Cap. 30 Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

                                                 30. Cum se nasc copiii !

               Iubirea, pacea şi armonia atinseră apogeul pe Insula Magică a Fericirii şi ca un cadou sfânt, Prinţesele Cristalina şi Cleştarina au adus luminii, pe cei ce în scurt timp vor fi alţi protagonişti de bază ce cu iubirea lor vor transmite universului şi în special planetei Pământ de care ne vom ocupa în mod deosebit, toată iubirea şi sentimentele de înaltă vibraţie, întru perfecta funcţionare şi echilibru ale acesteia.
             Asistate în cele mai desăvârşite condiţii, prinţesele născură fără probleme şi complicaţii într-un extaz divin, durerile naşterii cunoscute pe Pământ aici nu există. Din momentul în care copiii îşi anunţară mamele că sunt pe punctul de a experimenta viaţa, acestea au chemat-o pe specialista noastră Lady Măseluţă care în cel mai scurt timp şi cu cea mai mare pricepere i-a ajutat pe cei care se vor numi Prinţul Pitufinc al Prinţesei Cristalina şi Prinţesa Pitufinca, a Cleştarinei să apară pe meleagurile insulei. Se născuseră ambii în zodia Berbecului, întru bucuria sultanului Sweet Aladin şi a Principelui Încruntat, fericiţi peste măsură, având un respect deosebit naşei lor şi anume Reginei Camysis Berbecolina, care se prezentă pe neaşteptate plină de daruri şi virtuţi pentru aceşti doi copii mult aşteptaţi şi iubiţi.

           Chefurile şi sărbătorile se ţinură în lanţ până după botezul celor doi, Magul Ţânţărin şi Lady Orhydelia precum toţi membrii consiliului de administraţie, nu pridideau cu daruri, elogii şi laude la adresa mamelor şi taţilor acestora, toată atenţia şi dragostea tuturora în aceste clipe era concentrată asupra celor doi micuţi, vlăstarele noii generaţii şi în acelaşi timp, copiii de cristal ce vor ridica vibraţia planetei Pământ cu iubirea lor.
           Înainte de a ne ocupa cu creşterea şi educaţia acestor două odrasle să înţelegem puţin de unde vin copiii, apogeul magiei şi miracolul universului. Vă amintiţi bine primele capitole unde am dezbătut împreună marele secret al creaţiei, deci să vedem puţin mai pe larg, cum se desfăşoară cu adevărat lucrurile.
          Iubirea, fiind cel mai elevat sentiment care este mai presus de sentimentele de iubire-frică, cunoscute pe pământ, este direct responsabilă de creaţia întregului univers şi de funcţionarea sa. După cum am spus pe Insula Magică a Fericirii, datoria de bază a fiecărui membru în fiecare moment, este de a aduce un strop de fericire aproapelui său. Nimeni nu se gândeşte la el personal ci la colectivitate şi puterea lor de a materializa orice, este la nivelele cele mai înalte, toate acestea făcându-se prin imaginaţia lor conştientă. Aceste lucruri, pe Pământ funcţionează la fel doar că au nevoie de timp, deoarece un pământean nu poate condensa atâta iubire şi credinţă dintr-odată şi de aceea are nevoie să o acumuleze într-o perioadă mai îndelungată, depinde de ceea ce vrea să creeze. Există lucruri care par simple la prima vedere şi apoi le complicăm cu dorinţele noastre egoiste, astfel se materializează greşit sau se abandonează. Conştiinţa colectivă a planetei a format multe crezuri şi dogme care împiedică creaţia să lucreze prin pământeni cu toată forţa ei, dar încet, încet, acestea se vor abandona şi omului i se vor deschide noi capacităţi de înţelegere. Aşadar, viteza cu care se vor materializa lucrurile va creşte substanţial. Un exemplu bun ar fi tehnologia care s-a dezvoltat pe planeta Pământ doar în ultimii o sută şi ceva de ani şi viteza cu care se continuă în zilele noastre. Doar un orb sau cine nu doreşte să vadă nu poate vedea rapiditatea schimbărilor şi dezvoltării acestei planete.
            Copiii, pe Insula Magică sunt suflete noi, născute prin puterea creaţiei şi a adevăratei magii care la rândul lor vor avea mii de încarnări întru desăvârşire şi perfecţionare. Prinţul Pitufinc şi Prinţesa Pitufinca, sunt materializarea visului Prinţeselor Cristalina şi Cleştarina, precum a sultanului şi principelui încruntat, bineînţeles o mare contribuţie în acest caz, având-o Magul Ţânţărin.
            Nasterea unui nou suflet, este opera cea mai desăvârşită a creaţiei. Pe Pământ se face inconştient în schimb aici, la modul cel mai conştient şi responsabil. Pământenii au deja credinţa că după o bună partidă de sex, şansele sunt foarte mari ca după nouă luni să aibă un copil şi nu-şi dau seama că sunt stăpânitorii măiestriei în magie, adică Dumnezei creatori în devenire.

           Pe Insula Magică, ambii părinţi sunt direcţi responsabili de micul suflet ce le-a fost dăruit ca fruct al iubirii lor. Aceaştia, vizualizează conştient caracteristicile şi aptitudinile copilului, forma fizică, intelectul, până şi culoarea ochilor. Mereu se consultă în prealabil între ei, asfel prin iubirea şi credinţa lor se materializează un nou suflet pur, o altă oglindă a Supermului. Pe Pământ, mamele se gândesc la înfăţişarea copilului în funcţie de aspectul tatălui şi taţii invers. În loc să discute acest fenomen, mulţi părinţi, o fac la modul inconştient sau nu se gândesc deloc şi atunci copiii pot să semene foarte puţin cu ei sau aproape deloc.
Părinţii sunt modelul viitorului copil. Prin falsa credinţă că un copil trebuie să semene neapărat cu mama şi tata şi să mai împrumute ceva şi de la bunici, face să se formeze întocmai. Este rezultatul inconştient al dorinţelor părinţilor! O mamă care îşi iubeşte peste măsură soţul, va da naştere întotdeauna unui copil care seamănă foarte mult cu acesta. Soţul care-şi iubeşte foarte mult soţia şi dorindu-şi un băiat, acesta se naşte semănând foarte mult mamei. După înfăţişarea unui copil poţi să-ţi dai seama care pe cine iubeşte mai mult într-o relaţie. Pe Insula Magică, atributele nou-născutului sunt alese cu grijă de ambii părinţi, împreună. Cei doi se conectează mereu pe aceeaşi undă vibratorie vizualizând cu multă, multă iubire, forma şi însuşirile pe care şi le doresc cu adevărat la modul cel mai atent pentru fiul sau fiica lor. Nimic nu se face la voia întâmplării ca pe pământ, unde oamenii de obicei spun, fie ce-o fi, cum o fi, sănătos să fie. Pentru ei este mai bine aşa din moment ce nu sunt fiinţe atât de evoluate şi ar putea greşi din cauza dorinţelor egoiste.
          Vă daţi seama de ce se nasc atâţia ,,monştri” pe planeta pământ, de ce se zămislesc oameni fără suflet, egoişti, răi şi negativi în general. Chiar şi aceştia au un rol bine stabilit în mecanismul universului iar după o mulţime de reîncarnări, pe treptele evoluţiei, revin luminii. În fond, toţi suntem fii aceleaşi esenţe divine şi mai devreme sau mai târziu vom conştientiza acest lucru.
           Acum că aţi înţeles cu toţii magia creaţiei, să revenim la micuţii noştri, Pitufinc şi Pitufinca. Aceştia se născuseră având ochii prinţeselor, adică albaştri-violeţi, în schimb părul prinţului ieşise auriu şi buclat precum al mamei şi al micii prinţese, negru ca abanosul ca şi al tatălui său, dar cu strălucirea unei perle.
          Puţin înainte de a se naşte aceştia, Regina Camysis Berbecolina le-a materializat steluţele proprii de ghidaj şi izvoare de energie în constelaţia Berbecului şi le-a dat numele lor. Fiecare fiinţă care se naşte pentru bună ei funcţionare şi alimentarea cu energia vitală necesară sau prana, pranaya cum spun pământenii, are o steluţă.
          Alimentarea se face inconştient pe Pământ dar pe Insula Magică, fiecare îşi cunoaşte steaua şi este responsabil de toate schimbările acesteia, care la început apare doar ca o firavă luminiţă şi pe parcurs, depinzând de evoluţia fiinţei, creşte în dimensiuni. Cu cât sufletul are mai multă nevoie de energie, cu atât astrul său creşte în dimensiuni şi intensitate. De fapt acolo se găseşte şi memoria fiinţei, protejată fiind şi schimbul de energie se face reciproc. Lumina proprii steluţe, este aceiaşi lumină care ne veghează şi ne umple de pace, după ce se traversează tunelul de la capătul fiecărei vieţi pământene. Steluţa funcţionează cum ar funcţiona un arbore pe pământ care prin frunzele sale produce oxigen consumând dioxid de carbon pe timpul zilei şi procesul inversat pe timpul nopţii doar că steluţa fiecăruia se hrăneşte cu puţină energie transmisă şi o retransmite multiplicat. Deci, sunt generatoare personale care cresc odată cu elevarea noastră spirituală şi se sting atunci când sufletul decide să se dizolve în spirit şi apoi în divinitate, luând totodată cu el toată energia astrului care apoi se transformă într-un uriaş meteorit şi mai devreme sau mai târziu este înfiat de o galaxie, sistem solar sau planetă, continuând să graviteze în jurul acesteia. A doua posibilitate apare când fiinţa în cauză decide să-şi pastreze individualitatea şi să creeze în continuare propriul său univers. Atunci, steaua sa, se transformă într-o supernovă. Fiecare supernovă dă naştere unor sisteme solare sau chiar galaxii, unde spiritul celui care o posedă dă viaţă şi se multiplică fragmentându-se la nesfârşit. Adica, fiecare dintre gândurile sale, acolo se materializează într-o fiinţă ce reprezintă alt fractal al aceleiaşi oglinzi şi acea fiinţă la rândul ei, când ajunge să posede un grad de inteligentă şi elevare spirituală adecvată, va face la fel. Din aceste cauze, universul perceput de noi este interminabil şi infinit. Creaţia nu se opreşte niciodată ci continuă mereu fără a se putea opri vreodată. Marele big-bang a fost la fel, o supernovă comprimată într-un singur punct şi apoi explodând transformându-se în universul cel cunoaştem noi pământenii...
          Aceasta este reţeta universurilor. Este inteligentă divină mereu în acţiune, pusă în mişcare de lumina iubirii creatoare.
          O galaxie poate avea milioane şi milioane de planete, sisteme solare şi dimensiuni şi fiecare dintre acestea aparţin şi conţin acelşi spirit creator care a născut-o, a materializat-o, deci fiecare dintre noi avem propriul univers aflat pe o treaptă a evoluţiei şi la rândul nostru în noi se află spiritul primului creator care continuă să se manifeste prin noi.
         Acesta este adevăratul funcţionament al magiei, deci pământenii sunt cu toţii magi, care vor ajunge să stăpânească elementele creaţiei, devenind ei însuşi Dumnezei creatori, fii ai unicului şi a sursei luminii iubirii, într-un cuvânt Supremul Dumnezeu, cum îl cunosc majoritatea dintre pământeni.
          Cea mai bună reprezentare a universului ar fi o piramidă cu ochiul ce-l are în vârf adică spiritul, mentalul, dătătorul de viaţa creatorul fiecărei pietre care o compun şi care la rândul ei aceasta piatră va deveni într-o zi mentalul altei piramide creator al altui univers s.a.m.d...
Simbolul cu ochiul piramidei ce printre pământeni circulă atât de mult, nu are nimic de-a face cu adevărata magie a iubirii ci sunt doar şarlatani ascunşi în nişte secte secrete(loje masonice printre altele)foarte, foarte malefici, îndoctrinaţi la un înalt nivel, numindu-se iniţiaţi şi adepţi când de fapt sunt ignoranţi şi inconştienţi, ale diferitelor ştiinţe oculte, de care vom rezerva un fragment puţin mai încolo pentru a le revela.
          Deci, fiecare suflet, spirit îşi dezvoltă steluţa sa în funcţie de gradul său de elevare spirituală intelectuală şi morală într-un cuvânt evoluţie, astfel fiecare este propriul semănător şi culegător pe această stea care v-a deveni propriul său univers. Acest astru, ca să facem o comparaţie analogică este ca o grădină în care există doar un singur grădinar. Grădinarul are grijă de ceea ce seamănă, plantează şi construieşte. Are totală libertate să o transforme într-un Paradis sau să o lase în paragină şi la voia întâmplării devenind astfel un Iad. Eroii noştri, Prinţul Pitufinc şi Prinţesa Pitufinca, vor învăţa magia şi vor trece prin toate treptele evoluţiei pe Insula Magică, apoi pe Pământ şi alte dimensiuni, tocmai pentru a învăţa să-şi conducă propriul univers, devenind desăvârşiţi magi creatori şi în acelaşi timp unelte de bază ale divinului universal prin care acesta işi continuă opera...

[Sofia Sincă]

Nimic nu este nou pe pământ, ceea ce scrii tu aici Nik. Asemenea lecţii despre universialitate se găsesc foarte multe pe internet. Te-ai îndepărtat mult de ceea ce ai început, scrierile tale nu mai seamănă cu nimic, decât cu nişte lecţii despre cosmologie, magie şi spiritualitate. Ştiinţe oculte? Sunt adevărate prelegeri pe internet. Oricum, nu mai văd împreună aceste capitole cu cele de la început. Pe internet sunt multe bloguri despre magie, iar despre spiritualitate nici nu mai vorbesc. Este alegerea ta ce scrii, dar eu aceste capitole le văd dispersate, nişte eseuri simple.

asfel prin iubirea - astfel; oglindă a Supermului. - supremului; conţin acelşi spirit - acelaşi.

Am citit cu plăcere, Sofy.

[Nicolae Sărătean]

Cred că  ai dreptate Sofy... nu ştiu ce să spun, sunt convins că există mult material pe net... nu mă preocupă asta.  poate ar fi mai bine să mai scriu vreo două capitole  şi apoi  finalul, iar lecţiile de magie ce vor urma întru desăvârşirea celor doi micuţi să  le scot şi să le adun pentru alt fel de volum...  E clar că diferă, asta a fost intenţia mea... cu ajutorul glumelor din primele capitole, să deschid cititorul spre o capacitate de înţelegere mult mai mare...  Acest "eseu" este pregătitor, fără el nu s-ar pricepe mare lucru din  ce urmează... este ca o punte de legătură sau mă rog aşa văd eu... poate greşesc.  Părerea ta , contează foarte mult pentru mine şi-ţi mulţumesc din suflet pentru răbdarea  pe care ai demonstrat-o până acum!  Totuşi nu ar fi bine să continui deocamdată aşa cum e şi apoi să vedem dacă aceste capitole merită să fie incluse sau nu? Dilema e destul de mare şi pentru mine, să nu crezi...))

Cu drag şi prietenie,

[Sofia Sincă]

Nu ştiu ce să zic nici eu. Nu ştiu cum vei numi cartea, care va fi mesajul, că jumătate din ea este cu totul diferită, are altă formă, alt mesaj alt caracter, decât cealaltă jumătate. Doar tu ştii... poate e bine aşa cum vrei tu să formulezi. În definitiv autorul este responsabil pentru ceea ce scrie şi îşi asumă riscul de a fi plăcută sau nu scrierea. Poate cartea ta nu vrea să se înscrie în tipare... o fi vreo nouă formă, combinată.

Tu hotărăşti, Nik. Eu doar citesc şi îmi exprim părerea. Nu este bine nici să te iei după mine. Eu sunt o fiinţă foarte ordonată, clasică, făcută după un anume tipar. Tu eşti  mai rebel... În consecinţă hotărârea este doar a ta.

Să mai aşteptăm păreri.

Aceeaşi stimă, Sofy.

Nicolae Sărătean a spus :

Cred că  ai dreptate Sofy... nu ştiu ce să spun, sunt convins că există mult material pe net... nu mă preocupă asta.  poate ar fi mai bine să mai scriu vreo două capitole  şi apoi  finalul, iar lecţiile de magie ce vor urma întru desăvârşirea celor doi micuţi să  le scot şi să le adun pentru alt fel de volum...  E clar că diferă, asta a fost intenţia mea... cu ajutorul glumelor din primele capitole, să deschid cititorul spre o capacitate de înţelegere mult mai mare...  Acest "eseu" este pregătitor, fără el nu s-ar pricepe mare lucru din  ce urmează... este ca o punte de legătură sau mă rog aşa văd eu... poate greşesc.  Părerea ta , contează foarte mult pentru mine şi-ţi mulţumesc din suflet pentru răbdarea  pe care ai demonstrat-o până acum!  Totuşi nu ar fi bine să continui deocamdată aşa cum e şi apoi să vedem dacă aceste capitole merită să fie incluse sau nu? Dilema e destul de mare şi pentru mine, să nu crezi...))

Cu drag şi prietenie,

[Corina Militaru]

Am citit textul si comentariile. Cred si eu ca teoretizezi un pic si astfel rupi ritmul cartii. Poate daca incerci sa sugerezi ideile expuse printr-un joc de situatii, replici(ai suficienta imaginatie ca sa faci asta) ar fi mai bine. Sa lasi cumva cititorul sa extraga atat cat poate el din informatia ascunsa in poveste. Nu stiu, poate gresesc. Asta este necazul cand citesti o carte pe bucatele, te poti insela. Oricum, tu stii mai bine pentru ca ai imaginea de ansamblu.

Astept in continuare.

Cu prietenie,

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc frumos dragă Corina! Ştii, nu-i tipărit romanul şi mai avem mult... nu-mi plac regulile, tiparele, scriu exact cum simt să scriu... mă simţeam dator să eplic prin acest eseu pregătitor  intr-o mică masură ceea ce se va întâmpla în capitolele următoare...  poate îl voi rescrie, îl voi modifica, sau chiar îl voi şterge complet... Da  recunosc primele capitole au fost scrise într-un tipar  şi cele ce urmează nu-l vor mai urmării... pentru că viaţa însăşi daca ar merge după anumite tiăpare, n-ar mai exista progres...  Când suntem tineri, mereu suntem puşui pe glume, iubim viaţa, trăim clipele mai intens... din orice ştim să râdem, apoi vine o perioadă când începem cu adevărat să ne punem întrebări despre viaţă...  de când m-am apucat de scris am ştiut că vor exista  controverse... în fine. m-am hotărât deocamdată să continui şi apoi să reiau totul chiar să scot fragmente care se îndepărtează prea mult...  Vom vedea.. asta e, îţi mulţumesc pentru sugestii şi sper ca la sfârşit  să  poţi să-mi spui  exact cum o vezi!

Cu admiraţie şi prietenie,
Corina Militaru a spus :

Am citit textul si comentariile. Cred si eu ca teoretizezi un pic si astfel rupi ritmul cartii. Poate daca incerci sa sugerezi ideile expuse printr-un joc de situatii, replici(ai suficienta imaginatie ca sa faci asta) ar fi mai bine. Sa lasi cumva cititorul sa extraga atat cat poate el din informatia ascunsa in poveste. Nu stiu, poate gresesc. Asta este necazul cand citesti o carte pe bucatele, te poti insela. Oricum, tu stii mai bine pentru ca ai imaginea de ansamblu.

Astept in continuare.

Cu prietenie,