Bisericească
DUMITRU: Părinte, azi nu pot… Părinte Teodosie, mă scuzați că vă întrerup din rugăciune, dar astăzi…
PĂRINTELE: Ce e, Dumitre? Ce s-a întâmplat?
D: Nu pot.
P: Ce nu poți?
D: Iertați-mă, dar azi nu am bani… nu pot plăti pentru…
P: Dona, Dumitre! Ți-am spus și ție și celorlalți enoriași că e vorba de o donație pentru noua biserică, și-apoi o faceți pentru voi și pentru Domnul…nu pentru mine!
D: Așa e, iertare din nou. Am unele mici probleme, sunt strâmtorat.
P: Ce s-a întâmplat, dragul meu?
D: Banii! Soția mea s-a băgat în bani, adică a făcut-o în nume de bine, să știți. A vrut să-i ajute pe ăia mici să ia un credit pentru locuință și s-a împrumutat și ea de la unii care dădeau bani ușor.
P: Deci s-a împrumutat ca să împrumute?
D: Nu, banii i-a dat definitiv la copii… cum să mai cerem înapoi?
P: Vai, Dumitre, dragă… ce face lăcomia din om… nu vă era de ajuns ce aveți? Lăcomia e șireată, se ivește pe nesimțite ca o mâță și o aduce mereu Necuratul.
D: Nu e lăcomie, părinte. E ajutor dat aproapelui.
P: Ei, mă înveți tu pe mine…
D: Așa e! Dar acum suntem mai rău ca înainte, abia o scoatem la capăt noi… dar copiii să fie fericiți, măcar.
P: Și Domnul? Și mântuirea ta? Mai gândește-te…
D: O rezolv, părinte. Jur! Fac eu rost de bani și vă ajut, vi-i dau chiar mâine.
P: Pe tine te ajuți, Dumitre. Mântuirea din Ceruri se clădește de pe Pământ, așa să știi.
D: Drept îi cum ziceți. O să cer de la cineva, cineva trebuie să mă ajute, și-am să pot dona apoi.
P: Să vezi ce bine ai să te simți când faci ceva cu adevărat folositor pentru Domnul și pentru sufletul tău. Ușor, ca un fulg…cum ți-e sufletul.
D: Doamne ajută! Am și plecat, părinte Teodosie. Vă mulțumesc din inimă! Știam c-am să găsesc înțelegere și o vorbă bună de la dumneavoastră. Până și pilde mi-ați dat. Sunt un norocos! Sunt salvat!
P: Du-te, Dumitre! Du-te cu Dumnezeu!
_______________________________________________________________
Binele… ce substanță difuză și complexă… Să fi fost acesta ”binele” pentru Dumitru?
Spitalicească
DOCTORUL: Nu-mi place deloc ce văd aici, Ioane. E ulcer și n-arată bine deloc.
IOAN: Vai, Dumnezeule, e așa grav? Ce ziceți? E de cuțit?
D: Nu e de cuțit… nu încă.
I: Vai, sfinte Tată, sunt îngrozit de operație, dom’ doctor. E vorba de vârstă… am aproape 50 de ani și o familie încă nerealizată… adică copiii, știți.
D: Da, copiii… ăștia ori te fac rege-n viață, ori te bagă-n pământ.
I: Nu-s căsătoriți toți și le va trebui și o locuință. Eu pot să zic că mi-am trăit traiul, dar ei…
D: Ei, nici chiar așa. Mai ai mult, dar depinde de tine.
I: Ce să fac?
D: Să lași țigările o dată pentru totdeauna și cafeaua. Măcar atât!
I: Știți, când lucram nu fumam atât și nici nu beam cafea. N-aveam timp! Eram încontinuu în febra lucrărilor și mai trebuia să-i mai ajut și pe alții. Uneori uitam și să mănânc…
D: Ei, poftim! Asta-ți mai lipsea. Eu recomand o internare ca să facem câteva investigații, vreau să văd mai clar ce e acolo.
I: Cum spuneți dumneavoastră! Vă rog, ajutați-mă!
D: O rezolvăm noi cumva.
I: Uitați (după ce se scotocește prin buzunare, scoate o hârtie de 200), pentru consult.
D: Salonul 5. Acela e al meu. Îți fac formele și de-acum încolo, ne vedem acolo.
………………………………………………………………………………………………..
(după câteva săptămâni, în cabinetul doctorului)
D: Și vă mai doare?
I: Mă doare, doctore, de nici nu pot dormi noaptea. Noaptea mă apucă!
D: V-am făcut o endoscopie, dar mă tem că trebuie s-o repetăm.
I: Nu, vă rog! Mi-e groază de ea, n-o suport! Nu se poate fără?
D: Și cum să văd eu, Ioane, ce-i acolo?
I: Dar n-ați văzut?
D: Trebuie să văd mai bine. Ce facem?
I: Hai să încercăm și alte medicamente, așa o perioadă numai…
D: Dar mai stai internat?
I: Stau! Numai să mă fac bine și să nu mă tăiați.
D: Ce ai adus în plasele alea?
I: De la țară… câteva atenții pentru dumneavoastră. Nevasta zice că mă îngrijiți tare bine aici.
D: Nu prea te lași tu îngrijit cum trebuie … (aruncă cheile de la mașină pe birou) Ia de-aici!
I: Ce-s astea, doctore?
D: Cheile de la mașina mea. Deschizi și pui plasele pe bancheta din spate. Vezi, poate uiți să-nchizi…
I: Nu uit, dom’ doctor! Dumnezeu să vă dea sănătate că mă scăpați de cuțit! Le duc, acuși le duc.
D: Ioane! Încui, da?
I: Încui, cum să nu?!
_________________________________________________________________
Binele… ce substanță difuză și complexă… Să fi fost acesta ”binele” pentru Ioan?
Cetățenească
MARIAN: Trebuie să renunțăm la el
MARIA: Nu pot! Cum să fac asta?
MAN: Mergi și-l faci marinar.
M: De ce vorbim, noi, aici? De un copil sau de un sac de cartofi?
MAN: Vorbim de bani, de fapt. Nu ne permitem încă un copil.
M: Termină! Parcă faci tranzacții la bursă.
MAN: Și nu e, un pic, așa? Sunt mai realist decât la bursă.
M: N-avem motive s-o facem. E sănătos. Și chiar de n-ar fi fost…
MAN: Acum e sănătos, dar când se va naște și va trăi în sărăcie cu ceilalți șase, mă îndoiesc…
M: E de la Dumnezeu, Domnul a dat!
MAN: Domnul a dat, Domnul a luat, de data asta o să și-L ia înapoi. E prea mult.
M: Gândește-te un pic. La început a fost cuvântul, apoi s-au creat toate celelalte…din nimic!
MAN: Și-apoi a apărut portofelul! Ei bine, de când e așa, eu mă gândesc de două ori înainte să arunc cu banii. Fii rezonabilă, Maria! E pentru binele nostru.
M: Și binele lui?
MAN: Și-al lui! Dacă îl păstrăm e ca și cum i-am lua binele cu care s-a născut îndreptățit. Toți au dreptul să trăiască bine.
M: Nu mă convingi… și-apoi mi-e frică. Nu fac.
MAN: Dau eu banii, dacă trebuie… Ca să te trateze cu respect!
M: Preferi să cumperi respect decât să iei mâncare pentru copil.
MAN: Prefer să o duc respectabil, cum am dus-o și până acum. Cu ăsta, n-aș putea s-o fac.
M: M-ai amețit… Doamne, cum le-ntorci… Vreau să stau jos, să mă mai gândesc.
MAN: Bine, odihnește-te și gândește-te la viitor. Adelina are nevoie de încălțări noi, Sorin trebuie dus la dentist, Marta începe școala și îi trebuie câte și mai câte, Cosmin are de plătit pentru fotbal, Dan nu mai are haine pe măsură și Corina trebuie tratată de laringita aia care nu-i mai dă pace. Alți bani, alte medicamente, altă mâncare și mai suntem și noi. Trezește-te, femeie! Nu se poate! E spre binele tuturor!
M: Lasă-mă un pic… vreau să stau doar eu și cu el. Să vorbim și noi…
___________________________________________________
Binele… ce substanță difuză și complexă… Să fi fost acesta ”binele” pentru Maria? Pentru Marian? Dar pentru ceilalți? Și bebe?
Binele e un concept general și generos. Adeseori ne grăbim să facem un ”bine” aproapelui fără a muta perspectiva pe planul larg, panoramic. Cum îl va influența? Binele meu este și binele lui? Fiecare acțiune conferă o reacțiune. Am calculat riscurile? Dar de ce să nu facem un bine dezinteresat? Nu cumva e doar mângâierea egoului? Chestiunile rămân deschise și discutabile. Există situații și oameni, există interacțiunea lor. De ce n-am fi mai prudenți înainte de gâdilirea propriei mândrii de sine? Sau de ce n-am face un bine pur și simplu? Iar întrebări… gândirea-n perspectivă…
Cuvinte cheie :
D-ale contemporaneității valuri... Problemele cu care ne confruntăm zilnic. Povestea e veche, cu mita și dezumanizarea. Textele vor fi valabile pentru... să zicem cu speranță, peste vreo 50 de ani când vor fi desființate aceste chichițe care ne stresează amar. Acum sunt doar exemplele care au dus la concluziile de sub texte. Un început de eseu.
Am citit cu interes,
Sofy
Exemple mai mult decât sugestive, în sprijinul concluziei din final. Da, binele este o substanță difuză și complexă! Și relativ! :) Am citit cu plăcere!
Exemple sugestive și valide pentru o majoritate pentru care contează în primul rând banul, bunăstarea materială iar atribute ca.integritate, o conștiință și onestitate fiind considerate marfă lipsită de preț. Din păcate aceasta e o mentalitate larg răspândită. Rar sau deloc vezi azi vreunul din aceste tagme chinuit de procese de conștiință. Am citit cu interes și plăcere. PREȚUIRE!
concluzie
când ai bani e bine peste tot, când nu ai e la fel peste tot...
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor