Cap. 21 Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

                             

                                                              21. Principele Încruntat,

 

                   Într-o noapte ploioasă, în care parcă o dihanie mare şi neagră cât bolta cerului a înghiţit luna şi stelele, printre ziduri antice de cărămidă roasă de timp, cu crăpături pline de muşchi, licheni şi toate tipurile de ierburi agăţătoare şi rădăcini ce se iţeau în umbrele fantomatice ale nopţii, create de un slab iluminat public, parcă pentru a înfiora mai mult trecătorii, un tip înalt îmbrăcat într-o pelerină neagră, încălţat cu cizme până la genunchi de aceiaşi culoare, purtând o pereche de ochelari fumuri marca Luxuria tor Collections, se îndreapta spre uşa cazinoului Perla Neagră, din această localitate, aflată în inima munţilor, cu străzile pusti şi şanţuri pline de apă.
                 Îndepărtând dintr-o privire cele două gorile,( paznici, portari) ce stăteau cu mâinile la braţ în faţa intrării principale, întră scuturându-şi cizmele şi pelerina, aşezându-se în colţul barului în formă de semicerc, pe un înalt taburet girator. Câţiva clienţi se îndepărtară în grabă, în timp ce barmanul îi turnă, un uriaş pahar de wiskey, dintr-o sticla de marca Chiva Real, jumatate cu gheaţă întrebându-l:
               - Doreşte prea distinsul nostru oaspete să-l anunţ la partida de poker sau la ruletă?

                Fără să răspundă, dădu uriaşul pahar peste cap, sorbindu-l dintr-o înghiţitură, îl trânti cu un zgomot surd pe tejgheaua barului şi se îndreptă cu ochii aţintind pământul spre masa ruletei.
                 Ochii mesenilor îl urmăreau din toate colţurile, fără ca vreunul să aibă curajul să-i întâlnească privirea, iar câţiva cunoscându-l mai bine, încercau să se îndepărteze din calea sa. Gheaţa din privirile sale se simţea, chiar fiind acoperită de lentilele mari şi fumuri ale ochelarilor, lumea se dădea în lături, astfel se eliberă un amplu culoar înspre masa de joc.
                 Agăţă de guler un ospătar ce-şi făcea serviciul prin apropiere, cu cealaltă mână scosese de sub pelerină un teanc de bani ce i-l aruncă acestuia în braţe, apoi trase un scaun şi luă loc la masa de joc. O frumoasă blondă i se aşează mierosă alături, clipind pe sub genele-i false, în timp ce un alt angajat al cazinoului îi aranjase în coloane, o frumoasă grămăjoară de fişe şi jetoane, la un semn al casierului ce deja îi numărase banii dintr-o privire.
               - Îmi oferi ceva de băut frumosule? spuse senzuala "Marlyn Monroe", ce i se puse alături, încolăcindu-şi braţele în jurul puternicului său gât şi lipindu-i un sărut pe obraz, aproape de colţul gurii. Ştii iubitule, sărutul acesta îţi va purta noroc întreaga noapte, asta bineînţeles dacă vei dori să o împarţi cu mine în primitorul şi căldurosul meu dormitor.
                 Principele, fără să-şi mişte privirea de pe masa de joc, cu o mişcare delicată, o prinde de încheietura mâinii trăgând-o puţin mai aproape şi-i spuse:
              - Din păcate nu-i ziua ta norocoasă, frumoaso! Nu sunt adeptul dragostei la prima vedere astfel fără să te superi, cred că ar fi mai bine să-şi cauţi altă victimă! A, uitasem! Comandă-ţi o băutură de la bar în contul meu, atât doar pot să fac pentru tine!
                  Tânăra îl privi cumva de sus, roşind bine în obraji şi se îndepărtă numaidecât cu un aer de primadonă, suflându-i răutăcios:
              - Nu ştii ce pierzi!
               O linişte mormântală pusese stăpânire pe jucători şi dealer-ul cu mâna tremurândă începu să facă pariurile.
                La altă masă, undeva mai separată puţin de luminile ameţitoare ale zecilor de maşinuţe şi piese de inghiţit monezi, magul şi sultanul serveau nişte aperitive privind cu admiraţie, la cel pe care desigur l-aţi recunoscut şi anume mult îndrăgitul nostru, fratele lui Sweet Aladdin, Principele Încruntat.
               Sultanul ardea de nerăbdare să se ridice şi să-şi îmbrăţişeze scumpul frăţior, dar magul îl trăsese înapoi pe scaun spunându-i să aibă răbdare.
               Principele, pariase degrabă, dintr-un singur foc, toate jetoanele pe numarul unu, negru, fixă cu privirea, mai întâi ochii, apoi mâna dealerului care tremurând, învârti cu putere roata ruletei. Angajatul cazinoului, începuse să dea semne de nerăbdare privind undeva spre o fereastră interioară, unde se afla biroul şefului său, cu chipul înroşit de emoţii şi agitat peste măsură. Câteva broboane de sudoare îi apăruseră pe frunte, cunoştea norocul acestui client şi presimţea că de data asta văzând grămada de jetoane a Principelui nu vor ieşi basma curată. După câteva rotiri ameţitoare acul ruletei încetini, învârtindu-se tot mai încet, dând impresia, că se opreşte în orice moment. Pocnind din ce în ce mai lent, prin atingerea separatorilor de metal ce delimitează numerele, se opreşte într-un final şi bila marcă, numărul unu.
                Într-un ropot frenetic de aplauze, Principele Încruntat se ridică nepăsător dar totodată atent la mişcările din jur şi plin de sine, adună mulţimea de jetoane câştigate, îndreptându-se spre casieria cazinoului.
                În câteva clipe, masa casieriei se acoperi de o frumoasă grămăjoară de bacnote, aranjate într-un pachet de dimensiuni apreciabile care înnebuneau privirile spectatorilor. Scoase din buzunarul pelerinei o geantă tip sport, unde îndesă liniştit conţinutul preţios al mesei, închizând-o apoi cu mişcări lente, nescăpându-i nici un detaliu din jurul său şi aruncând-o pe umăr. Salută cu două degete câteva frumoase domnişoare şi se îndreptă cu paşi siguri, spre culoarul de ieşire.
               Forfotă mare se simţea în local. De la etajele superioare coborâseră în mare viteză ieşind pe uşa din spate cinci haidamale, unul vorbind cu cineva la telefon dând ordine precise celui de la celălalt capăt al firului.
             - De astă dată nu ne mai scapă! Trebuie să punem mâna pe el! Aşteptaţi-l la colţ! Ajungem şi noi în câteva clipe!
               Principele ieşi din cazinou, făcu câţiva paşi şi se ascunsese în spatele unui bătrân copac aflat la doar o aruncătură de băţ, în dreapta ieşirii principale. Aruncă cu o mişcare sigură geanta în copac, care se agăţă de o creangă ca-ntr-un cuier, îşi desfăcu pelerina făcând câţiva paşi spre mijlocul drumului, aşteptându-şi cu oarecare nervozitate urmăritorii. Cele cinci gorile nu întârziară şi-l încercuiră într-un moment, cerându-i geanta şi spunându-i să pună mâinile la ceafă.
              În câteva secunde opreşte altă maşină din care coboară alte cinci matahale, în costume negre, astfel încât numărul s-a dublat pe neaşteptate, ţintindu-l toţi, cu armele gata să tragă, la cea mai mică nesupunere.
              - Mâinile sus am spus, dacă ţii la viaţă! strigă unul ce părea şeful badyguards-ilor. La prima mişcare greşită, ţi-ai asigurat viza de intrare în iad! Unde-i geanta?
                Între timp magul şi sultanul se apropiară nevăzuţi, Sweet Aladdin, ardea de nerăbdare să intre în luptă alături de fratele său, dar magul îi făcu semn să mai aştepte. Execută repede un act de magie şi într-o clipită, pistoalele din mâinile atacatorilor, parcă prinseseră aripi şi se ridicară în vazduh, plutind la o înălţime considerabilă în aer, sub ochii înlemniţi, ai foştilor proprietari.
           - Acum mi se pare corect prieteni! Zece oameni înarmaţi contra unuia singur, nu credeţi că este o ruşine prea mare pentru voi?spuse magul. Acum să văd de ce sunteţi în stare!
             Principele, rămăsese la fel de mirat în urma celor văzute, dar nu se pierdu cu firea. Îi mulţumi acestuia fără să-l recunoască, printr-o uşoară înclinare a capului, apoi cu un semn chemător cu palma mâinii, spuse:
            - Cine vrea să fie primul domnilor?
             Dintr-odată că la comandă, doi dintre atacanţi se năpustiseră asupra lui.  Pară elegant lovitura celui care se aruncă primul, îl agaţă de mânecă sucindu-i mâna, în aşa fel că-l întorsese cu faţa spre celălalt atacant şi acesta îi destină un dur croşeu de dreapta, lăsându-şi colegul fără vlagă întins la sol. Lansă o altă directă periculoasă spre bărbia principelui, pe care acesta o eschivă fulgerator în ultimul moment, făcând un pas lateral şi aplicându-i acestuia o neaşteptată şi rapidă lovitură de genunchi direct în plexul solar, o lovitură cu dosul palmei în gât şi alta prin rotire, în ceafa. În timp ce şi acesta se lipea de caldarâm pierzandu-şi cunoştinţa, alţi trei se năpustiră asupra sa. Blocă o puternică lovitură de picior întorcându-se rapid, înfingându-i o mână-n gât unuia şi secerându-l cu o extraordinară lovitură prin agăţare cu calcâiul, pană ce acest adversar să atingă solul, sprijinindu-se de el, făcu o roată tăind aerul şi tocul cizmei sale ateriză, în fruntea celui de-al doilea atacant, trimiţându-l şi pe acesta în lumea viselor. Al treilea, se apropia învârtind deasupra capului şi apoi lansând cu putere spre eroul nostru, un lanţ de vreo jumătate de metru, cu o imensă si ameninţătoare bilă în capăt. Aceasta fatală lovitură termină în ţeasta celuilalt coleg al său, ce încerca să se ridice de la pământ şi asta, datorită vitezei de reacţie a principelui care se aplecă foarte rapid pe vine. Când se ridică, puternica sa mână, apucă gulerul celui de-al cincilea adversar, trântindu-i o sănătoasă lovitură de cap, ca efect, reducându-i în mod substanţial cantitatea dinţilor, lăsându-l şi pe acesta fără vlagă. Între timp magul şi sultanul lăsaseră şi ei patru băieţi răi aliniaţi pe dalele de piatră ale drumului, mai mult cu ajutorul magiei. Unul singur scăpă, retrăgându-se la timp, înţelegând că sorţii nu-s de partea sa, dispărând într-o goană nebună, în neagra şi întunecoasa noapte.
                În faţa felinarului de la intrare, Principele Încruntat le mulţumi celor doi prieteni pentru ajutor şi se scuză că are de făcut ceva urgent. În cele din urmă, după numeroase insistenţe, îl conving să-i lase să-l însoţească şi pornesc la drum toţi trei ca adevăraţi prieteni. După două străzi, cotiră coborând nişte scări spre o străduţă mai bine luminată şi Principele se opreşte în faţa unei case cu două etaje. Privi spre un geam de la parter, unde se vedea puţină lumină, bate încetişor de câteva ori şi un căpşor bălai de femeie se iţeşte în noapte, întrebându-l ce doreşte.
             - Vreau să fac o donaţie răspunde acesta şi-i aruncă geanta pe gemuleţul puţin mai mare decât o vizetă, apoi, o salută cu două degete la chipiu şi se întoarse spunându-le prietenilor:
             - Misiune îndeplinită! Dacă vreţi să mergem acum să bem ceva şi să stăm la taclale, vă stau la dispoziţie domnii mei!
Sultanul îl privea cu lacrimi în ochi, îi arătă cu mâna magului o pancartă pe care scria "COPII BOLNAVI DE SIDA"şi fără să se mai poată abţine se apropie de principe, îl apucă bărbăteşte şi-l îmbrăţişă spunându-i:
            - Dragul meu frăţior! Ce dor mi-a fost de tine! Nici nu ştii cât mi-ai lipsit!

              Magul nu mai stătu nici o clipă pe gânduri, scoase bagheta şi până să se dezmeticească cei doi fraţi, se aflară toţi trei în apartamentele sale, în Palatul de Cleştar, unde după ce Principele Încruntat  îşi recăpătă memoria, chefuiră în voie povestindu-şi toate actele de vitejie, până ce veni Lady Orhidelia să le oprească cheful şi să-i trimită pe cei doi într-o nouă misiune. Acest lucru, bineînţeles nu înainte de a-i pune să-şi spele farfuriile şi paharele, lăsând totul în cea mai perfectă curăţenie...

              În scurt timp, cei doi reuşiseră să readucă pe Însula Magică, majoritatea membrilor consiliului de conducere. Ultimii dintre aceştia, fuseseră Lady Măseluţă, care din cauza prelungirii studiilor în vederea obţinerii unui doctorat în medicină, pe Pământ, a trebuit să întârzie puţin. Lady Chit-Chit prea ocupată fiind, făcând cursul de estetică şi coafură la fel; Lady Licurici care fiind printre cele mai tinere a trebuit să-şi desăvârşească studiile în domeniul fizicii cuantice şi Lady Marina care se afla de câţiva ani într-un templu din India pentru a învăţa tainele, secretele si beneficiile sex-ului tantric şi a kamasutrei. Astfel, eroii noştri, în majoritatea timpului rămâneau pe insulă, priveghind bunul mers al acesteia, al universului şi nu în ultimul rând al planetei Pământ, trimiţându-i prin meditaţiile lor şi a tuturor membrilor, unde puternice de lumină a iubirii, întru echilibrarea aurei.
             Magul Ţânţărin şi Sweet Aladdin se materializau oriunde şi oricând era nevoie de atenţia sau implicarea lor, în problemele Pământului. Cel mai greu de trezit şi de transportat pe insulă, a fost una dintre cele mai importante membre ale consiliului şi anume Lady Pelin.
           Cu aceasta din urmă, eroii noştri avuseseră mai mult de furcă şi în cele ce urmează vă va fi relatat cu toate amănuntele...

[Sofia Sincă]

Constat cu uimire şi plăcere că te pricepi la toate: şi la modă, puţin şi în arta culinară, dar şi la jocuri de noroc, să nu mai vorbim de încăierări. Ai descris cu talent şi măiestrie încăierarea, fără să repeţi aceleaşi cuvinte, cursiv şi cu suspans. Aşa cum am mai spus, scrierea ta a devenit din ce în ce mai bună calitativ, încât cred că vei fi nevoit să treci prin  filtru primele capitole... aşa vreo patru.

Prin urmare romanul tău trece prin o multitudine de aspecte ale vieţii din cele mai versificate, pe momente şi potrivit genurilor fiinţelor, unde mereu binele învinge răul. Scrii savuros, lăsând în urmă tot timpul aşteptarea de mai mult, de mai multă savoare.

un ampliu culoar, - amplu;  dalele de piatră a drumului, - ale drumului

Citesc întotdeauna cu deosebită plăcere şi aştept continuarea, Sofy!

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Sofy dragă! Să ştii că mă gândisem la ce spui, referitor la primele capitole! Eu cred că  ar fi bine să reiau totul de fapt, de la început, dar odată să terminam, suntem la jumătatea romanului, de-abia acum încep lucrurile frumoase( sper) :) De fiecare dată când reiau un capitol, ceva de îmbunătăţit, dezvoltat sau schimbat mereu găsesc...   Acest capitol  a fost unul din cele mai grele pentru mine... descrierea luptei de fapt... a trebuit să scriu după viziuni, vizualizare ... mă bucur mult că ţi-a plăcut! Oare ar fi bine să mai lungesc puţin  descrierea luptei? Mi-ar fi greu fără să mă repet, dar nu imposibil.. în fine de fapt mă gândisem că nu-i un scenariu, deci nu-i nevoie de atâtea detalii!  odată mergem aşa, apoi reiau totul de la capăt şi voi vedea ce se mai poate adăuga, dezvolta, etc...  Urmează unul dintre cele mai frumoase capitole, te anunţ  că vei trage o porţie de răs de zile mari!:)) Merg  la corectat acum! Mii de mulţumiri încă odată!

Cu admiraţie ,