Cuvinte comentate: Fericirea

[spiridon râmniceanu]

                 

 

 Acest text va fi șters! Locul lui e la Grupul FILOSOFIE, MAXIME, CUGETĂRI...https://insemneculturale.ning.com/group/maxime-cugetari-aforisme-pr...

„Toţi oamenii caută să fie fericiţi… Acesta-i motivul tuturor acţiunilor tuturor oamenilor” spune Pascal şi reprezintă, după mine, esenţa comentariului despre fericire. Mai adaug „Pentru a căuta o fericire imaginară ne pricinuim mii de rele adevărate” (Rousseau).

Faţetele fericirii arătate mai sus sunt legate de relaţiile interumane, de felul în care ne poziţionăm faţă de cei din jurul nostru, faţă de  cei de la care aşteptăm sprijin spre ţelul idealist propus

Aceste fraze conţin ideile expuse în mai toate citatele strânse de Th. Simenschi în deja uzatul Dicţionar al înţelepciunii.

Dintre cele 94 de extrase înţelepte legate de tema noastră voi menţiona, aleatoriu, câteva:

„Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea” (Sophocles)

„Fericirea nu e statornică ci efemeră” (Euripide)

„Nu e fericit cine nu se crede fericit” (Syrus)

„Fericirea constă în închipuirea că o posedăm” (Oxientierna)

Ultimele citate aduc problematica în interiorul nostru, sugerându-ne ideea că stă în puterea noastră stăpânirea căilor spinoase care trebuie urmate spre atingerea fericirii dorite de întreaga umanitate.

Voi încerca să analizez tema din titlu din altă perspectivă, fără a considera că epuizez toate aspectele acestei abordări. Descompunând elementele componente ale fericirii se poate accepta ideea că aceasta se obţine la diferite niveluri ale fiinţei.

 Prima sursă de fericire este (poate fi) PLĂCEREA. Ea se manifestă la nivelul structurii fizice şi este suficientă multor indivizi, le asigură confortul maxim, corespunde aspiraţiilor şi dorinţelor limitate imaginate. Este evident că plăcerile se obţin din exersarea mirosului şi a gustului: mâncare, băutură, a sexului, a stării de bine pentru trup.

Al doilea nivel de percepere a fericirii poate fi ÎNCÂNTAREA.  Ea se adresează spiritului (Eu şi Supraeu) şi, indiferent de instrucţie, ajunge la această structură prin auz, văz. Se face trimitere la pictură, sculptură, muzică, artă în general, precum şi la peisaje, zgomote naturale liniştitoare, etc.

Plăcerea şi încântarea se pot combina, uneori, la toate nivelurile de percepere a informaţiei. (Ex: grătar cu mititei, bere şi manele.)

Mai greu este de demonstrat fericirea sufletească (a Sinelui) tradusă prin DĂRUIREA IUBIRII. (A nu se confunda dragostea trupească cu Iubirea Cristică; chiar dacă am fi tentaţi nu putem include aici iubirea-dragostea  patologică, necontrolată a doi parteneri ).

Iubirea despre care discutăm este cea dăruită Divinităţii şi întregii Creaţii Divine (Maica Tereza). Voi da un exemplu aflat la limita superioară a imaginaţiei mele. Este vorba de un ascet care caută şi găseşte căile de ascensiune sufletească, ajungând să vieţuiască întrupat sau în spirit (destrupare, dematerializare), trecând cu uşurinţă dintr-o stare în alta şi fiindu-i indiferentă starea în care se află; pentru el vieţuirea nu are însemnătatea comună, fiind la fel de fericit în ambele. Am dat acest exemplu deoarece noi TOŢI va trebui să ajungem acolo, numai astfel ne putem reintegra în Sânurile Divine, de acolo de unde am venit ca Monade: astfel vom putea dărui iubirea noastră Creatorului.

Spiridon Râmniceanu 6.02.2015

[Sofia Sincă]

Din punctul meu de vedere fericirea are tot atâtea definiții câți muritori suntem pe pământ. Fiecare individ are relația sa cu fericirea și pentru fiecare însemnătatea este alta. Nu există o regulă. Nici chiar în citatele pe care le-ați redat aici nu este la fel. Uneori fericire înseamnă lucruri simple: parfumul unei flori, gânguritul unui copilaș, sau creștetul pe care depui un sărut. O rază de soare, o pală de vânt când ți-e cald și multe altele. Alteori este abstractă - nu există.

Prin urmare nu există definiție despre fericire, ci doar păreri.

Ultimile fraze ale dvs. se referă la credința în divin. Și aici este relativă chestiunea, deoarece sunt atâția atei. Și ce, credeți că ei nu au partea lor de fericire?...

Mă rog, este un punct de vedere...

Am citit cu interes,

Sofy

[spiridon râmniceanu]

Deoarece niciun muritor nu deţine adevărulabsolut şi textul meu este un adevăr relativ, părere personală, o propunere pentru discuţii.
Mulţumesc D.na Sofia pentru lectură şi comentariu!

[Gabriela Grădinariu]

Acord total! Iubirea este dimensiunea definitorie pentru natura umana, cea care intermediază legatura cu Absolutul, o  treaptă pe care dacă nu ai ajuns nu înseamnă că nu ești fericit. Ba da, dar altfel. Apreciere, domnule Râmniceanu!

[spiridon râmniceanu]

# D.na G.Gabriela, vă mulţumesc pentru lectură şi comentariu!

[Corina Militaru]

O temă generoasă. :) Fericirea aș spune eu, este acea stare de armonie între minte, trup și suflet. Cum o putem obține? Echilibrând spițele roții. Excesul de atenție acordat uneia în detrimentul alteia împiedică învârtirea roții. Deci, ar fi bine să ne îngrijim și de nevoile minții, și de nevoile trupului, și de nevoile sufletului. Iubirea, sunt de acord, este singurul canal de legătură cu Divinitatea, dar cum ajungi să fii iubire? Acest sentiment nu poate fi confecționat după anumite reguli, ci el ori izvorăște dinăuntru, ori nu. Aici mă întorc la acea stare de armonie, legată strâns(cred eu) de iubirea autentică. 

Sunt doar câteva păreri. :) Mi-a făcut plăcere lectura.

[Ion Lazăr da Coza]

Acest text va fi șters! Locul lui e la Grupul FILOSOFIE, MAXIME, CUGETĂRI...http://insemneculturale.ning.com/group/maxime-cugetari-aforisme-pro...

Administrația,