Androginul Capitolul I

[Andrei Tăpîrdea]

I

Portul

       Priveam întinderea nesfârşită de apă a cărei culoare  era asemenea pietrelor de amazonit. Puteai observa, din când în când, un val spărgându-se inevitabil de amalgamatul de pietre desfășurat de-a lungul malului. Razele soarelui înnobilau peisajul conferind o strălucire arzătoare, iar apei o luminozitate orbitoare și plăcută în același timp.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       Întorcându-mi privirea puteam zării „ Muzeul Portului Constanța” , o clădire de-o arhitectură simplistă, dar deosebită ce adăpostea numeroase vestigii istorice specifice Tomisului antic. În față unei intrări ce era situată la vreo doi metri înălțime și înconjurată din ambele laturi de câte o scară masivă, se afla o femeie îmbrăcată într-o rochie roșie fără mâneci și decoltată într-un mod exagerat. Stătea sprijinită de balustrada din lemn sculptat specifică secolului al XVIII lea afișând o figură tristă, înecată în lacrimi, și striga în continuu „Jacques! Jacques! ... ” .

       Plimbându-mă de-a lungul falezei pentru a ajunge la debarcader am observat „ Farul  Genovez” , un simbol al trecutului și o minune a prezentului. O construcție hexagonala din piatră, acoperită de o cupolă din sticlă, care lumina în trecut drumul anevoios al vaselor neajutorate. Avea o ușă mică cu un aer vetust de pe care puteai citi câteva cuvinte scrijelite în franceză „ Tu peux aimer plus d'une person simultanément, mais jamais également” .       Eram mâhnit pe autorul cuvintelor, „ Cum să poți iubi mai multe persoane în același timp? ! ” mă gândeam eu. După mine acest lucru este imposibil. Atunci când iubești pe cineva, acea persoană înseamnă totul pentru ține, și nimic altceva nu mai contează. Dacă pretinzi că iubești mai mult de o persoană, aceea nu este iubire ci iluzia unei iubiri. La fel cum nu poți vedea două apusuri în același timp, acel moment fiind unul unic, nu poți nici simți dragostea adevărată pentru mai mult de o singură ființă.

       Așteptam sosirea vaporului „ Candida Avis ” , care urma să mă ducă în Spania, pentru un schimb de experiență la o renumită facultate de medicină.

       Ceasul era puțin trecut de oră 2, iar afară dogorea o căldură înăbuşitoare. M-am așezat la o terasă și am cerut un pahar mare de whisky cu multă gheaţă.                                               

Pe scaunul alăturat se afla un om în vârstă de 20 de ani cu părul negru acoperit de o bonetă roșie. Vrând să întru în vorba cu el l-am salutat.

      --Bună ziua, și dumneata aștepți vaporul? 

      --Pardonez moi!

       Tânărul mă privea nedumerit. 

       Dându-mi seamă de greșeală pe care o făcusem mi-am cerut scuze și am reluat conversația în franceză.

       --Bună ziua, și dumneata aștepți vaporul?

       --Vă referiți la ,, Candida Avis” ?

       --Exact. Ați auzit de el?

       --Desigur, călătoresc cu el în fiecare an.                                                                                                                  --Îmi puteți spune de ce anume?

       --Eu locuiesc în Franța la Paris, dar pentru studii am ales România, datorită taxelor de școlarizare scăzute și a frumuseții locului.  Pe timpul cursurilor locuiesc aici, iar în vacanță plec la familia mea.

      --Mă scuzați dar... 

      --Te rog, nu-mi mai vorbi cu „Dumneavoastră” doar avem aceeași vârstă.

      --Scuză-mă nu mi-am dat seamă. Cum spuneai că te cheamă?

      --Jacques. 

      --Jacques cum se face că aștepți vaporul, doar este perioadă cursurilor.

      --Peste patru zile are loc aniversarea iubitei mele și nu pot lipsi de la ea.

      --Apropo de acest lucru, era o femeie la muzeu care striga numele „ Jacques” , nu cumva tu ești acela?

      --Da eu sunt. Este iubită mea de aici, locuiește la București. Am stat în gazdă la ea în timpul cursurilor, iar acum este tristă că plec.

      --Nu spuneai că pleci la iubită ta din Paris? Cum spui acum că acea femeie este partenera ta?

      --Care este problema? Doar nu era să stau singur atâta timp, le iubesc pe ambele. Cu toate acestea pe Alicia din Paris o iubesc mai mult.

      --Nu cumva tot tu ești și autorul cuvintelor de pe ușă Farului Genovez!?

      --Da eu le-am scris. Ți-se pare ceva greșit!?

      --Cum poți spune că iubești mai multe persoane în același timp, este imposibil, orice ai crede! spuneam eu urlând din toate puterile.

      --Bine, calmează-te. Putem avea concepte diferite despre iubire, nu este nici o problemă. 

 Haide, fac cinste cu o sticlă de vin.

      --Scuză-mă ai dreptate. M-am aprins prea din senin.

      --De ce ai venit așa devreme?

      --Cum așa? Vaporul nu sosește în 20 de minute?

      --Nu, au anunțat acum o oră că vaporul întârzie, din cauza unor defecțiuni și că va fi reparat din mers.

      --Nu sună bine, crezi că vaporul este sigur?

      --Da problemă este vechimea vaporului, are 60 de ani, și tata a călătorit cu el pe vremea când făcea cursuri aici.

      --Tatăl tău a făcut cursurile tot în București?

      --Da, din acest motiv am venit și eu aici.

      --La ce facultate ești?

      --La facultatea de arhitectură din cadrul universității „ Spiru Haret” , dar tu?

      --Eu sunt la medicină la „ Carol Davila” , iar acum merg într-un schimb de experiență la o renumită facultate din Spania.

      --Foarte bine, dacă voi avea nevoie vreodată de un doctor știu pe cine apelez.

      --La fel voi face și...

      Se aude vaporul venind, iar noi ne grăbim să prindem un loc bun atunci când va ancora.                                                                                                                                                                                                                       

  

[Andrei Tăpîrdea]

Imi cer scuze pentru aranjarea in pagina dar unele randuri nu vor sa stea la locul lor.

[Sofia Sincă]

Un început bun. Descrierea portului Constanţa este impresionantă, frazele elogioase, bine alcătuite.

Dialogul ne face să cunoaştem cele două personaje. Dar puteai să mai postezi. Nu mi-am putut forma părere. Însă nu este timpul trecut. :)))

Este nevoie să mai treci să corectezi diacriticile. Le-ai pus cu programul de diacritice şi el mai greşeşte.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Andrei Tăpîrdea]

Multumesc, voi posta in fiecare zi cate un fragment si astept cat mai multe comentarii. In legatura cu diacriticile intadevar am folosit un program, insa am revizuit textul, posibil sa fi omis unele diacritice.

Multumesc pentru comentariu,

Dante