A fi sincer

[Exemplu de Titlu]

Toţi suntem cerşetorii vieţii.Unii cerşesc mai puţin, alţii mai mult. Cerşim sinceritatea din noi, cerşim Absolutul. Pentru că a fi sincer înseamnă a suferi, înseamnă a te întoarce spre tine însuţi, spre absolutul tău,spre visul tău. Lumea îţi v-a părea ireală,pentru că există o altă realitate interioară, este realitatea sincerităţii. A fi sincer cu tine însuţi, cu Dumnezeul tău înseamnă a monologa cu Absolutul tău. Suntem prea sensibili pentru a suferi absolut, cum suntem prea slabi pentru a învăţa să suferim.  Arta de a suferi se învaţă din voinţa ta de a percepe Absolutul. Nu suferim pentru pentru a învăţa, ci suferim pentru a intra în sfera sincerităţii. Monologul tău cu tine însuţi este însăşi monologul sincerităţii. Pentru că a fi sincer cu tine însuţi înseamnă a fi sincer cu Absolutul, cu Dumnezeul tău. Puterea de a fi sincer stă în voinţa ta de a putea crea.Creând, înveţi a monologa. De aceea monologul este un sens în viaţă – sensul spre Absolut! O cale greu de parcurs sau de urmat. 

[Sofia Sincă]

Un mic eseu despre sinceritate. Da, sinceritatea trebuie să facă parte integrantă din noi, dar uneori este mai bună diplomaţia... Nu putem spune aproapelui, de exemplu, defectele pe care noi le vedem sau le credem exitente sau ceea ce-l poate răni, deşi este adevărat. Este foarte important să fii sincer cu tine însăţi, măcar atât cât se poate. Uneori eşti obligat la compromis pentru a putea convieţui, deoarece suntem atât de diferiţi unul de celălalt şi trebuie să vieţuim împreună.

În ceea ce priveşte absolutul... pentru mine, în mintea mea nu există. Ce este acela absolut? Sau măcar el există din punctul de vedere al fiecărui ins. Valorile nu sunt egale, ele variază de la fiinţă la fiinţă. Atunci cine stabileşte absolutul? Nu putem confunda pe Dumnezeu cu absolutul, nu există comparaţie şi oricum nu vom ajunge la ea.

Micul tău eseu este interesant, dar repeţi de prea multe ori nişte cuvinte: sinceritate, absolut, monolog...

Am citit cu interes, Sofy!