stau pe gânduri am muşcat din stâncă, Păi nu spuseși oleacă mai înainte că:  Dar stânca s-a îndepărtat! N-a mai rămas din ea decât umbra!?

- Apoi, am strigat cu  gura plină “Ce-ar fi  să fiu Dumnezeu”? > Apoi am strigat cu gura plină: „Ce-ar fi să fiu Dumnezeu?” Descoperă cele șase greșeli.

- Virgulele (uneori și punctele), fie le sufoci (plin de resturi,m-am gândit), ori le lași, fără milă, „în aer” (Resemnat , am ridicat) ori le pui corect (printre degete, am devenit). Hotărăște-te! 

- miinile > mâinile 

- etc.

Pentru noi, autorii, un text e copilul nostru. De ce să-l trimitem în lume jegos, cu muci atârnându-i... chiar dacă e frumos.

Textul tău e frumos dar...

Cu stimă,

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

   Cata metafora in textu tau, atata adevar. Cand epuizam toate incercarile devenim clepsidre neintoarse. O placere!