Amneris deschise ochii şi fixă tavanul aşa cum obişnuia în ultima vreme, de când nu mai putea să-şi întoarcă nici capul într-o parte sau alta. Se gândea fără nici o bucurie la noua tentativă eşuată a morţii, care pierduse încă o luptă în confruntarea cu ea. Nu se mai simţea învingătoare şi nu ştia cum să influenţeze destinul care se tot încăpăţâna să-i prelungească agonia! Nu se rugase niciodata şi nu credea în viaţa de apoi. Dar dorea cu ardoare să se odihnească! Să se termine odată coşmarul acela! Acum nu mai voia să lupte şi o apucă disperarea când se trezea la viaţă, dintr-o altă criză. De ce nu o lăsau să moară? Îi era o frică cumplită de moarte dar se temea şi mai mult de atacurile ei repetate, de tot chinul acela inimaginabil, când aerul nu mai intra în plămâni, de senzaţia aceea înspăimântătoare de sufocare. Era descurajată, obosită, tristă de moarte şi...singură... Nu mai avea forţă şi voinţă să trăiască, nu mai voia să pedepsească pe nimeni pentru nenorocirea ei, nu o mai emoţionau nici iubirea şi devotamentul Ambrei, nici naivitatea dulce a Carlei, nici vizitele din ce în ce mai rare ale lui Amedeo, din cauza stării lui deplorabile de sănătate. Constata cu indiferenţă toate aceste manifestări înduioşătoare ale celor dragi, preţuia atât cât mai putea strădaniile lor, dar nu-i mai trebuiau.
  Din ochii albaştri şi tulburaţi de suferinţă începură să curgă lacrimi reci ca gheaţa, pe obrajii la fel de reci şi palizi. Ascultă o clipă agonia celor ce, la fel ca şi ea, aşteptau să intre într-o altă lume, mai întunecată şi mai rece ca moartea, însăşi. În clipa aceea, în mintea ei pustie poposi un gând care începu să crească cu o viteză uluitoare, copleşind-o cu intensitatea şi greutatea lui. Trupul îi fu străbătut din creştet până-n tălpi de un fior îngrozitor de rece şi un cutremur adânc îi zgudui sufletul. Auzi limpede zăngănitul lanţurilor grele ale bolii ce cădeau urlând ca nişte lupi flamanzi cărora li se fura prada de sub ochi. O decizie implacabilă acoperi cu aripa ei neagră tot cerul însângerat al vieţii , lăsându-i deodată spiritul liber. Tremură tot mai tare, inima stătea să-i spargă pieptul, stropi de sudoare îi încununau fruntea ca nişte spini de gheaţă. Era teama ce se topea asemeni unui iceberg planetar, lăsând loc resemnării şi unei linişti de sfârşit de lume. Trăia toate acele senzaţii, curioasă, din ce în ce mai entuziasmată şi mai ales...eliberată. Acum ştia exact ce are de făcut!
  Nerăbdarea luă locul acelui tumult mut, iar ochii se rostogoleau tot mai insistenţi către uşa pe care nu mai intra odată, Ambra! Clipele i se păreau zile şi iritarea puse stăpânire pe ea. Închise ochii chemând somnul în ajutor, dar acesta nu venea. Soneria pe care o avea la îndemână pentru a chema ajutor, zăcea aruncată la picioarele patului, uitată acolo după spaima şi agitaţia reanimării. Îşi impuse să se liniştească, să aştepte cu răbdare întoarcerea surorii care ieşise doar la o ţigară. Cât putea să dureze? Între timp, începu să-şi formuleze în minte discursul ce voia să-l prezinte familiei şi notarului pe care trebuia să-i convoace urgent. Era conştientă de opoziţia pe care o va întâmpina când le va comunica hotărârea sa, dar nimeni şi nimic nu o va face să dea înapoi. Ştia ea cum să-i reducă pe toţi la tăcere! Zâmbi orgolioasă de tăria de caracter pe care o avusese dintotdeauna şi care îi adusese în viaţă victorii nenumărate. Se felicită pentru simţul practic de care dăduse dovadă când îşi întocmise testamentul când încă era în posesia abilităţilor psihice şi fizice şi îşi pusese în ordine toate chestiunile legate de viaţă şi avere. Era recunoscătoare destinului, totuşi, că îi lăsase intactă mintea şi fermitatea caracterului, putând astfel să decidă pentru viaţa ei, până în ultimul ceas. Nu avea nici cel mai mic dubiu că va avea ultimul cuvânt şi de data asta. Legănată de gândurile ce-i mângâiau conştiinţa, Amneris adormi surâzând, aşa cum demult nu se mai întâmplase.
  Visul ce parcă aştepta în umbră prilejul oportun, îi luă mintea în posesie şi se văzu deodată urcând dealul abrupt, cu găleata plină de o apă limpede şi rece scoasă din fântâna din fundul văii, din satul în care trăiau cândva bunicii ei, pe care îl coborâse şi-l urcase în copilărie ca pe o dulce condamnare. Şi de două-trei ori pe zi, ea şi mai toţi copiii din sat ce îşi petreceau vacanţele acolo, aveau sarcina de a căra apă de la fântâna din vale. În visul ei, Amneris zbura asemeni unei păsări libere şi fericite, ducându-şi minunata povară cristalină ca pe o ofrandă a unei copilării îndepărtate. Ajunsă pe culmea dealului înverzit, poposi o clipă pe pajiştea presărată cu flori albe şi violet, lăsând găleata alături, ascultând fascinată clipocitul apei ce dansa cu străluciri zglobii. Închise ochii şi respiră cu nesaţ parfumul naturii, umplându-şi plămânii însetaţi. Un fâlfăit de aripi o smulse din beatitudinea relaxării şi ochii întâlniră umbra neagră şi imensă a unei făpturi nepământeşti ce o devora din priviri cocoţată pe crengile salcâmului sub care stătea. Strivită sub greutatea acelor ochi, Amneris încerca să se ridice şi să fugă, dar puterile o părăsiseră şi corpul nu dădea semne de viaţă. Bolborosind îngrozită cuvinte neînţelese, începu să se târască asemeni unei reptile şi numai spaima aceea infernală stoarse corpului inert ultimele picături de energie. Târându-se pe cărarea ce o ducea către lume, reuşi să ajungă la aleea umbrită de migdali şi cireşi, ce formau o boltă înflorită pe sub care treceau toţi cei ce mergeau la fântână, dar în loc de flori şi frunze, copacii erau acum plini de ciori negre agresive, ce ţipau ameninţător săltând dintr-o creangă în alta. Un bătrân zdrenţăros pe care îl recunoştea vag, o privea rânjind sinistru din umbra animată de duhuri înaripate. Cu ultimele puteri, Amneris se ridică şi clătinându-se slăbită şi ameţită, apucă o altă cărare mai lungă dar lipsită de ameninţarea hidoaselor făpturi. Epuizată, ajunse la porţile satului şi se apucă să lovească cu disperare lacătul greu ce nu se clintea.
  -Trezeşte-te dragă! auzi o voce caldă şi familiară ce o readuse la realitatea mai cruntă decât cea a visului. Deschise ochii tulburaţi încă de spaimă şi privirea poposi lung pe chipul blând şi drag ce îi surâdea. Prin semnalul obişnuit al mâinii, ceru tăbliţa şi markerul. Ambra înţelese şi o ajută să scrie, dar nu reuşea să înţeleagă semnificaţia cuvintelor ce se lăbărţau fără ruşine pe albul imaculat. Stupoarea şi oroarea creştea odată cu cantitatea de cuvinte risipite incoerent pe care refuză se le reunească în propoziţii. Clatină capul înspăimântată şi începu să tragă de tăbliţa maltratată cu atâta cruzime de degetele neînduplecate. Dar îi fu imposibil. Mâinile surorii căpătaseră o forţă inexplicabilă şi reţinea cu disperare tăbliţa strigandu-şi vointa în cuvinte mute şi deformate.
  -Ai înebunit? exclamă terorizată Ambra. Cum poţi să-mi ceri aşa ceva? Vrei să mă aduci la disperare? Ei bine, ai reuşit! Eu plec, nu pot suporta asta!... Tăbliţa căzu cu zgomot surd pe pardoseală, dar mâna ei fu prinsă într-un cleşte. Ochii surorii urlau, implorau, plângeau... Groaza şi disperarea din ei o ţintui lângă ea şi o siliră să îi asculte. Ambra înţelese că de data asta nu avea scăpare şi va trebui să rămână acolo, să suporte chinul şi condamnarea acelei voinţe implacabile.
  -Amneris, tu eşti medic! Ştii bine că ceea ce îmi ceri e de domeniul fantasticului! Te rog, fii raţională! Acum eşti confuză, speriată! O să stai în spital o vreme, o să faci terapia asta respiratorie şi te vei simţi din nou mai bine! Cum poţi să-mi ceri să îţi semnez eu condamnarea la moarte?! Auzi la ea: eutanasie!!!

Vizualizări: 53

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Atâta durere! Înțeleg de ce Amneris preferă să plece... 

Frumos scris!

Descrierea în amănunt a suferinței produsă de boală, apropierea morții sau dorința bolnavului de a se apropia, de a se elibera. Și totuși teama de necunoscut, teama de clipa cea din urmă, există. Ai descris bine, frumos, dar în primul paragraf se repetă cam mult viață, moarte, și devine puțin patetic.

Suoneria, - soneria (influența limbii italiene se cunoaște)

păsărele, floricele - nu-și au loc diminutivele. Aici este tratată o problemă prea serioasă, nu-i loc pentru ele.

sub care stătea copila - copila este de prisos. Se înțelege că este vorba despre ea.

Și, după mine, eutanasie, nu trebuie neapărat cu majuscule. Eu am înțeles până a citit cuvântul unde merge gândul lui Amneris. Nu cred că trebuie să atragem atenția asupra vreunui cuvânt, dimpotrivă, să lăsăm ceva mister.

Dar am citit cu plăcere,

Sofy

Multumesc d-na Sofy! Am corectat.

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec de lebădă neagră a utilizatorului chindea maria elena
cu 28 minute în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 46 minute în urmă
Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 9 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 9 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 9 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 10 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 10 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 10 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 12 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 15 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 16 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 16 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 17 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor