Ai un foc?

[Nuța Istrate Gangan]

Când eram tânăra credeam că fumatul este un lucru foarte sexy. 

 

Tatăl meu a fumat aproape toată viaţa lui. Începusem să urăsc cu pasiune Mărășeștile şi Carpaţii lui deşi mă duceam cu drag să îi cumpăr ţigări pentru că restul de la cinci lei era al meu.Vânzătorul ştia deja că vreau un pachet de Mărăşeşti şi caramele. Şi în ziua de astăzi caramelele îmi amintesc de ţigările lui urât mirositoare.

 

Când am mai crescut am început să cred că e una să fumezi Carpaţi fără filtru şi alta este să îţi aprinzi tacticos, cu gesturi prelungi şi studiate, un Kent.

 

Găseam, oh, atât de interesant un bărbat care te privea cu ochii îngustaţi prin fumul albăstrui al unei ţigări lungi şi scumpe. De la fum, sau de la dorinţă. Aşa scria în cărţi, aşa o privea Rhett pe Scarlett, aşa o privea EL pe Eva din Fiul Risipitor.

Bărbatul era cu câţiva ani mai mare, îmi spunea că sunt frumoasă, că într-o zi personalitate asta a mea, ochii și părul, o să facă ravagii printre bărbaţi,dar că va trebui să am grijă cum cresc. Gândeam că e cam dus cu sorcova, că nu aveam nici 16 ani, că el cunoscuse lumea dincolo de graniţele mele de atunci şi că o face pe grozavul doar ca să mă impresioneze. 

Mă privea prin fumul ţigării pe care îl sufla însă departe de faţa mea într-un gest sută la sută erotic. 

Mă saluta în engleză, mă întreba how are you şi credeam că mai e şi snob după ce că e un fumător sexy.

 

Mai târziu, m-am îndrăgostit de un om în vreme ce îşi aprindea o ţigară de la un vreasc încins, într-o noapte în care luna asfinţea în părul meu, luminaţi de focul care ardea mocnit în ochii lui, în inima mea la poalele unui oarecare munte. Fuma aproape ţigară de la ţigară şi eu eram fascinată de vocea lui uşor răguşită şi de gesturile tipice al unui fumător.Astăzi fumează în continuare și îmi spune că se moare și din alte motive.

 Peste ceva vreme am încercat câteva săruturi aromate de un tutun fin. Interesante. Grozave chiar. 

Ar fi fost şi mai grozave fără ţigară?

Nu ştiu:)

Credeam că este un gest extrem de erotic să aprinzi ţigara unui bărbat care îşi caută bricheta şi n-o găseşte. Cu ţigara în colţul gurii, cu privirea flamanda în aşteptare, cu ochii tainic luminaţi de flacăra cu care il servești.

Am încercat să fumez odată. Mi-am ruinat gustul pentru mentă. Slavă Domnului că bărbatul care a vrut să mă corupă astăzi nu mai fumează. Şi că a rămas la fel de bărbat şi fără fumat.

 N-am fost fata cool care fuma în şcoală. Toate celelalte erau. Trăgeau ca turcii şi eu eram doar aia care scutură din cap când era invitată la o ţigară şi o la cafea. ,,Cum poţi bea cafea fără ţigară n-am să înţeleg niciodată,, obişnuia să spună o prietenă. 

Anii au trecut, am cunoscut în State o fată care fuma îngrozitor de mult. Era foarte slabă şi faţa ei căpătase o culoare vineţie. Îmi spunea că şi-a pierdut câteva job-uri pentru faptul că îşi lua prea multe pauze de fumat.

Era deja bolnavă, n-ar fi fost prea târziu însă, dar îi era imposibil să renunţe.

 

În State nu se mai fumează în restaurante. În România fiecare ieşire la restaurant se solda cu mine răguşită. Dintr-o anumită cauza vocea mea este uşor răguşită. Nimic de a face cu ţigara. Sau poate da, cu fumul pe care l-am inhalat second-hand în anii copilăriei când tatăl meu fumă ţigara de la ţigară.

Între timp tatăl meu a murit din cauza unor complicaţii la care fumatul a jucat un rol foarte mare. A fumat pe ascuns până în ultima clipă. L-am plâns și i-am blestemat afurisitele de Carpați, Mărășesti și Naționale.

 

Nu mai sunt tânără...

Din păcate ideea mea fixă din tinereţe, că un bărbat este sexy când fumează o ţigară bună şi o face privindu-te cu ochii uşor îngustaţi prin fumul pe care îl expiră în cerculeţe, încă îmi mai pare interesantă şi seducătoare

 

Nu este. Fumatul nu mai este de foarte multă vreme sexy şi interesant. N-a fost niciodată, de fapt.

Doar că miturile se distrug mai greu.

[Sofia Sincă]

Interesantă ''disertaţie'' asupra fumatului, alcătuită în mod literar. Fumatul... of! fumatul. Un viciu distructiv prin care am trecut toţi sau aproape toţi. Uite tu nu ai fumat. Cum ai scăpat? :)) Am fumat şi eu 20 de ani şi regret foarte tare... În adolescenţă dacă nu aprindeai o ţigară la o cafea, care se servea în cofetării şi acolo se fuma, nu erai destul de emancipată... Toate fetele din liceu fumau, ca şi acum de fapt. În Sibiu erau cafenele dintre care una în exclusivitate pentru femei. Se tăia fumul cu cuţitul, când ieşeai de acolo erai ameţit din cauza fumatului. Am fumat până nu le-am mai suportat, le înjuram şi le fumam, apoi am spus: Stop! Şi nu am mai fumat. Totul avea alt gust după, dulciurile erau mai aromate, fructele mai bune... Abia atunci am conştientizat că  miroseam a tutun toată, aşa cum miros femeile care fumează acum. O doamnă care se pretinde a fi feminină, nu fumează. Da, acum este la modă să nu fumezi. Soţului meu i-au făcut f.f. rău ţigările, i-au implementat un astm, drept pentru care azi nu trăieşte fără un inhalant foarte scump şi a devenit cardiac. Nu vreau să fac campanie împotriva tutunului dar eu l-aş desfinţa ca plantă de pe pământ. Aduce numai nenorociri.

Textul tău este cam ''indulgent'' cu tutunul. L-ai descris prins în romantismul adolescentin prin care l-ai văzut atunci şi ai continuat pe acelaşi ton.

În State nu se mai fumează în restaurante. - se încearcă şi la noi, de fapt în toată Europa să nu se mai fumeze în locuri publice. Eu salut această iniţiativă.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

 

[Nuța Istrate Gangan]

imi reciteam cateva articole mai vechi si am observat ca mai toti babatii din povestile mele, fumeaza:)
Imi cautam scuze:))

Nu stiu cum de am reusit sa nu ma apuc de fumat. In casa parintilor, fraza favorita a mamei mele a fost,, Mai lasa pacatelor tigara aia,,. 
Eu si sora mea am stat cat de departe am putut, fratele meu calca pe urmele tatalui meu.

Cand mi-am cunoscut sotul, acesta fuma. Nu mult, dar fuma. Nu s-a lasat de dragul meu, dar a regretat ca m-a pacalit sa fumez un sfurisit de Salem la o petrecere. Am tras in piept, mi-a fost rau, am vomat, i-am ruinat petrecerea si a doua oara nu a mai incercat:)) Dupa foarte putina vreme a renuntat si 

[Chris]

Şi eu am fumat! (parcă am fi la fumătorii anonimi:))))) Spre deosebire de tine Nuţa, eu cred că m-am apucat tocmai datorită faptului că asta era îndeletnicirea principală la mine în familie, toţi fumau. Fumau ţigări de calitate, chiar şi când nu se găseau, erau cei care vindeau pe ascuns ţigările traficate din Turcia. Şi mie mi se părea că eşti sexy dacă fumezi, că eşti mai interesantă, mai matură, etc. Îmi plăcea să fumez. Îmi plăcea gustul amar al tutunului şi preferam ţigările tari. Mă trezeam dimineaţa cu gustul de cafea şi ţigăre în gură. Pe la vreo 23 de ani, mi-am văzut plămânii pe un monitor. Erau limpezi, clari, perfecţi. Atunci m-am decis: "o să mă las de fumat până în 30 de ani, eu n-o să fumez toată viaţa." Într-adevăr datorită unor circumstanţe legate de sănătate m-am lăsat mai devreme, adică pe la vreo 27. Acum nu înţeleg cum de am putut fuma şi cum de îmi cheltuiam banii pe ţigări?! Nici nu mai pot ţine o ţigară în mână! Îmi place mai mult de mine acum, să-mi simt parfumul nealterat, să nu-mi miroasă hainele a tutun şi chiar nu mai pot să stau în incinte unde se fumează - şi înainte mă deranja, dar îmi aprindeam o ţigară ca să pot respira - pare un paradox dar e adevărat.

Ţigările sunt dăunătoare mai ales datorită fapului că tutunul este amestecat/tratat/ce-o fi, cu substanţe chimice. Lucru care este arhicunoscut. Şi cu toate astea, este permisă fabricarea şi comercializarea acestor ţigări. Poate şi datorită faptului că statul câştigă foarte mult. Cine are interesul să producă lucruri sănătoase?!!

[Nuța Istrate Gangan]

Cat de tare te-ai stradui, tigara miroase. Si daca la inceput mirosul, pentru unii dintre noi, pare seducator, dupa o vreme mirosul de tigara ,,veche,, numai seducator nu este. 
Tin minte o faza din tinerete: cred ca eram la a doua intalnire cu sotul meu si am mers intr-un oarecare bar in Brasov. El si-a comandat un coniac, la care a fumat bineinteles, eu vesnica coca-cola. La o alta masa, fosta lui iubita cu o alta tipa, frumoase, interesante, cu cate un coniac in fata si cu cate o tigara lunga inte degete. Era la vreun an de la Revolutie, deja se gaseau tigari bune si era, oh, atat de chic sa fumezi. 
M-am simtit mica si neinsemnata. Mai tarziu el mi-a spus: Daca vrei sa stii ceva despre ea, intreaba-ma. Dar prefer o tipa care nu pica sub masa pentru ca bea cot la cot cu mine,,. Mi-am dat seama ce naiva sunt. Era moda tigarilor scumpe. Eram generatia care avea 20 de ani la revolutie. Nu voiam sa mai pierdem nici un moment de libertate si probabil de aceea acceleram.