Cadavre anonime de Mahmoud Darwish

[gabriel cristea]

Nicio uitare nu-i aduce împreună;
Și nicio amintire nu-i desparte...
Uitați în iarba hibernală,
pe caldarâmul public,
printre două lungi povești de eroism și suferință.
"Eu sunt victima!" "Nu, eu sunt
singura victimă!” Ei nu răspunseră:
„O victimă nu o omoară pe alta.
Iar în această poveste există un criminal
și o victimă.” Erau niște copii
ce culegeau zăpada din chiparoșii lui Christos
și se jucau cu îngerii, de vârsta lor - fugiră de la școală
pentru-a scăpa de matematici
și de eroica și vechea poezie;
Jucau cu soldații, lângă sârma ghimpată,
acel joc nevinovat de-a moartea.
Nu le spuneau: puneți puștile jos
și deschideți drumurile, ca fluturele să-și întâlnească
mama aproape de zorii dimineții;
Pentru-a zbura și evada, cu fluturii, din vise,
căci visele aceste sunt înguste
pentru-ale noastre porți. Erau niște copii
ce se jucau și inventau un basm pentru însângeratul trandafir de sub zăpadă,
în spatele a două lungi povești de eroism și suferință.
Și-apoi au evadat, cu îngerii de vârstă lor,
spre un văzduh senin.

Traducere din spaniolă - g. Cristea

Din colecția de poezii: La ta´tadhir ´ammâ fa´alta (Nu cere iertare - 2004)

Mahmoud Darwish ( în arabă : مَحمُود دَرْوِيْش , romanizat : Maḥmūd Darwīsh , 13 martie 1941 – 9 august 2008) a fost un poet și autor palestinian care a fost considerat poet național al Palestinei . A câștigat numeroase premii pentru lucrările sale. Darwish a folosit Palestina ca o metaforă pentru pierderea Edenului , nașterea și învierea și suferința deposedării și exilului. El a fost descris ca întrupând și reflectând „tradiția poetului politic în Islam, omul de acțiune a cărui acțiune este poezia”. De asemenea, a lucrat ca editor pentru mai multe reviste literare din Palestina.

HOMENAJE A LAS VÍCTIMAS DE GAZA

Cadáveres anónimos
por Mahmoud Darwish

Ningún olvido los reúne,
Ningún recuerdo los separa...
Olvidados en la hierba invernal
Sobre la vía pública,
Entre dos largos relatos de bravura
Y sufrimiento.
"¡Yo soy la víctima!". "¡No, yo soy
la única víctima!". Ellos no replicaron:
"Una víctima no mata a otra.
Y en esta historia hay un asesino
Y una víctima". Eran niños,
Recogían la nieve de los cipreses de Cristo
Y jugaban con los ángeles porque tenían
La misma edad... huían de la escuela
Para escapar de las matemáticas
Y la antigua poesía heroica. En las barreras,
Jugaban con los soldados
Al juego inocente de la muerte.
No les decían: dejad los fusiles
Y abrid las rutas para que la mariposa encuentre
A su madre cerca de la mañana,
Para que volemos con la mariposa
Fuera de los sueños, porque los sueños son estrechos
Para nuestras puertas. Eran niños,
Jugaban e inventaban un cuento para la rosa roja
Bajo la nieve, detrás de dos largos relatos
De bravura y sufrimiento.
Luego escapaban con los ángeles pequeños
Hacia un cielo límpido.

Traducción del árabe: María Luisa Prieto

Del poemario: La ta´tadhir ´ammâ fa´alta (No pidas perdón) (2004)