Alz (I)

[Pomohaci Cristian-Mihai]

1.

Am deschis ochii încet şi am privit prin cameră. Am văzut ceasul, afară se lumina de ziuă. Mă scol din pat, îmi trec mâna prin păr, privesc pe fereastră. O nouă zi. Mă uit spre pernă şi parcă aş vrea să mai stau un pic să dorm. Mă duc la baie, mă spăl şi apoi în bucătărie să fac cafeaua. În timp ce apa fierbe mă întreb: oare cum era înainte când nu aveam cafea şi mă sculam dimineaţa şi plecam la servici fără să beau cafeaua? Pun cafeaua în ceaşcă, sorb un pic, a ieşit cam slabă cafeaua în dimineaţa asta. Sună cineva la uşă. Deschid şi văd un bărbat, cam la 30 de ani. Bună dimineaţa, îmi spune. Bună dimineaţa, îi răspund, dar nu cumva aţi greşit adresa? Nu ştii cine sunt? Nu, îi spun, deşi figura lui pare cunoscută. Zâmbeşte şi mă prinde de braţ. Nu mă ştii, mai spune şi priveşte la ceaşca mea. Vreţi o cafea, îi spun. Cafea ai acolo? Da. Îl văd privind un pic încruntat, miroase ceva şi aleargă la bucătărie. Mă duc după el. Deja tipul ăsta are un tupeu amuzant. Îl las să văd până unde merge. Ajuns în bucătărie îl văd închizând aragazul. Puteai să-l laşi, că-mi era un pic frig, îi spun. Ieşeau gaze, nu ai simţit? aproape că strigă el la mine. Chiar are tupeu tipul și ar merita să-l dau afară. Chiar mă întreb de ce nu o fac.

- Nu știu tată ce să mă fac cu tine, spune el oftând.

Nu știu de ce, dar dintr-o dată mi-e milă de el, așa de parcă ar fi copilul meu.

[Pomohaci Cristian-Mihai]

pentru doi ani am lucrat ca voluntar la Alzheimer România. În urma acestei experiențe am început să scriu, încercând să văd lumea prin ochii unuia care suferea de această boală. Am lăsat textul într-un sertar și acum câteva zile revăzându-l m-am gândit sa-l pun aici în câteva episoade. 

[Sofia Sincă]

Interesant, halucinant, până aici. Iar după explicaţiile tale mai bine înţeleg cu ce avem de a face.

Îmi plac astfel de lecturi, de joacă prin mintea fiinţelor. Un tată, un tată e mereu grijuliul cu fiul său şi invers devinde situaţia câteotadă.

Dar să trecem mai departe pentru a ne forma ideea mai bine.

Cu prietenie, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Cruntă e lumea lui Alzheimer! Ai surprins-o subtil.

da Coza